dragosea si netul..............

pai da ce anoule.....ne luaram de ea???? ...i-am eliberat ringu de obsedata aia.....
tutankhamon
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:33
ilsuca mama...tu stii ce efort supraomenesc am facut sa scriu fara virgula, fara puncte de suspensie si cu greseli????desi cred ca mi-au scapat cateva cratime prin punctele esentiale....
tutankhamon
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:34
Nu face nimic, celleste, te scuzam, da' sa nu mai faci...
sora_ilsi
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:36
iote la sora ce ma domneste... ai vazut ca e rost de facut cinste, ha?

poi ai zis de Tuth, da' eseul Cellestei l-ai trecut sub tacere. Poi treaba-i asta?

Tuth, te inteleg, mami! Nici mie nu mi-a fost usor sa las virgulele si cratimele la o parte
ready_vivus
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:38
stiu, tut, stiu...nici tu sa nu mai faci, da? fara punct si fara virgula, bine? o sa incerc si io
sora_ilsi
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:38
ilsi, nici nu mai incerc...


Felicitari!

garbo_C
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:39
Multumesc, cell, si tie multa fericire si iubire!
sora_ilsi
Postat pe 3 Decembrie 2009 23:45
De la: garbo079586, la data 2009-12-03 21:52:22De vreo trei luni corespondez cu un barbat, la inceput a fost un schimb de impresii..........ce faci, unde lucrezi, unde stai.......banalitati. Dar am inceput sa corespondam din ce in ce mai des, aproape zilnic si chiar avem ce discuta de cateodata ma mir si eu de unde atatea subiecte.....cred ca ne-am indragostit unul de celalalt, oare e posibil asa ceva sau e doar o impresie de-a mea.
Eu sunt casatorita de cinci ani si am un baietel de doi ani si un pic....casnicia nu mai e chiar asa roz, dar nici rau......am intrat in rutina si banalitate, oare asta sa fie motivul sau faptul ca el imi spune cuvinte frumoase .......va astept parerile
multe dintre noi incercam sa parem altfel cand comunicam prin intermediul internetului...discutam fara niciun fel de inhibitii si poate pt unele dintre noi sentimentele sunt mult mai bine exprimate in scris decat daca am fi fata in fata cu persoana respectiva
mult mai usor ii trimtiem online un sarut decat am putea sa o facem in realitate... ne place si ne atrage misterul, necunoscutul si ne facem in minte un portret robot al celui pe care il stim doar dupa un nume virtual...aceste "iubiri virtuale" iti creeaza o dependenta de neimaginat... devin un fel de drog de care nu mai poti scapa ... te simti legata de cineva pe care nu-l stii cum este in adevaratul sens al cuvantului... vocea senzuala de la telefon si cuvintele ametitoare de pe mess iti pot aduce in lumea reala un barbat de care nu te-ai fi indragostit daca l-ai fi cunoscut in alte imprejurari
dincolo de un mod distractiv de a-ti pierde timpul, trebuie sa-ti impui sa nu stai tot timpul pe net cu persoane necunoscute... nu uita de hobbyurile tale si nu sta inchisa in fata computerului tot week-endul!!! daca vrei o relatie serioasa, incearca sa te intalnesti cu cel cu care vorbesti pe net!!! macar vei afla daca merita sa distrugi o casnicie sau este doar timp pierdut... intr-adevar, este mai comod sa tastezi la nesfarsit decat sa ai curajul de a stabili o intalnire, mai ales daca esti o fire timida sau nu reusesti sa comunici foarte bine cu cei din jur... incearca insa sa nu te izolezi si sa-ti creezi o lume frumoasa, pe care o vezi asa cum vrei tu...

cely
Postat pe 4 Decembrie 2009 08:47
ca bine le zici tu cely
Helen29
Postat pe 4 Decembrie 2009 10:22
si, mai ales, nu uita....din spatele monitorului, un barbat si o femeie isi pot spune multe....si calitati si zaharicale....dar realitatea uneori e mult mai cruda.....
tutankhamon
Postat pe 4 Decembrie 2009 10:29
corect!!!
Helen29
Postat pe 4 Decembrie 2009 10:30
O intalnire face-to-face e absolut necesara, inainte de a incepe sa-ti faci iluzii.
garbo_C
Postat pe 4 Decembrie 2009 10:40
ba chiar doua... trei... si de ce nu, mai multe

asta PANA sa incepi sa-ti faci iluzii
ce te faci daca intervine "nepotrivirea de caracter" (motivul pudibond de divort cel mai uzitat pe vremea lui ceashca, asta ca sa nu se spuna in public "nepotriviri la pat") si matale iti facusesi deja iluziile, ha?

