de ce nu ma cere odata? ce ii trebuie?

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 12:32:05Buna,fetelor.
Vreau sa stiu ce parere aveti voi, stiu ca s-a mai discutat de vreo 100 de ori chestia asta, dar as vrea sa mi se raspunda si mie.
Ok, i agree, chestia aia cu actul care nu te tine legat de celalalt.
Dar toate prietenele mele casatorite au stat cu iubitii lor 2 ani, maxim 2 ani jumate, cand ei au venit cu surpriza cererii in casatorie. Ma refer la segmentul de varsta 26-28 de ani. Eu am 26. Toate prietenele mele casatorite zic ca ele nu ar fi mai stat cu iubitii lor daca dupa 2 ani jumate maxim nu le cereau respectivii.Eu am deja 2 ani jumate de cand sunt cu iubi meu si de aproximativ 2 ani sta la mine (stam singuri, intr-o garsoniera inchiriata).La inceput, cand am atacat tema asta cu el, in prima faza a zis ca nu vrea sa se casatoreasca inca,e prea copil. Ne-am despartit o perioada, ai mei parinti insistau sa ma casatoresc odata sa scape de o grija (ca ei sunt mai religiosi si considera ca traiesc in pacat, asa le-a zis popa). Apoi el s-a intors, m-a rugat sa ne impacam fiindca ma iubeste, zice ca e doar o chestiune de timp pana ne vom casatori ca el oricum nu este un barbat care sa schimbe femeile (eu am fost a doua lui iubita, fara nici o gluma, ai nostri prieteni care ne-au facut cunostinta se mirau ca el nu aparea niciodata cu nici o fata, se gandeau ca poate e gay sau foarte secretos, in realitate era foarte timid, nu stiu de ce si el si sora lui sunt la fel, sora lui a avut primul iubit la 30 de ani si urmeaza sa se si casatoreasca cu el).
Deci in cazul meu, avand in vedere ca dupa despartire l-am acceptat inapoi, iar el a inceput sa mentioneze ca ne vom casatori, cateva planuri mici, dar nici o propunere pertinenta din partea lui, ce am de facut? Ma intreb daca fetele astea care zic ca dupa 2 ani jumate le-ar fi dat papucii iubitilor lor, chiar ar fi facut asta? Am observat ca toate zic la fel. Unele dintre ele au locuit cu prietenii lor, altele nu, dar baietii au venit cu propunerea. Eu incep sa ma intreb daca ma va cere vreodata, poate ma va cere cand vom face 80 de ani impreuna, sa merg in baston la altar (sau in sicriu, cine stie)
Imi doresc foarte mult sa ne casatorim fiindca il iubesc si consider ca mai bun decat el nu o sa gasesc prea curand, si fidel si grijuliu si inteligent si iubitor.Plus ca de un an si ceva visez la ziua in care ma voi imbraca in mireasa, cum va fi rochia, unde as vrea sa facem nunta, cum sa fie invitatiile.
Plus ca pentru mine faptul ca nu suntem casatoriti e un impediment cand vine vorba sa ne cumparam impreuna lucruri pentru casa, daca maine ne despartim, ce facem? E alta situatie cand sunt lucrurile clar delimitate. Plus ca ai mei tot insista sa ne casatorim, mi-a murit acum un an bunica si maica-mea nu mi-a dat voie sa pun mana pe nimic la pomana, ca ii murdaresc pomana fiindca traiesc (adica fac sex) cu al meu iubit fara a fi casatorita. E stresant. daca tot nu are de gand sa ne despartim, adica daca el tot crede ca eu sunt jumatatea lui (ca asa zice el), de ce ii e asa greu sa ma ceara?Stabileam nunta peste 100 de ani de acum incolo dar stiam ca vrea, nu mai traiam cu impresia ca el asteapta altceva. E foarte posibilca impresia asta sa fie pura paranoia in cazul meu, fiindca niciodata nu mi-a dat de inteles ca ar vrea altceva, dar stiu eu ce-o fi in mintea lui?
Voi ce parere aveti?

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 17:21:01Crezi ca n-am discutat? am incercat in toate variantele posibile, vad ca altii, alte cupluri in jurul nostru evolueaza, isi cumpara impreuna o masina, un apartament sa nu mai plateasca chirie, zice ca mine dar de facut nu face nimic. Ce naiba sa-i fac, sa-l car cu forta la starea civila? ma dispera nehotararea lui.

