cea mai grea decizie din viata mea

De la: garbo055472, la data 2009-12-04 11:01:04..asta nimeni nu poate s/o stie..daca e cea mai buna decizie sau nu...conteaza ca pasul e deja facut..si probabil ti/a trebuit ceva curaj sa/l faci...ideea e ca ramane de vazut in timp daca ai luat o decizie buna...dezavantajul e ca nu ai cum sa stii ce fel de viatza ai fi avut daca nu ai fi luat o astfel de decizie...
........iar treaba asta cu..a fi in pas cu alti indivizi apartinand generatiei tale(prietenele de scoala care isi cresc deja copiii)...asta chiar nu e o chestie de care sa iti para rau....io cred ca n/are nici o importanta cum isi traiesc altii viata. nu traiesc in locul tau si nici tu intr/al lor......fiecare traieste cum stie si cum poate...ca nu toata lumea isi permite sa traiasca cum vrea.

De la: sorinara, la data 2009-12-04 10:40:12buna.
poate va mai amintiti de mine. am scris de cateva ori pe acest forum ,nu prea des insa. am fost intr-o situatie extrem de dificila. intr-o tara straina,total singura, facand eforturi sa ma adaptez,etc. intr-o relatie care imi aducea tot mai putina bucurie. cu un om caruia nu ii pot reprosa nimic dar cu care am vazut ca nu ma potrivesc. mi-a fost greu sa accept ca nu merge, am suferit crunt atunci cand am vazut ca un prieten devine pe nesimtite mai mult... cumplit de ciudat sa vezi ca omul de langa tine nu te intelege iar un strain cu care vorbesti numai pe net devine cel mai bun prieten.
mi-a luat un an de zile sa realizez ca relatia cu iubitul meu nu mergea. ca nu era visul meu..imi era drag, dar pasiunea pe care, ca o naiva, am crezut ca o voi intalni,nu era intre noi..ce e de facut? am gandit luni intregi... sa uit ca am gasit( poate prea tarziu) un suflet cu care ma potrivesc perfect si sa raman in relatia care nu ma implinea? asta e dragostea? asa trebuie sa fie? unde e pasiunea aia in care credem de mici?
si totusi,cum sa renunt eu la viata pe care mi-am construit-o cu atat efort? am invatat o limba imposibila, am gasit un job bun, suntem pe punctul de a ne cumpara o casa....etc. ce sa fac doamne? practic nu imi lipseste nimic...asa imi spuneau prietenii ramasi in Romania.. te-ai chinuit atat ca sa ajungi unde esti, de ce vrei sa renunti ca proasta? ai o varsta, cum o sa o iei iar de la inceput. ar trebui sa faci un copil si gata. si totusi, nu am putut face acest pas.
l-am parasit, cu toata durerea din sufletul meu. cu toata teama ca nu voi mai ajunge sa am aceleasi avantaje. l-am parasit pentru ca nu mai puteam privi in ochii lui albastri simtindu-ma o criminala pentru ca ma gandeam la alti ochi. l-am parasit pentru ca nu mergea dar si pentru ca am inceput sa cred ca ar putea fi ok in alta parte...nu va mai spun implicatiile sociale pe care gestul asta le-a avut in viata mea..destul ca voi trece prin acelasi calvar...relocare,readaptare la o noua tara, la o noua cultura etc. la 33 de ani. cand prietenele mele de scoala isi cresc deja copiii...iata povestea mea. iertati si voi ca v-am plictisit si scrieti ce credeti..a fost o decizie corecta ori am fost proasta proastelor? astept parerile voastre...