nu vii dupa aia din nou aici, sa ne spui ca berbatii e porci, ca ti-ai lasat famelie si copchil pentru un shantierist a carui suprema satisfactie la trei luni dupa nunta era sa te bata cu furtunul de la butelie?
ready_vivus
Postat pe 4 Decembrie 2009 11:24
dap....e mult adevar pe-aicia....
tutankhamon
Postat pe 4 Decembrie 2009 11:29
totusi, eu m-am cunoscut cu iubi la telefon...el a sunat pentru ceva si, am dat in alte discutii...mi-a trimis poza pe telefonul mobil, dar cand ne-am intalnit nu mai semana, ca se indragostise si slabise vreo 15 kg in 3 luni...
sora_ilsi
Postat pe 4 Decembrie 2009 15:17
fleurdelis
Postat pe 4 Decembrie 2009 21:47
netul e un fel de nebunie... nu poti sa cunosti pe cineva - in intregime - prin internet... lipsesc ochii , mirosul si vocea.... lipseste totul... nu e decat o interpretare... internetul da adesea impresia ca persoana cu care comunici e perfecta, dar totul e o iluzie.. cand ajungi sa o cunosti in real - daca se ajunge la asta - iti dai seama ca persoana respectiva e diametral diferita de felul in care ti-ai imaginat-o.
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 01:34
Netul este un mediu in care iti poti face prieteni - a te indragosti presupune si un alt tip de atractie pentru care literele pe ecran nu sint foarte relevante...
Deci orice "dragoste" de acest tip este pina la urma o iluzie.

