JOCURILE DE NOROC DISTRUG TOTUL IN CALEA LOR !

CREDETI-MA E F REAL!!!! vreau cat mai multe sfaturi pt a-mi da seama ce tre sa fac incontinuare.... eu din pacate cred, sunt CAPRICORN, si judec totul foarte cerebral, adica toate sentimentele le trec prin stomac.....Am crezut ca cea mai buna solutie este sa apelez la unpsiholog si sa-l determin sa aiba o discutiecu el. Dar nu stiu cum sa-l conving. Sotul meu altfel este un om bun in general iar dinp.v. profesional este un f.b.in meseria lui. Stiu ca aveti dreptate, poate altcineva in locul meu ar fi renuntat de mult dar eu sunt o luptatoare.... chiar tre sa ma dau batuta?
ioanat72
Postat pe 14 Noiembrie 2009 13:52
Acum stiu de ce nu gandesc cerebral!
AMELYY
Postat pe 14 Noiembrie 2009 13:59
luptatoare, luptatoare...da' eu nu inteleg cu cine te bati...
Anouk
Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:17
cu morile de vant cred!
ioanat72
Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:32
ioana,nu e rau ca tu continui sa speri,ca tu vrei sa il ajuti si nu vrei sa il lasi
dar in situatia asta EL ar trebui sa fie cel care sa vrea
daca el nu face nimic tu vei lupta in continuare, asa cum ai spus si tu,cu morile de vant
si asa cum ti-am mai spus,poate fi si mai rau
eladaela
Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:40
toate i-mi spune-ti SA RENUNT!!! sa iau viata de la capat!!! AVETI DREPTATE!!! ideea ca tre sa ai tarie de caracter sa infrunti toate greutatile care vor veni, altele de pana acum.... avand in vedere situatia mea, ca sunt cu psihicul la pamant, am obosit si n-am nici un sprijin, nici macar pe umerii cui sa ma plang sau sa cer un sfat.....
oricum multam pt sfaturi!!!! va tin la curent cu ceea ce voi face!!!
ioanat72
Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:55
pai si langa el ce sprijin ai???
nu zice nimeni sa-l lasi,dar daca omul nu vrea sa faca nimic???
eladaela
Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:57
nu crezi ca ar trebui sa ai o dicutie foarte serioasa cu el si sa-i spui clar ca nu mai poti asa si ca vei pleca??? si daca chiar nu se potoleste, sa pleci?? cine stie...poate atunci se va trezi....am mai vazut cazuri....nu spera prea mult, dar ai macar o sansa, daca il pui in fata faptului implinit....pana acuma se obisnuise sa te gaseasca tot acasa...ia fa-i figura si ai sa vezi daca intr-adevar merita sa mai stai cu el si sa vezi totul naruit sau sa incerci sa treci peste si sa iti vezi de viata ta si a copilului...
tutankhamon
Postat pe 14 Noiembrie 2009 17:43
discutii serioase tot au fost!!!!Am incercat toate metodele posibile si imposibile....am vb calm, am tipat, m-am enervat, l-am amenintat si i-am spus ca o sa divortez, ca o sa plec smdp.....dar se pare ca nimic nu-l trezeste la realitate. e ok o perioada dupa care revine la vechile lui obiceiuri.
Intr-adevar n-am plecat niciodata de acasa....tot timpul m-a gasit acasa cand a venit din pelerinajul lui, stand cuminte si incercand sa trec din nou peste ce s-a intamplat. Cred ca pana la urma asta o sa fac o sa-mi iau copilul si o sa plec!!!! Unde ? NU stiu!!!
ioanat72
Postat pe 14 Noiembrie 2009 20:35
trebuie sa incerci sa te desprinzi...stiu ca ti-e greu...ca vei suferi....dar trebuie...gandeste-te ca, la un moment dat, poate copilul tau...al vostru ...va fi tentat sa o ia pe urmele tatalui....ce vei face atunci??? iti vei da cu pumnii in cap ca face ce a vazut la tata???
tutankhamon
Postat pe 14 Noiembrie 2009 20:58
neata!
ai dreptate mi-e f greu sa ma desprind, mai ales ca atatia ani am fost cu el tot timpul, chiar si la serviciu , nu ne-am despartit niciodata.... am cam depins de el tot timpul, cat despre copil deocamdata nu stie nimic, seamana cu mine, este tot capricorn. Ideea e ca-l iubeste f mult si nu stiu daca va accepta sa se desparta de tatal lui. Ce pot sa-i explic? are 9 ani....
ioanat72
Postat pe 15 Noiembrie 2009 10:00
ioana,copiii inteleg mai multe decat vrem noi sa credem.
ce educatie si ce exemplu ii poate oferi tatal lui??
la asta te-ai gandit???
copilul va creste si chiar daca acum nu intelege multe,candva o sa inteleaga.
ce faci daca lucrurile se vor inrautatii??ca dupa cum arata situatia,nu vor merge spre bine....
te-ai gandit ca tu vei fi cea condamnata???
gandeste-te bine,vorbeste cu el si ia cea mai buna hotarare PENTRU TINE SI COPILUL TAU!


