Am nevoie de Voi

:P

Buna Seara

In primul rand doresc sa va salut si sa va spun ca urmaresc discutiile voastre si am observat ca sunteti amabile si dati sfaturi si sugestii persoanelor care isi scriu problemele cu care se confrunta. Nu am scris niciodata, dar de data aceasta va cer ajutorul.
Acuma sa va spun pe scurt despre ce este vorba : in luna noiembrie anul trecut am avut o problema de sanatate si a fost necesar o internare la o clinica de hematologie - eu sunt din Timisoara. Problema mea s-a rezolvat. Internata fiind am cunoscut o tanara Doamna cu grave probleme de sanatate si care acuma se alfa la a cincea cura de chimioterapie.Nu e din Timisoara. La externarea mea am continuat sa o vizitez, sa ne auzim telefonic in zilele cand se afla acasa la ea, in putine cuvinte imi e draga, e atat de tanara cu doi copilasi de crescut.
De luna trecuta cand s-a externat si a fost acasa nu ne-am mai auzit. In tot acest timp eu i-am scris, dar nu am mai primit nici un raspuns. Stiam ca in 02.02 va trebui sa se intoarca in Timisoara. Eu una nu am mai sunat, stiam ca in cazul in care ar avea nevoie de ceva o va face si eu voi raspunde pozitiv. Ieri am primit de la laboratorul unde a fost trimisa analiza confirmarea diagnosticului. Am sunat, mi-a raspuns la telefon si seara dupa servici am fost la ea.
In momentul cand i-am dat rezultatul nu am putut sa ma uit in ochii ei...
Cum sa fac ? Aici nu are pe nimeni, eu vreau sa ii fiu alaturi, stiu ca are nevoie - chiar pentru lucruri banale - simt ca o pot face - dar din partea prietenei mele simt o raceala, distanta. Ma framant.
Voua va doresc o zi buna in continuare si daca puteti ajutati-ma.
Gabriela
Schatz
Postat pe 5 Februarie 2010 11:12
gabi,

trec peste faptul ca s-ar putea sa fie un subiect bagat de sc,am mai spus-o,nu ma deranjeaza sa-mi fac temele.

in situatii de acest gen oamenii se inchid in ei,respecta-i dorinta,las-o un timp...
si apoi,degeaba vrei tu s-o ajuti,daca ea nu simte nevoia sa fiti apropiate,nu are sens.
iasomia
Postat pe 5 Februarie 2010 11:24
E greu de dat un sfat...in situatia asta...dar e f.bine ca incerci sa-i fii alaturi...
lala_cri
Postat pe 5 Februarie 2010 11:28
Multumesc pentru sfat Iasomia.
Schatz
Postat pe 5 Februarie 2010 12:22
n-ai pentru,mai incearca dupa un timp...
iasomia
Postat pe 5 Februarie 2010 12:25
schatz....in aceste momente, cand se primeste un diagnostic greu de "digerat", parca uiti de toti si de toate, parca vrei sa fii doar tu insuti cu gandurile tale....nu te supara pe ea.....sun-o din cand in cand, si aminteste-i ca poti fii langa ea....daca ea doreste asta, va apela la tine....dar nu o sacai tu si nu sta pe capul ei ca scaietele - daca ma intelegi ce vreau sa spun....lumea din ziua de azi e tematoare si se gandeste ca poate urmaresti ceva...ai grija.....numai bine iti doresc....
tutankhamon
Postat pe 5 Februarie 2010 12:30
Pune-te in situatia ei..e aproape imposibil sa te vezi asa nu ?? sau refuzi ..si doare sa te imaginezi asa. Ei bine, atunci cand oamenii trec prin situatii de acest fel ,( situatii limita) intra in functiune acea reactie de aparare...si de inchidere in sine ..S-a inchis in ea, respecta-i dorinta..va dura o vreme pana se va obisnui cu ideea , isi va pune gandurile cap la cap si apoi..mai mult ca sigur te va cauta ea. Dar acum..e inchisa intr-un glob de sticla
reyya
Postat pe 5 Februarie 2010 12:32
n-am inteles de ce i-ai dat TU diagnosticul... de ce n-a sunat ea sa il afle... si cum de nu il stia, daca deja facea chimio - ma rog, trecem peste detalii.

Eu am trecut fix prin asta, mi s-a dat un diagnostic gresit - intr-adevar n-aveam chef sa vad pe nimeni. Ce as fi facut in momentul ala era sa ma duc sa ma plimb pe plaja si sa dau de mincare albatrosilor, desi era februarie.
Ca asa mi-a tunat, pur si simplu. Ma simteam cam rau si e singurul motiv pentru care nu m-am dus.