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 12:32:05Buna,fetelor.
Vreau sa stiu ce parere aveti voi, stiu ca s-a mai discutat de vreo 100 de ori chestia asta, dar as vrea sa mi se raspunda si mie.
Ok, i agree, chestia aia cu actul care nu te tine legat de celalalt.
Dar toate prietenele mele casatorite au stat cu iubitii lor 2 ani, maxim 2 ani jumate, cand ei au venit cu surpriza cererii in casatorie. Ma refer la segmentul de varsta 26-28 de ani. Eu am 26. Toate prietenele mele casatorite zic ca ele nu ar fi mai stat cu iubitii lor daca dupa 2 ani jumate maxim nu le cereau respectivii.Eu am deja 2 ani jumate de cand sunt cu iubi meu si de aproximativ 2 ani sta la mine (stam singuri, intr-o garsoniera inchiriata).La inceput, cand am atacat tema asta cu el, in prima faza a zis ca nu vrea sa se casatoreasca inca,e prea copil. Ne-am despartit o perioada, ai mei parinti insistau sa ma casatoresc odata sa scape de o grija (ca ei sunt mai religiosi si considera ca traiesc in pacat, asa le-a zis popa). Apoi el s-a intors, m-a rugat sa ne impacam fiindca ma iubeste, zice ca e doar o chestiune de timp pana ne vom casatori ca el oricum nu este un barbat care sa schimbe femeile (eu am fost a doua lui iubita, fara nici o gluma, ai nostri prieteni care ne-au facut cunostinta se mirau ca el nu aparea niciodata cu nici o fata, se gandeau ca poate e gay sau foarte secretos, in realitate era foarte timid, nu stiu de ce si el si sora lui sunt la fel, sora lui a avut primul iubit la 30 de ani si urmeaza sa se si casatoreasca cu el).
Deci in cazul meu, avand in vedere ca dupa despartire l-am acceptat inapoi, iar el a inceput sa mentioneze ca ne vom casatori, cateva planuri mici, dar nici o propunere pertinenta din partea lui, ce am de facut? Ma intreb daca fetele astea care zic ca dupa 2 ani jumate le-ar fi dat papucii iubitilor lor, chiar ar fi facut asta? Am observat ca toate zic la fel. Unele dintre ele au locuit cu prietenii lor, altele nu, dar baietii au venit cu propunerea. Eu incep sa ma intreb daca ma va cere vreodata, poate ma va cere cand vom face 80 de ani impreuna, sa merg in baston la altar (sau in sicriu, cine stie)
Imi doresc foarte mult sa ne casatorim fiindca il iubesc si consider ca mai bun decat el nu o sa gasesc prea curand, si fidel si grijuliu si inteligent si iubitor.Plus ca de un an si ceva visez la ziua in care ma voi imbraca in mireasa, cum va fi rochia, unde as vrea sa facem nunta, cum sa fie invitatiile.
Plus ca pentru mine faptul ca nu suntem casatoriti e un impediment cand vine vorba sa ne cumparam impreuna lucruri pentru casa, daca maine ne despartim, ce facem? E alta situatie cand sunt lucrurile clar delimitate. Plus ca ai mei tot insista sa ne casatorim, mi-a murit acum un an bunica si maica-mea nu mi-a dat voie sa pun mana pe nimic la pomana, ca ii murdaresc pomana fiindca traiesc (adica fac sex) cu al meu iubit fara a fi casatorita. E stresant. daca tot nu are de gand sa ne despartim, adica daca el tot crede ca eu sunt jumatatea lui (ca asa zice el), de ce ii e asa greu sa ma ceara?Stabileam nunta peste 100 de ani de acum incolo dar stiam ca vrea, nu mai traiam cu impresia ca el asteapta altceva. E foarte posibilca impresia asta sa fie pura paranoia in cazul meu, fiindca niciodata nu mi-a dat de inteles ca ar vrea altceva, dar stiu eu ce-o fi in mintea lui?
Voi ce parere aveti?

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 18:42:22 Daca nu stateam impreuna, era mai simplu, dar asa... e ca si cum am fi casatoriti, dar nu suntem, iar el imi "fura" cei mai frumosi ani si nici nu am vreo certitudine ca se va finaliza cu ceva, exista sansa ca peste cativa ani sa se plictiseasca si sa plece, iar eu nu voi mai avea de unde alege, fiindca toti colegii si amicii care m-au placut vreodata si-au cam gasit iubite , s-au casatorit, unii au si copii.
Tic, tac....