De la: garbo027119, la data 2009-12-04 12:19:12

De la: sorinara, la data 2009-12-04 10:40:12buna.
poate va mai amintiti de mine. am scris de cateva ori pe acest forum ,nu prea des insa. am fost intr-o situatie extrem de dificila. intr-o tara straina,total singura, facand eforturi sa ma adaptez,etc. intr-o relatie care imi aducea tot mai putina bucurie. cu un om caruia nu ii pot reprosa nimic dar cu care am vazut ca nu ma potrivesc. mi-a fost greu sa accept ca nu merge, am suferit crunt atunci cand am vazut ca un prieten devine pe nesimtite mai mult... cumplit de ciudat sa vezi ca omul de langa tine nu te intelege iar un strain cu care vorbesti numai pe net devine cel mai bun prieten.
mi-a luat un an de zile sa realizez ca relatia cu iubitul meu nu mergea. ca nu era visul meu..imi era drag, dar pasiunea pe care, ca o naiva, am crezut ca o voi intalni,nu era intre noi..ce e de facut? am gandit luni intregi... sa uit ca am gasit( poate prea tarziu) un suflet cu care ma potrivesc perfect si sa raman in relatia care nu ma implinea? asta e dragostea? asa trebuie sa fie? unde e pasiunea aia in care credem de mici?
si totusi,cum sa renunt eu la viata pe care mi-am construit-o cu atat efort? am invatat o limba imposibila, am gasit un job bun, suntem pe punctul de a ne cumpara o casa....etc. ce sa fac doamne? practic nu imi lipseste nimic...asa imi spuneau prietenii ramasi in Romania.. te-ai chinuit atat ca sa ajungi unde esti, de ce vrei sa renunti ca proasta? ai o varsta, cum o sa o iei iar de la inceput. ar trebui sa faci un copil si gata. si totusi, nu am putut face acest pas.
l-am parasit, cu toata durerea din sufletul meu. cu toata teama ca nu voi mai ajunge sa am aceleasi avantaje. l-am parasit pentru ca nu mai puteam privi in ochii lui albastri simtindu-ma o criminala pentru ca ma gandeam la alti ochi. l-am parasit pentru ca nu mergea dar si pentru ca am inceput sa cred ca ar putea fi ok in alta parte...nu va mai spun implicatiile sociale pe care gestul asta le-a avut in viata mea..destul ca voi trece prin acelasi calvar...relocare,readaptare la o noua tara, la o noua cultura etc. la 33 de ani. cand prietenele mele de scoala isi cresc deja copiii...iata povestea mea. iertati si voi ca v-am plictisit si scrieti ce credeti..a fost o decizie corecta ori am fost proasta proastelor? astept parerile voastre...

De ce nu mergi si tu la o biserica,sa te rogi la Dumnezeu sa te ajute sa gandesti clar.....Si sa iei decizii corecte pt viata ta....Pt ca stii tu ca sfaturile oamenilor nu sunt mereu bune de pus in practica....Pt ca oamenii sunt imperfecti,si fiecare om simte ce este bine pt el....Fiecare om da sfaturi din punctul lui de vedere,dar tu trebuie sa alegi ce este bun si te caracterizeaza.pe tine...Asa ca roagate la Dumnezeu sa te ajute sa iei decizii corecte pt viata ta....Dumnezeu sa iti ajute papa o zi buna

De la: tutankhamon, la data 2009-12-04 12:20:03io nu am nemica cu fetili care posteste si vorbeste despre almanahele in care sicrie de pa goagal si copieste si pasteste din carte sfanta in care vorbeste despre fetele care trebe sa fie cuminti si sa nu preacurveste ca e pacat ca tu ca fata sa te duci cu mai multi barbati deodata ci e mai bine cu cate unul pe rand eventual chiar in aceeasi noapte ca sa faci bani si sa nu ii mai ceri la baba bani de parfumuri si de alte odicoloane ca baba nu are si daca iti da te spune la fata ei care are un copil mic si mai pleaca de acasa si atunci fata posteste pe internetele din alte tari si atunci vorbeste de barbatii care nu merita fetele care e cuminti si daca se da barbatii la fetele cuminti astea le bate peste gura ca asa trebuie fetele sa faca azi sa carpeasca barbatii si sa nu-i lase sa cante precum cocosul ca fetele trebuie sa conduca casa si barbatul trebuie sa fie supusul ei si sa nu iasa de sub papucul ei ca altfel e porc si nu mai merita increderea ei si nici nu merita sa-i faca copii ca nu ii va creste cu el si ea nu are din ce sa ii creasca ca ea muunceste cinstit ca se duce si la munastire si se roaga dar nu se duce la popa ala pacatos care o trage de limba ca ala nu stie nici macar sa citeste din biblie si o sa vada ea ca o sa-i spuna ca nu stie sa citeasca cartea aia si o sa-l invete ea cum se citeste.....