In mod normal sintem fiinte sociale si apreciem compania prietenilor si familiei, dar in situatiile limita... nu prea. Si cel mai rau lucru atunci e sa te compatimeasca cineva. Cum nimeni nu prea poate sa se poarte ca si cum nimic nu s-a intimplat, mai bine ii eviti.

quasaria
Postat pe 5 Februarie 2010 14:20
Tutankhamon, Reyya nu imi e usor deloc, dar mai mult ca sigur ca ii voi respecta dorinta. Voua va multumesc pentru raspuns.
Gabriela
Schatz
Postat pe 5 Februarie 2010 15:25
Prietena mea nu e din Timisoara si deci aici nu are pe nimeni. Am fost eu la laborator sa duc analiza si astfel m-au chemat pe mine si pentru rezultat.
Diagnosticul a fost dat deja in luna septembrie, dar vazand ca nu raspunde organismul la terapia de pana acuma a fost necesar o analiza cu marcaje care se face la un laborator in Franta.
Imi face placere sa aflu ca Tu esti bine dupa ce ai infruntat o asemenea problema ! Si mai imi doresc ca prietena mea sa reuseasca sa sa se faca bine ca dealtfel toate persoanele aflate in suferinta.

Cele mai bune,
Gabriela
Schatz
Postat pe 5 Februarie 2010 15:33
Eu sint bine, daca la mine te referi, pentru ca era diagnosticul eronat.
Altfel, imi pare rau sa o spun, dar n-as fi fost bine deloc.... acum. Viata poate fi uneori flagrant nedreapta: sa zicem ca eu am luat-o ca pe o lectie.
quasaria
Postat pe 5 Februarie 2010 16:39
Gabi e merituos si uman ce faci.dar cat esti de puternica,sa mergi mai departe,in aceasta situatie?in general aceste persoane,cu un asemenea diagnostic,devin ,taciturne,inchise sufleteste.sunt sensibile la fiecare nuanta a cuvintelor tale.sigur ca nu e nimeni de vina.te intreb iar,panu unde poti merge in aceasta situatie,cu sacrificiu,caci sigur va deveni un sacrificiu din partea ta.ai familie ,ai copii?daca da si nu sunteti din localitate,cum te vei imparti?sigur ca trebuie sa ii acorzi atentie,prietenie,dar si sacrificiu,care poate insemna,ca viata ta familiala si personala sa o ia razna.doamna nu are familie?rudele ei ce zic,cum se implica in situatia ei.?nu ma considera nemilos,ci doar realist.incearca sa apropii familia ei de ea,sa simta ca prietenii sunt langa ea,in orasul in care locuieste .nu ai zis nimic de familia ei.de ce?e vre-o problema?e f curios ca vb de ea si de familie nu.ramai prietena,dar daca vei continua atat de afectata,s-ar putea sa suferi mai mult decat acum.gandeste-te si la sanatatea ta.atasamentul sa nu duca la sacrificiu.,din partea ta.incearca sa o reintegrezi in familia ei.sa se simta iubita de familie,si ramai tupe locul 2.ai mai avut asemenea cazuri,in viata?sti cum sa le faci fata ,fara sa te afecteze prea profund.e dureros ce spun dar aceasta e realitatea.in primul rand familia ,apoi prietenii.iti doresc putere si decizie inteleapta.doamnei insanatosire,si tie fi mai realista si cu sanatatea ta.sti ce inseamna transferul
suferintei,asupra unui receptor slab cum esti tu?implicarea ta ,se poate termina si altfel pt tine.nu iti voi povesti aici cazuri reale.e doar un mic avertisment.integreaz-o in familia ei,si vei fi mai linistita,mai sigura ca nu e singura.insa nu o parasi,telefonic si vizite.....nu mai vb.trebuie sa intelegi,sa ai grija si de tine.sa te lumineze Dumnezeu,in ce cale vei alege.o situatie f trista,in care e greu sa dai sfaturi.fiecare a incercat sa te sfatuiasca bine.tu decizi ,este libera ta alegere.
alexxandra
Postat pe 5 Februarie 2010 17:57
cu drag...aleha...
tutankhamon
Postat pe 6 Februarie 2010 10:01
mai...si eu am nevoie de VOIIIIIIIIII...ce titlu e astaa??
fleurdelis
Postat pe 6 Februarie 2010 10:04
fata asta avea nevoie de noi in draci,da' uite ca a disparut.
oare ce-o mai face amica?

te doare capu', nenica...
iasomia
Postat pe 19 Aprilie 2010 15:34

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Prietenie intre o femeie si un barbat? 93 De la: garbo_1568 11 Mai 2012 15:09
O vorba buna 64 De la: tatoo 23 Aprilie 2011 15:43
cicinel 14 De la: tutankhamon 10 Februarie 2010 22:11
Imi caut sufletul pereche 42 De la: LaurentiuTudor 7 August 2013 18:03
buna 32 De la: oana4me 14 Iulie 2010 11:50
Setari Cookie-uri