fica mea

Conteaza daca iesi cu un barbat urat?

Sunt disperata ca nu mai stiu ce metoda sa adopt in educatia copilului meu!

monicasandica Postat pe 4 Februarie 2010 13:03
trebuie sa fim foarte aproape de copii nostri si foarte deschisi in orice privinta si domeniu si sa le dam multa libertate si sa COMUNICAM mult cu ei chiarv daca ei nu prea ne ia in seama
De la: monicasandica, la data 2010-02-04 12:59:56flori eu am un baiet de 4 ani dar..eu eram la fel ca baiatul tau in tinerete,ma plictiseam repede si mi-a placut viata de aceea m-am casatorit la 35 de ani ...unde dai si unde crapa! ce legatura asta cu subiectul? Sau tii sa ne areti unde-i "specialistul" in psihologia copilui?! ...hai ca ma innec cu cafeaua, de ras va las sa scoateti voi situatia la liman. Am iesit de aici. Ma lamurisi!
Reflex Postat pe 4 Februarie 2010 13:05
flory, nu se mai pune vorba ca omul e suparat. intelege si da dovada de intelegenta ! nu suntem la sedinta " necajitilor anonimi" sa ne batem pe spinare cu intelegere,fara sa gandim putin reflexul nu a criticat pe nimeni. semnala o greseala. asa si este un copil echilibrat, nu ajunge la astfel de gesturi. ceva a scartaiet in cea educatie. ori a fost prea permisiva ori prea intoleranta ca sa fie bine pentru copil, mama trebuie sa gaseasca alt drum de a ajunge la sufletul ei. nu are de ce sa se supere daca-i spunem asta.