cat despre faptul ca ai depins de el....orice invat are dezvat...
eladaela
Postat pe 15 Noiembrie 2009 10:06
buna
eu am pe fratele meu care este dependent de jocuri, de aproape 20 ani
si iti spun ca a incercat sa se lase dar nu a putut, iar acum sotia lui si cu noi am vorbit sa il ducem la un doctor sa vedem ce iese
nesti
Postat pe 15 Februarie 2010 08:41
salut
este luni , cum vi se pare saptamana aceasta,ce astptati
nesti
Postat pe 15 Februarie 2010 08:45
DETIN O ANUMITA PASTILA CARE AJUTA OAMENII IN PROPORTIE DE 99% PENTRU A SE LASA DE JOCURILE DE NOROC ! add on yahoo messenger [email protected]
heatutz
Postat pe 17 Martie 2010 05:47
fleurdelis
Postat pe 17 Martie 2010 05:48
e stricnina sau verde de paris?
pik_nik
Postat pe 17 Martie 2010 05:49
doaar teapa!
auzi si eu detin o anumita pastila...dar anumitaaaaaaaaa!
care ajuta oamenii sa nu mai viseze tot felul de prostii
fleurdelis
Postat pe 17 Martie 2010 05:50
Ioana, imi pare rau sa-ti spun dar din experienta mea jocurile de noroc sunt ca si alcoolul, drogurile si orice alt viciu care prinde pe un caracter slab.
Eu am divortat de un gambler dupa 11 ani pentru ca ajunsese fara servici, cu datorii pe care parintii lui le-au platit, nu mai stia de nevasta, copil casa, nu mai minca nu mai stia decit ca trebuie sa joace ca sa cistige marele premiu.
Experienta ta poate fi diferita.
Ciresica
Postat pe 17 Martie 2010 18:34
Draga mea de jocurile de noroc nu se mai face bine , de aceea cred ca trebuie sa iti vezi de viata ta, Mult noroc
nesti
Postat pe 18 Martie 2010 08:39
OARE CHIAR ASA SA FIE, SA NU EXISTE NICI O SCAPARE?
IN ACEIASI SITUATI MA AFLU SI EU CU SOTUL MEU. SUNTEM CASATORITI DE 4 ANI SI AVEM UN COPIL DE 2 ANI. LA INCEPUT,INAINTE DE CASATORIE NU AM STIUT NIMIC, DUPA CE NE-AM INTORS DIN LUNA DE MEIRE, LA CATEVA ZILE A VENIT LA SERVICI SI MI-A SPUS CA NU MAI AVEM NICI UN BAN PT CA I-A JUCAT PE TOTI SI I-A PIERDUT. APOI A SUS CA A AMANETAT SI VERIGHETA.
AM INCERCAT SA INTELEG, AM ZIS CA POATE A FOST CEVA TRECATOR.
APOI S-A NASCUT COPILUL, SI LA FEL, SITUATIA S-A REPETAT LA NICI UN AN.
ATUNCI A PLECAT DE ACASA.
L-AM IERTAT, AM PLATIT TOATE DATORIILE CA AM ZIS CA AVEM UN COPIL DE CRESCUT...
AU TRECUT 2 ANI DE ATUNCI...
ACUM 2 ZILE ABIA LUASEM SALARIILE SI SITUATIA S-A REPETAT, A DAT TOTI BANII, BONURI, VERIGHETA, S-A IMPRUMUTAT SI LA ALTII PE DESUPRA.
AM RAMAS FARA NICI UN BAN, FARA MANCARE PT COPIL...
SIMT CA INNEBUNESC!
MU STIU CE SA FAC, EL IMI SPUNE CA SE VA SCHIMBA, CA A FOST O SCAPARE SI CA NU SE VA MAI REPETA...
OARE S-A VINDECAT CINEVA VREODATA DE BOALA ASTA?
OARE CAT MAI REZIST?