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 19:32:08Eu vad casatoria in felul urmator:
- sa ne cumparam impreuna casa, masina si alte chestii, in masura a ce ne permitem;
- nu se mai uita parintii mei urat cand de pasti merg la ai lui, in loc sa vin singura la ei, cum au ei pretentia. Asa, am merge amandoi.
Si orice altceva ce implica traiul in doi pe care il experimentez deja.

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 19:49:26As putea sa realizez si singura o parte din chestiile astea, dar de ce oare sa trag eu singura 30 de ani de rate la un apartament unde locuiesc cu el? concubinajul nu are statutul casatoriei, juridc vorbind, daca el moare maine si eu am participat, impreuna stand, la plata ratelor apartamentului pe care si l-a cumparat pe numele lui, eu nu primesc nimic, pt ca apartamentul se trimite succesorilor, iar eu nu sunt unul dintre ei. Nu as face niciodata un copil cat timp nu sunt casatorita si cat timp nu am o situatie juridica bine delimitata sub acest aspect. Pentru ca, daca eu as naste un copil in concubinaj iar tatal lui ar muri, copilul meu ar mosteni o cota foarte mica, iar eu as fi pe drumuri cu el in brate, pe cand, casatorita fiind, as avea dreptul la casa sau la o cota parte din casa noastra,la care se adauga si cota copilului in calitate de urmas,deci fiul/fiica noastra ar creste in casa parintilor ei, la adapost de rautatea rudelor, cred ca toti stim cum sunt rudele cand vine vorba de avere si de mosteniri, trec peste cadavre. de-asta e necesara casatoria, printre altele, e un contract care delimiteaza lucrurile, cand cei doi se iubesc destul de mult incat sa se puna reciproc la adapost sau isi puna la adapost copiii de ce se poate intampla.

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 19:49:26As putea sa realizez si singura o parte din chestiile astea, dar de ce oare sa trag eu singura 30 de ani de rate la un apartament unde locuiesc cu el? concubinajul nu are statutul casatoriei, juridc vorbind, daca el moare maine si eu am participat, impreuna stand, la plata ratelor apartamentului pe care si l-a cumparat pe numele lui, eu nu primesc nimic, pt ca apartamentul se trimite succesorilor, iar eu nu sunt unul dintre ei. Nu as face niciodata un copil cat timp nu sunt casatorita si cat timp nu am o situatie juridica bine delimitata sub acest aspect. Pentru ca, daca eu as naste un copil in concubinaj iar tatal lui ar muri, copilul meu ar mosteni o cota foarte mica, iar eu as fi pe drumuri cu el in brate, pe cand, casatorita fiind, as avea dreptul la casa sau la o cota parte din casa noastra,la care se adauga si cota copilului in calitate de urmas,deci fiul/fiica noastra ar creste in casa parintilor ei, la adapost de rautatea rudelor, cred ca toti stim cum sunt rudele cand vine vorba de avere si de mosteniri, trec peste cadavre. de-asta e necesara casatoria, printre altele, e un contract care delimiteaza lucrurile, cand cei doi se iubesc destul de mult incat sa se puna reciproc la adapost sau isi puna la adapost copiii de ce se poate intampla.

De la: rizi_bizi, la data 2010-06-06 19:49:26As putea sa realizez si singura o parte din chestiile astea, dar de ce oare sa trag eu singura 30 de ani de rate la un apartament unde locuiesc cu el? concubinajul nu are statutul casatoriei, juridc vorbind, daca el moare maine si eu am participat, impreuna stand, la plata ratelor apartamentului pe care si l-a cumparat pe numele lui, eu nu primesc nimic, pt ca apartamentul se trimite succesorilor, iar eu nu sunt unul dintre ei. Nu as face niciodata un copil cat timp nu sunt casatorita si cat timp nu am o situatie juridica bine delimitata sub acest aspect. Pentru ca, daca eu as naste un copil in concubinaj iar tatal lui ar muri, copilul meu ar mosteni o cota foarte mica, iar eu as fi pe drumuri cu el in brate, pe cand, casatorita fiind, as avea dreptul la casa sau la o cota parte din casa noastra,la care se adauga si cota copilului in calitate de urmas,deci fiul/fiica noastra ar creste in casa parintilor ei, la adapost de rautatea rudelor, cred ca toti stim cum sunt rudele cand vine vorba de avere si de mosteniri, trec peste cadavre. de-asta e necesara casatoria, printre altele, e un contract care delimiteaza lucrurile, cand cei doi se iubesc destul de mult incat sa se puna reciproc la adapost sau isi puna la adapost copiii de ce se poate intampla.