Blestemate jocuri , blestemat alcool.....

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:07:36 Buna fetelor,
Scriu pentru prima data pe acest forum si totodata e prima oara cand recunosc cuiva ca am probleme. Dar simt ca nu mai pot, parca totul se naruie in jurul meu. Tocmai am descoperit de curand un lucru foarte grav: fratele meu este dependent de jocuri de noroc. Am apelat de urgenta la un psihoterapeut si parca deja lucrurile se indreapta. Am vorbit cu acesta , m-a felicitat ca l-am sprijinit si l-am indrumat pe aceasta cale, iar rezultatele sunt inbucuratoare. Merge chiar si la terapie de grup si e foarte increzator.A constientizat singur ca e bolnav si a cerut ajutor/
Si atunci poate va intrebati care e problema? Problema e ca ca nu ma pot linisti. Veste asta m-a socat.Era un copil exemplar. Simt ca in orice moment s-ar putea intampla din nou. Nu mai am incredere in mine, nu stiu daca ce fac e bine sau rau, nu stiu cum sa ma comport cu fratele , cu cei din jurul meu, simt ca ma prabusesc, ma astept sa se inample doar lucruri rele.
Viata nu a fost prea generosa cu mine. Mi-am pierdut tatal, rapus de un cancer , exact cand eveam mai multa nevoie de el(Il iubeam mai presus de orice). Mama si-a indreptat atentia mai mult asupra fratelui care avea 14 ani atunci. La fel am facut si eu. Intotdeauna i-am pus pe ei pe primul loc, si m-am zbatut sa nu ne lipseasca nimic. In schimb nu am facut nimic pentru sufletul meu. M-am complacut intr-o relatie din care nu rezulta nimic. Poate doar necazuri , suparari , certuri, frustari.... Toate create de faptul ca prietenului meu ii place paharul. Si-a pierdut serviciu(banuiesc ca tot din cauza aceasta),l-am sustinut financiar, dar si din banii mei mai servea cate ceva, si de aici pana la scandal si amenintari n-a mai fost mult. Dar eu am sperat si m-am incapatanat sa cred ca nu e asa. Mi-am pus mereu sperante in el, ca vom construi ceva impreuna dar timpul a trecut si nu am realizat nimic. Am luat decizia de a-l parasi dar ma sperie singuratatea, intru in panica , sunt agitata , trista , m-am inchis in mine si simt ca explodez.Mi-au scapat toate de sub control. Ce ma sfatuiti sa fac? M-as duce la un psihoterapeut insa momentan nu imi pot permite sa platesc sedintele ( sunt prioritare ale fratelui). Ce sa fac sa nu o i-au razna de tot?

De la: garbo027119, la data 2009-11-26 22:39:49

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:07:36 Buna fetelor,
Scriu pentru prima data pe acest forum si totodata e prima oara cand recunosc cuiva ca am probleme. Dar simt ca nu mai pot, parca totul se naruie in jurul meu. Tocmai am descoperit de curand un lucru foarte grav: fratele meu este dependent de jocuri de noroc. Am apelat de urgenta la un psihoterapeut si parca deja lucrurile se indreapta. Am vorbit cu acesta , m-a felicitat ca l-am sprijinit si l-am indrumat pe aceasta cale, iar rezultatele sunt inbucuratoare. Merge chiar si la terapie de grup si e foarte increzator.A constientizat singur ca e bolnav si a cerut ajutor/
Si atunci poate va intrebati care e problema? Problema e ca ca nu ma pot linisti. Veste asta m-a socat.Era un copil exemplar. Simt ca in orice moment s-ar putea intampla din nou. Nu mai am incredere in mine, nu stiu daca ce fac e bine sau rau, nu stiu cum sa ma comport cu fratele , cu cei din jurul meu, simt ca ma prabusesc, ma astept sa se inample doar lucruri rele.
Viata nu a fost prea generosa cu mine. Mi-am pierdut tatal, rapus de un cancer , exact cand eveam mai multa nevoie de el(Il iubeam mai presus de orice). Mama si-a indreptat atentia mai mult asupra fratelui care avea 14 ani atunci. La fel am facut si eu. Intotdeauna i-am pus pe ei pe primul loc, si m-am zbatut sa nu ne lipseasca nimic. In schimb nu am facut nimic pentru sufletul meu. M-am complacut intr-o relatie din care nu rezulta nimic. Poate doar necazuri , suparari , certuri, frustari.... Toate create de faptul ca prietenului meu ii place paharul. Si-a pierdut serviciu(banuiesc ca tot din cauza aceasta),l-am sustinut financiar, dar si din banii mei mai servea cate ceva, si de aici pana la scandal si amenintari n-a mai fost mult. Dar eu am sperat si m-am incapatanat sa cred ca nu e asa. Mi-am pus mereu sperante in el, ca vom construi ceva impreuna dar timpul a trecut si nu am realizat nimic. Am luat decizia de a-l parasi dar ma sperie singuratatea, intru in panica , sunt agitata , trista , m-am inchis in mine si simt ca explodez.Mi-au scapat toate de sub control. Ce ma sfatuiti sa fac? M-as duce la un psihoterapeut insa momentan nu imi pot permite sa platesc sedintele ( sunt prioritare ale fratelui). Ce sa fac sa nu o i-au razna de tot?