Intr-o situatie fericita probabil te poate ajuta sa intilnesti pe cineva de care chiar te indragostesti. Dar tot in mediul real te indragostesti.
quasaria
Postat pe 6 Decembrie 2009 01:41
M-am trezit in fata calculatorului incercand sa abordez o tema care oricarui din noi i-se poate intimpla ''a te indragosti virtual''. Mereu ma intrebam .....cum o fi? :).....si am aflat.
Desi aflata intr-o relatie de ceva timp m-am simtit prinsa in aceasta ''poveste de iubire virtuala'' cu un necunoscut. Am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei ferii numita IUBIRE. Si sa iubesc asa cum o pasare ,iubeste zborul si libertatea.....asa cum o albina iubeste floarea.....El este universul meu magic.
Acum cateva luni,dupa o zi obositoare,plictisita,am deschis un forum in ideea de a socializa, a-mi schimba starea, intr-un cuvant a-ma relaxa. Am inceput sa ma port ca o strengarita coplesita de nostalgia copilariei, printr-un joc de cuvinte. Pana cand a aparut El, fat-frumos avand in dotare atitudinea unui copilas inocent ce vrea sa-ti vorbeasca,sa dea glas cuvintelor frumoase ce-i trec prin capsor, in momentul in care ochii lui au dat de nikname-ul meu ''dragalas''. A intrat in vorba cu mine.....cu o aparenta stapanire de sine si a cuvintelor ce mi-le adresa; urmareste reactiile mele, atent sa nu greseasca.....rauri de complimente :) nicidecum timid.....doar urme usoare de incantare apar prin smile-urile afisate, vazand ca m-a luat prin surprindere.
Putin surprinsa de situatia creeata.......El asteptand ca eu sa reactionez, afisand un aer matur, si in acelasi timp incercand sa-mi induca cum ca e absorbit de persoana mea, interesul lui fata de mine crestea......cand fara sa vrea se regaseste in cuvintele mele. Isi dorea mai mult.
Alta zi Eu,El si restu lumii....vine zambeste inofensiv,parca vrea sa ma asigure de interesul lui total nevinovat,golit de intentii jignitoare......accept prezenta lui si faptul ca sunt putin intimidata de El.
El observa asta, dar si inocenta pe care copilul din mine fara sa vrea le afiseaza......zambeste,stie ca acum El ''conduce''. Ma gaseste complet dezarmata, debordand de sinceritate, ma gaseste pe mine cea de zi cu zi.....ajunge sa imi citeasca propria persoana prin vorbele ce le rostesc si prin tacerea pe care o afisam din cand in cand, deja stie mai mult decat il las sa vada; imi dau seama de vulnerabilitatea mea, incerc sa schimb ''scorul'', dar e prea tarziu ......El ma stie.
Zilele trec......El vine din nou zambind, vorbiti dar surpriza: Eu ii vorbeam dupa acceasi pozitie, ascunzand copilul din mine de tot , iar El.......El nu mai stie ce sa mai creada; vorbele lui isi gasesc acum replica la mine........ramane surprins ......vrea mai mult si eu, acel copil pe care el il vazuse pana acum, ii oferise pe masura.....(doar vorbe aruncate in vant)
Se pricepea sa-mi intoarca lumea pe dos, asa credea el, de fapt asa e :)......dar aveam grija sa o intorc si eu pe a lui. Eu continuam sa il surprind,iar el devine din ce in ce mai contrariat......copilul care se fastacea incepe sa devina ''Femeie''........sa-l simta,sa-i citeasca acel comportament studiat....mi-e imi placea jocul pentru ca era momentul in care ma amuzam. Jocul nostru a continuat o perioada, dar in final castiga pentru ca eu il aleg pe El.......pentru ca oricat de goale imi sunau vorbele lui, ma gandeam ca poate se vor transforma in......in ce? :) Se facu deodata tacere. Jocul incetase.....pentru mine. :) El ma cauta cu privirea de fiecare data......insa jocul lui nu se terminase.
Intr-o alta zi eu iar am acceptat reluarea jocului care incet,incet incepea sa nu mai fie distractiv.......dar eu nu realizam asta. :) Siguranta pe care eu o afisam de fapt, era inocenta unui copil. Incep sa visez..... :) :) :) ....de fapt ralizez ca m-am indragostit ca o adolescenta, mistuita de prima iubire.
Nu stiu prea multe despre viata. Nu sunt nici suficient de versata nici destul de inteleapta pentru a privi cu detasare si a accepta faptul ca exista povesti ce iti imprima emotii ce refuza sa se estompeze , odata cu trecerea timpului. M-am multumit traind aici si acum toate acele lucruri care imi faceau inima sa bata mai tare, am condus repede, am iubit incet, am cazut, m-am ridicat si am asteptat cu nerabdare sa incerc din nou. Am plecat fara sa privesc inapoi atunci cand am crezut ca este timpul sa o iau de la capat. Si am crezut pentru un timp ca reusesc. M-am inselat. :) Poti fugi de multe lucruri in viata,mai putin de tine insati.
Nu pot spune nici acum, in momentul in care scriu aceste randuri, ce m-a facut sa ma opresc asupra lui. Poate niste amintiri demult suprapuse.....poate faptul ca era atit de diferit de toti cei pe care ii cunosc, de mine, pentru ca avea darul de a ma aduce cu picioarele pe pamant din al 9-lea cer si a ma ridica atunci cand ma gaseam infranta si nesigura. Doar din cuvinte.....Fara nici un efort din partea lui, existenta lui ma linistea si imi dadea fiori totodata. Devenise micul meu secret ce ma facea sa zambesc de fiecare data cand imi aminteam de el, un capriciu, un necunoscut pe care nu aveam de gand sa il descopar chiar daca il cunosteam mai mult in fiecare zi. De fapt ma cunosteam pe mine. Asa cum nu ma mai stiusem niciodata.
Si imi placea acea fata, visatoare, nebuna, calma si plina de verva, ca un vulcan pe jumatate activ, asteptand momentul cataclismului. Asa cum nu as fi putut aparea in fata nimanui, ma gaseam in fata lui, convinsa fiind ca distanta si faptul ca nu era pana la urma decat un necunoscut, imi permitea sa fiu asa cum vreau fara teama de repercursiuni. Nu m-a interesat de unde vine si al cui este , atata timp cat, de fiecare data cand era cu mine, il simteam al meu. Era mica mea oaza de placere. Chiar ma incita ideea ca existenta mea atit de bine pusa la punct in aparenta, sa fie zdruncinata putin.
Imi placea ca nu sunt perfecta si imi placea ca cea ce faceam cu el, nu semana cu nimic din cea ce mai facusem pana acum.
Ma linistea faptul ca nu eram linga El sa ma vada atunci cand rosesc, cand zambesc, cand ma aprind de dorinta sau cum ma las prada furiei. Imi placea jocul de a fi si a nu fi cu El, ca orice lucru nou din viata mea. Vroiam sa ma bucur de moment fara a sti cum arata ziua de maine. vroiam sa simt ceva, orice, numai ca sa stiu ca mai pot simti. Emotie. Cu intensitate.Si de ce sa nu spunem adevarul '' iubim sa fim indragostiti''........mi-a dat exact ce aveam nevoie si stiu ca si el a gasit in mine cea ce astepta......acel fior.....acea traire.....mi-a dat puterea de a ma regasi.......
Aici apare o intrebare :''E atat de greu sa iubesti sau poate e mai greu sa pastrezi o iubire?''
Sa fim noi cei de adineauri purtati pe cele mai diverse si imprevizibile vazduhuri ale pasiuni si inexplicabilului, intratat de neglijenti si indiferenti incat, odata cunoscut; sa pierdem acest sentiment puternic in stare sa ne ridice pana la culmile absolute? Nimeni nu va sti, doar noi.......de noi depinde totul. Credeam ca iubirea este cu totul alceva....... insa inima are taine pe care nici o ratiune nu o poate patrunde. Mereu ma intreb daca iubim de ce suferim?
Intreb inima pana cand? Pana cand va suferi? Si glasul inimii raspunde: pana cand vei sti ca ziua de ieri, va ramane pentru totdeauna o zi care trebuie pastrata in suflet si pretuita. Pana cand vei descoperi astazi ca ai inceput sa iubesti si sa traiesti.Pana cand vei afla ca si maine mai poti iubi si traii......