AVEM SERVICII BUNE AMANDOI, INAINTE, ACUM 2 ANI EL NU LUCRA SI AM SPUS CA POATE ATUNCI CAND VA VEDEA CAT DE GREU SE CASTIGA BANII, POATE VA RENUNTA, DAR N-A FOST ASA.
CAUT SOLUTII, CAUT ,DAR NU GASESC...
AM AVEA POSIBILITATEA SA PLECAM IN ALTA TARA CU CONTRACT DE MUNCA, DAR VA TREB SA RENUNTAM LA SERVICII...
OARE E BINE SA PLECAM ,ASA POATE VA UITA, SAU VA RENUNTA?
SA MA AJUTE CINEVA!
ariana2506
Postat pe 22 Martie 2010 10:06
Fugi fetitza, ia-ti copilul si fugi.
Asculta la un om patit cu rabdarea cit Universul care a incercat tot ce se poate (cred eu!) si tot la divort am ajuns dupa 11 ani insa.la ce bun? Copilul meu isi aminteste de un tata care nu era niciodata acasa iat cind era acasa era turbat ca avea datorii si nu avea cu ce sa le plateasca.
La mine a inceput totul in luna de miere cidn si-a amanetat verigheta pentru ca nu mai avea bani la el.
Ciresica
Postat pe 22 Martie 2010 18:02
am 23 de ani nu sunt inca maritata cu el suntem impreuna de 5 ani si il iubesc foarte mult. acum vreo 2 ani l`am sunat intr`o seara si nu a raspuns si mi s`a parut ciudat am aflat ca nu e acasa am plecat sa il caut...pana la urma am vb cu el la telefon mi`a spus ca e plecat sa faca bani...a2a zi mi`a spus ca a fost la cazino..am ramas uimita mi`a zis ca a fost de mai multe ori..am avut o cearta urata dar l`am iertat pt ca am zis ca e o joaca nu ca e ceva serios..un timp a fost bine dupa care iar l`am prins in repetate randuri am avut certuri mari i`am dat o palma ne`am despartit un timp am incercat tot ce era posibil. am considerat ca fiind impreuna ar trebui sa ii fiu alaturi si la bine si la rau sa incerc sa il ajut pt ca a recunoscut ca are o problema nu stiu daca a recunoscut doar de gura mea sau a si constientizat. e dureros sa vad cum se distruge singur si am stat sa ma gandesc persoanele care sunt in situatia asta au 2 variante ori sa plece ori sa fie in continuare alaturi si sa spere..partea naspa e ca s`ar putea sa ai parte de prea multe dezamagiri.. el imi spunea ca nu vreau sa te tin langa mne sa te vad ca suferi ca nu poti sa te lasi ca astea iti intra in sange ca atunci cand te duci acolo nu mai gandesti abea dupaia iti dai seama de ce s`a intamplat de cat ai pierdut incepi sa te gandesti la scuze dar asta cand e deja prea tarziu .am incercat sa il las dar nu pot pt ca ma doare prea tare sa ma gandesc ca cel care mi`a fost alaturi timp de 5 ani acuma se distruge si am incercat sa intru in pielea lui sa inteleg. intr`o zi i`am zis ca eu ma duc la cazino i`am zis ori ma duci tu ori ma duk cu o prietena am insistat mult pt ca normal el stie ca nu este un lucru bun si vrea ma protejeze dar am mers am vrut sa ma vada el cum il vad eu. m`am jucat el a stat langa mne s`a uitat evident am parut foarte entuziasmata desi imi venea sa dau foc la aparatele alea..cand am plecat de acolo parea trist si m`a intrebat daca mi`a placut daca as mai vrea sa merg si am spus da c poate castig si raspunsul lui a fost da castigi si ca faci cu banii ca tot acolo ii duci gata nu mai merg eu dar nici tu..incerca la un moment dat sa ma convinga pe mne sa nu mai merg..si i`am zis baiatu daca mai mergi o sa merg si eu si sa vedem daca o sa iti placa sa ma vezi asa sa ma vezi distrusa din cauza ta ..am incercat sa ii induc sentimentu de vinovatie nu stiu daca am reusit evident nu vreu sa merg daca il prind sa zic merg o data ca sa afle daca nu tine o sa rup relatia pt ca inseamna ca jocurile sunt mai importante si dupa mne intr`o relatie nu trebuie sa fie nimic mai important decat tine...
garbo111087
Postat pe 3 Aprilie 2010 23:08
SALUTARE!!!

Ma bucur sa vad ca sunteti alaturi de mine.....si in acelasi timp ma intristeaza sa vad ca din pacate exista atatea persoane care sunt implicate in aceeasi situatie ca a mea.