Draga mea,eu te sfatuiesc sa te desparti de prietenul tau,,daca nu te sustine moral...Mai bine te desparti acum decat mai tarziu,ca poate apare vreun copil,cine stie....Stii este o vorba,mai bine singur decat in companie proasta...Asa te mai linisteti si tu si te poti aduna...Nu sa fugi de o problema si dai de alta...Cauta un baiat sufletist,,,si fratelui tau,da-i doua palme la fund ca sa ii treaca de jocuri de noroc....Nu mai fii asa toleranta,ca ai de mult de pierdut in viata....Fii mai hotarata si pune piciorul in prag.....Pupici si numai bine

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:41:12Acum ma ajut de cate a capsula de Xanax ( am cerut reteta de la doctorul de familie chiar inainte de socul cu jocurile de noroc, parca am presimtit ca o sa ma nevoie), insa stiu ca nu e o solutie sa tot inghit droguri de astea ce dau dependenta. De vreo doi ani m-am pricopsit cu un vitiligo (nu foarte grav) insa sunt speriata ca daca nu-mi gasesc linistea sufleteasca as putea arata ca un dalmatian...

De la: Anouk, la data 2009-11-26 22:53:38bai irino, tu esti de obicei asa tampita ? sau exersezi?

iti bati joc, nemernico care esti

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:49:48Acum realizez ca vina cea mai mare eu o port... Asta e . Sper sa am putere sa trec peste acest momement. Dar sa stii sa sangele apa nu se face. Iar ultimile cuvinte ale tatalui meu au fost sa am grija de frate. Asta mi-a zis mie si nu mamei. Deci imagineaza-ti ca nu mi-e usor sa ma detasez .

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:49:48Acum realizez ca vina cea mai mare eu o port... Asta e . Sper sa am putere sa trec peste acest momement. Dar sa stii sa sangele apa nu se face. Iar ultimile cuvinte ale tatalui meu au fost sa am grija de frate. Asta mi-a zis mie si nu mamei. Deci imagineaza-ti ca nu mi-e usor sa ma detasez .

De la: onix1976, la data 2009-11-26 23:05:23De mine trebuie sa am grija tot eu, asa e . Voi incerca sa ma linistesc, sper sa si pot.... Ca cine stie ce mai apare. Iar cu prietenul , gata ! chiar daca stiu ca o sa-mi fie foarte greu ( avea si foarte multe parti bune , era foarte gospodar si priciput in toate dar doar atunci cand nu servea).

De la: garbo027119, la data 2009-11-26 23:07:45

De la: onix1976, la data 2009-11-26 23:05:23De mine trebuie sa am grija tot eu, asa e . Voi incerca sa ma linistesc, sper sa si pot.... Ca cine stie ce mai apare. Iar cu prietenul , gata ! chiar daca stiu ca o sa-mi fie foarte greu ( avea si foarte multe parti bune , era foarte gospodar si priciput in toate dar doar atunci cand nu servea).