copy/paste
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 01:58
Totul a fost doar virtual.....fiecare din ei avea un statut, daca erau liberi ....fara obligatii, poate se materializa ceva , dar asa nu putea fi decat o aventura virtuala .
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 02:04

Asa e. Si poate uneori e mai bine sa iubesti doar o iluzie, desi pina si o iluzie se poate transforma in "Jeux interdits", probabil.
quasaria
Postat pe 6 Decembrie 2009 02:04
iluziile virtuale asa si raman.....virtuale si de neatins....
tutankhamon
Postat pe 6 Decembrie 2009 03:04
si poate e mai bine sa ramina si virtuale si mai ales de neatins.
quasaria
Postat pe 6 Decembrie 2009 03:06
dap...pentru ca realitatea le poate transfroma intr-o deziluzie sau o maaaare dezamagire.....
tutankhamon
Postat pe 6 Decembrie 2009 03:11
Si totusi, sunt multi care prefera virtualul in locul realului.
Doara
Postat pe 6 Decembrie 2009 09:29
poate ca virtualul este o cale mai usoara decat realul
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 10:53
daca sti sa il faci sa ramana....virtual
eladaela
Postat pe 6 Decembrie 2009 10:55
ai dreptate ela....este f important sa sti sa faci diferenta intre real si virtual
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 14:32
pai trebuie sa faci diferenta intre real si virtual....
tutankhamon
Postat pe 6 Decembrie 2009 16:23
pai trebuie tutan ...dar multi se lasa purtati de val si cand esti luat de val ...esti dus cu pluta
cely
Postat pe 6 Decembrie 2009 18:43

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
OARE DE CE FACE ASTA? 28 De la: garbo119729 17 Mai 2010 23:05
Plictiseala 6 De la: sfinxul 26 Aprilie 2015 14:32
scoala 3 De la: Ardee_B_____1 30 Martie 2012 13:52
Urmarile divortului 387 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:23
Mi-as fi dorit sa aiba mai multa experienta .... 59 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:21
Setari Cookie-uri