Va multumesc ca incercati sa va spuneti parerea, altii sa dati sfaturi, sau sa va eliberati spunand ceea ce va doare.
Am promis ca va tin la curent cu tot ceea ce am sa fac, cu deciziile pe care le voi lua. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi schimb modul de a gandi si a actiona. In primul rand am invatat ca nu trebuie sa-mi irosesc viata incercand sa-i schimb si sa-i ajut pe altii atata timp cat ei nu vor acest lucru. Am invatat ca trebuie in primul rand sa gandesc pozitiv indiferent ce se va intampla, sa ma iubesc pe mine insumi sa ma inteleg pt a putea iubi si intelege pe altii. Pt inceput cred ca am reusit sa fac un pas urias in viata mea gandind si actionand astfel.
Pot spune ca am reusit sa merg mai departe si deocamdata sa iau lucrurile asa cum sunt. Cat despre sotul meu a facut in continuare aceleasi greseli....
ioanat72
Postat pe 26 Aprilie 2010 14:44
ioana, din experienta mea... TU nu ai cum sa te ajuti decit pe tine, sau pe cineva care vrea sa fie ajutat. Nimeni nu poate ajuta o persoana care nu accepta ajutor. Nici psihologii - nici macar cei mai buni dintre ei nu pot trece aceasta granita. Este o portita din sufletul omului care trebuie sa fie deschisa ca sa ajungi la el. Cind nu e, plingi degeaba pe la usa. Ridica-te si mergi mai departe. Asta e.
Am trait povesti de viata ciudate, si am avut momente cind putin imi pasa cine si de ce ar vrea sa ma scoata din cercurile mele concentrice autodistructive. Nu imi pasa de mine, nu imi pasa de ei. Inteleg starea asta "opaca" pentru ca am trait-o. Pentru omul ala nu esti decit un ghimpe in ochi incercind sa il readuci la valorile tale: familie, etc. El nu asta vrea. Si ne nastem liberi sa alegem ce vrem.
Deci nu, NU AI ce sa faci pina in momentul in care va dori singur alt stil de viata. Posibil sa nu se intimple niciodata, si atunci nu se va schimba niciodata. Este ceva ce depinde de el, nu de tine - e interior, nu exterior.
quasaria
Postat pe 30 Aprilie 2010 22:14
Au trecut atatia ani!!! ca sa realizez ca n-am facut altceva decat sa stau in umbra sotului meu, si sa incerc sa-l aduc pe linia de plutire.MI-am irosit energia catre o cauza pierduta din start. Am sperat doar ca maine va fi mai bine...Azi sunt singura, doar cu mine insumi, si-ncerc sa merg mai departe, sa ma incurajez, sa gandesc pozitiv.
Nu vreau sa pozez in victima, ci vreau doar sa atrag atentia celor care au situatii asemanatoare sa ia atitudine la momentul potrivit, sa nu lase lucrurile sa ajunga in situatii critice.
Am avut ocazia de nenumarate ori sa incep o noua viata, dar de fiecare data nu eram ferm convinsa ca e alegerea perfecta pt mine.
Acum sunt convinsa ca vreau sa incep o noua viata dar nu mai am ocazia, nu mai am acel capat de ata de care sa ma pot agata.... dar incet incet...timpul le va rezolva pe toate mai bine decat speram noi la un moment dat.
Ideea de a-l schimba pe sotul meu am abandonat-o...cam tarziu am luat aceasta decizie dar sper ca nu e prea tarziu. Am ajuns la concluzia trista dar adevarata ca are ceva la..."bibilica", un om in toate mintile n-ar risca totul chiar si viata lui pt un asemenea viciu. Trist dar adevarat !!!
ioanat72
Postat pe 4 Mai 2010 09:51
zambila
Postat pe 4 Mai 2010 09:54
zambilut.....lasa tigara ca te spun
eladaela
Postat pe 4 Mai 2010 09:56
cui?
zambila
Postat pe 4 Mai 2010 09:59
cui....pe cui se scoate
vezi ca-ti taie popa limba
eladaela
Postat pe 4 Mai 2010 10:00

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
tradare 332 De la: cory_emy 7 August 2010 14:15
Buna 10 De la: garbo_398494 4 Mai 2014 20:41
iubitul meu, eu si fosta lui sotie 24 De la: garbo052438 19 Septembrie 2009 15:11
buna ziua 5 De la: garbo104802 21 Octombrie 2012 22:38
sfatuiti-ma ce sa fac cu viata mea? 4 De la: garbo164720 8 August 2010 00:56
Setari Cookie-uri