De alcoolisti sa fugi cat poti,sa nu te incurci cu ei,,pt ca omul nu se schimba daca o ia pe cai gresite..putine cazuri....Astia sunt oamenii slabiii....Trebuie sa fii mai tare,mergi si tu la biserica,,fa si tu o rugaciune sa te ajute Dumnezeu sa fii tare....Pt ca viata este o lupta...Dar cu ajutorul lui Dumnezeu trecem peste toate cu bine.....

De la: onix1976, la data 2009-11-26 23:10:21Sa stii ca eu chiar am incercat sa pun piciorul in prag. Si incercam sa il responsabilizez, si-l controlam , si-l sfatuiam chiar daca uneori pe un ton mai ridicat . Insa nu il condamn acum pentru ca e o boala , nu o iresponsabilitate.

De la: onix1976, la data 2009-11-26 23:10:21Sa stii ca eu chiar am incercat sa pun piciorul in prag. Si incercam sa il responsabilizez, si-l controlam , si-l sfatuiam chiar daca uneori pe un ton mai ridicat . Insa nu il condamn acum pentru ca e o boala , nu o iresponsabilitate.

De la: garbo027119, la data 2009-11-26 23:15:51Nu mai da bani la nimeni....Pt lucruri de nimic....Nu il lasa sa faca imprumuturi si tu sa le returnezi....Este o chestie de vointa si pt tine...Pt ca daca vrei ca altii sa se schimbe si tu trebuie sa te schimbi sa nu mai fii asa toleranta....Sa devii alta....Mai severa,,,nu ca schimbi tonul apoi te inmoi,,

De la: onix1976, la data 2009-11-26 22:07:36 Buna fetelor,
Scriu pentru prima data pe acest forum si totodata e prima oara cand recunosc cuiva ca am probleme. Dar simt ca nu mai pot, parca totul se naruie in jurul meu. Tocmai am descoperit de curand un lucru foarte grav: fratele meu este dependent de jocuri de noroc. Am apelat de urgenta la un psihoterapeut si parca deja lucrurile se indreapta. Am vorbit cu acesta , m-a felicitat ca l-am sprijinit si l-am indrumat pe aceasta cale, iar rezultatele sunt inbucuratoare. Merge chiar si la terapie de grup si e foarte increzator.A constientizat singur ca e bolnav si a cerut ajutor/
Si atunci poate va intrebati care e problema? Problema e ca ca nu ma pot linisti. Veste asta m-a socat.Era un copil exemplar. Simt ca in orice moment s-ar putea intampla din nou. Nu mai am incredere in mine, nu stiu daca ce fac e bine sau rau, nu stiu cum sa ma comport cu fratele , cu cei din jurul meu, simt ca ma prabusesc, ma astept sa se inample doar lucruri rele.
Viata nu a fost prea generosa cu mine. Mi-am pierdut tatal, rapus de un cancer , exact cand eveam mai multa nevoie de el(Il iubeam mai presus de orice). Mama si-a indreptat atentia mai mult asupra fratelui care avea 14 ani atunci. La fel am facut si eu. Intotdeauna i-am pus pe ei pe primul loc, si m-am zbatut sa nu ne lipseasca nimic. In schimb nu am facut nimic pentru sufletul meu. M-am complacut intr-o relatie din care nu rezulta nimic. Poate doar necazuri , suparari , certuri, frustari.... Toate create de faptul ca prietenului meu ii place paharul. Si-a pierdut serviciu(banuiesc ca tot din cauza aceasta),l-am sustinut financiar, dar si din banii mei mai servea cate ceva, si de aici pana la scandal si amenintari n-a mai fost mult. Dar eu am sperat si m-am incapatanat sa cred ca nu e asa. Mi-am pus mereu sperante in el, ca vom construi ceva impreuna dar timpul a trecut si nu am realizat nimic. Am luat decizia de a-l parasi dar ma sperie singuratatea, intru in panica , sunt agitata , trista , m-am inchis in mine si simt ca explodez.Mi-au scapat toate de sub control. Ce ma sfatuiti sa fac? M-as duce la un psihoterapeut insa momentan nu imi pot permite sa platesc sedintele ( sunt prioritare ale fratelui). Ce sa fac sa nu o i-au razna de tot?