si_totusi Postat pe 4 Februarie 2010 13:07
flori ,eu cand eram copila nu comunicam deloc cu mama mea cand o intrebam ceva de baieti de una de alta,se supara si-mi spunea sa termin cu prostiile ..dar singura am invatat din viata,am avut in schimb multa libertate si singura m-am descurcat;intr-adevar e periculoasa perioada de 16-20 de ani dar trebuie sa le fii alaturi
monicasandica Postat pe 4 Februarie 2010 13:12
pt reflex ;ia o pauza baiatu...sa te linistesti nu mai bea atata cafea ca te EXCITA nervos
monicasandica Postat pe 4 Februarie 2010 13:14
asa... in pauza iti zic asta; cafeaua mea, jumatate-i lapte tot pentru ca`s echilibrat. Si nu ma excit, numai cand trebuie...acuma sunt in refacere. nu-mi purta grija, pls!
Reflex Postat pe 4 Februarie 2010 13:18
De la: garbo015769, la data 2010-02-04 11:33:54buna,sunt o mama disperata care nu ma stie incotr-o sa o apuce.am o problema cu fica mea ,ea are varsta de 16 ani , a avut un prieten care acum i-a cerut sa se desparta ,motivul vrea sa isi vada de viitoru lui si si-a dat seama ca nu mai are rsot sa continue relatia.lucru care a terminat-o psihic pe fica mea. ea a incercat sa se omaoare luand tablete,acum urmeaza un curst de terapie psihologica dar fara prea putin efect,pe mine ma vede ca fiind cel mai mare dusman al ei-va rog sa ma ajutati cum sa ma port cu ea.pt ca nu mai stiu ce sa mai fac va multumesc trebuie sa fii aproape de sufletul ei....sa o intelegi si sa fiti prietene....ridica-i moralul fiind de partea ei...inventeaza povesti de dragoste care chipurile ti s-au intamplat, povesti care ti-au produs rani sufletesti....ea trebuie sa inteleaga ca nu numai ei i se intampla sa aibe deceptii in dragoste....se poate intampla chiar si mamelor... sa fi trecut si ele prin asa ceva...trebuie sa-i spui ca viata este ca o jungla...trebuie sa luptam daca vrem sa traim...si sa-i mai spui ca pana cand fiica ta va debeni o persoana matura si sigura pe picioarele ei, va tot intalni baieti, poate se va indragosti din nou si uite asa, cu timpul fetele se calesc si devin mature....dar neaparat trebuie sa fii blanda cu ea si sa o intelegi....spuneti-va secrete pe care numai voi doua sa le cunoasteti....fa-o sa capete incredere in tine si in familia ei...fa-i program, invit-o la cumparaturi, la cofetarie, la cate un film...incarca-i programul si discutati impreuna cam ce ati vrea sa faceti la vara, cand va fi vacanta...trebuie sa-si faca planuri de viitor...si ce este foarte important, trebuie sa inteleaga ca viata este frumoasa si ca trebuie traita chiar si atunci cand se sufera din dragoste...
Begonia Postat pe 4 Februarie 2010 13:20
Bravo Begonia!...asta trebuie explicat copiilor; ca de cand lasa jucariile din mana, intra in "jungla vietii". Si trebuie invatati cum, si ce trebuie facut -daca are cine sa-i invete. Daca parintii isi vad de "visele" lor...
Reflex Postat pe 4 Februarie 2010 13:25
frumos begonia
monicasandica Postat pe 4 Februarie 2010 13:28
iti raspund prin povestea mea.Am un baietel de 15 ani cand copilul avea 6 luni am divortat si ne-am mutat la parinti mei pana la varsta de 8 ani impreuna cu parinti si fratele meu am incercat sa ii fim prieteni chiar daca uneori eram nevoita sa ii mai dau cate o palma plangeam impreuna cu el si incercam sa ii demonstrez ca ceea ce il doare pe el ma doare si pe mine ca mama.cand avea 8 ani m-am recasatorit,dar copilul a ramas in continuare la bunici crezand ca acolo crescand ii va fi mai bine.Gresit chiar daca il vizitam zilnic sunam la fiecare ora si vorbeam cu el a inceput sa ma minta sau sa nu ii zicem chiar asa urat ascundea adevarul,a intrat int-o gasca de scandalagii si ne-am trezit cu un avertisment de exmatriculare.Inainte de a ma prezenta la scoala l-am RUGAT FRUMOS sa vina la mine la servici sa imi explice situatia pentru a sti ce s-a intamplat(din copil premiant aproape exmatriculat e un soc).Bineinteles ca in loc sa vina sa explice situatia a fugit de acasa.Cat stres si cata frica am putut avea e singurul copil si chiar de as mai avea 10 la fel simti ca si parinte,cand l-am gasit am fost la scoala,am discutat si cu el foarte mult.L-am mutat la mine dar acum incerc sa il verific mai mult sa discutam si sa ii conosc toti prieteni in anturajul in care se invarte .Sper ca lucrurile au luat alta turnura,sunt ceea mai buna prietena si incerc sa dau multe exemple discutam emisiunile tv in special stirile de la ora 5.Prietenia face minuni dar cand esti aproape de ei si psihic si moral da roade, fa ceea ce simti tu,eu am simtit ca trebuie sa fiu langa el in permanenta sa stie ca are intotdeauna aproape o prietena si mama.
garbo017559 Postat pe 5 Martie 2010 13:58
Si eu am tot 16 ani. Nu e o varsta atat de dificila precum se zice. Intr-adevar certurile cu mami sunt mai dese ca inainte dar asta nu inseamna ca nu o iubesc si nu ma iubeste. Avem doar opinii diferite, dar cand vine cu argumente si imi explica de ce e cum zice ea o ascult. Comunicarea este totul. Acum trebuie sa o ajuti sa isi recastige increderea in ea, dar la varsta asta suntem usor de influentat asa ca lucrurile nu vor fi atat de grele. Explica`i ca poate e mai bine ca s`a terminat, ca orice sfarsit este nu nou inceput, tot ce conteaza este sa fi alaturi de ea. Uneori o imbratisare din partea mamei face ca toate lucrurile sa para mai usoare. Fi alaturi de ea, sustine`o, fa`o sa vada ca te intereseaza viatza ei si nu o lasa sa se inchida in ea...se va creea o prapastie intre voi 2 si va fi greu sa o depasiti. Si cel mai important este sa nu ii fi numai mama, ci si prietena. Succes
deiutza Postat pe 19 Iunie 2010 03:08
deiutza, esti un copil bun! Sa ai bafta in viata! :) Despre subiect, cred ca Begonia a exprimat foarte frumos si cum nu se poate mai clar punctul de vedere oportun. Succes si tie, mamico! :)
moniq_ Postat pe 19 Iunie 2010 06:23
buna , este foarte trist atunci cand propriul copil te vede ca fiind dusmanul lui.....si eu ma aflu intr-o situatie asemanatoare ....din pacate nici eu nu am o rezolvare.....
Cozmatchi_Maricica_1 Postat pe 2 Martie 2012 23:12

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
009	3	De la: Ella34 17 Iunie 2009 20:44
copii	2	De la: buna01 12 Ianuarie 2010 21:14
am nevoie de sfaturi:(	5	De la: Rha 7 Septembrie 2010 17:52

prietenia	37	De la: dor72 30 Aprilie 2011 17:56
disperat	198	De la: fleurdelis 7 Iulie 2010 23:06