De la: sorinara, la data 2009-12-04 10:40:12buna.
poate va mai amintiti de mine. am scris de cateva ori pe acest forum ,nu prea des insa. am fost intr-o situatie extrem de dificila. intr-o tara straina,total singura, facand eforturi sa ma adaptez,etc. intr-o relatie care imi aducea tot mai putina bucurie. cu un om caruia nu ii pot reprosa nimic dar cu care am vazut ca nu ma potrivesc. mi-a fost greu sa accept ca nu merge, am suferit crunt atunci cand am vazut ca un prieten devine pe nesimtite mai mult... cumplit de ciudat sa vezi ca omul de langa tine nu te intelege iar un strain cu care vorbesti numai pe net devine cel mai bun prieten.
mi-a luat un an de zile sa realizez ca relatia cu iubitul meu nu mergea. ca nu era visul meu..imi era drag, dar pasiunea pe care, ca o naiva, am crezut ca o voi intalni,nu era intre noi..ce e de facut? am gandit luni intregi... sa uit ca am gasit( poate prea tarziu) un suflet cu care ma potrivesc perfect si sa raman in relatia care nu ma implinea? asta e dragostea? asa trebuie sa fie? unde e pasiunea aia in care credem de mici?
si totusi,cum sa renunt eu la viata pe care mi-am construit-o cu atat efort? am invatat o limba imposibila, am gasit un job bun, suntem pe punctul de a ne cumpara o casa....etc. ce sa fac doamne? practic nu imi lipseste nimic...asa imi spuneau prietenii ramasi in Romania.. te-ai chinuit atat ca sa ajungi unde esti, de ce vrei sa renunti ca proasta? ai o varsta, cum o sa o iei iar de la inceput. ar trebui sa faci un copil si gata. si totusi, nu am putut face acest pas.
l-am parasit, cu toata durerea din sufletul meu. cu toata teama ca nu voi mai ajunge sa am aceleasi avantaje. l-am parasit pentru ca nu mai puteam privi in ochii lui albastri simtindu-ma o criminala pentru ca ma gandeam la alti ochi. l-am parasit pentru ca nu mergea dar si pentru ca am inceput sa cred ca ar putea fi ok in alta parte...nu va mai spun implicatiile sociale pe care gestul asta le-a avut in viata mea..destul ca voi trece prin acelasi calvar...relocare,readaptare la o noua tara, la o noua cultura etc. la 33 de ani. cand prietenele mele de scoala isi cresc deja copiii...iata povestea mea. iertati si voi ca v-am plictisit si scrieti ce credeti..a fost o decizie corecta ori am fost proasta proastelor? astept parerile voastre...

De la: sorinara, la data 2009-12-04 12:37:51ma gadeam io ca tre sa apara vreunu din desteptii forumului care se plictisesc daca nu ne improasca pe toti cu ....
sa-ti fie de bine tutankamon. credeam ca esti mort de mii de ani..hehe poate m-am inselat

De la: sorinara, la data 2009-12-04 12:37:51ma gadeam io ca tre sa apara vreunu din desteptii forumului care se plictisesc daca nu ne improasca pe toti cu ....
sa-ti fie de bine tutankamon. credeam ca esti mort de mii de ani..hehe poate m-am inselat