|
BUNA ZIUA FETELOR,VREAU SA VA SPUN CA IMI PARE RAU DE VOI CA VA CRESTETI INGERASII SINGURE.EU NU AM INCA COPII,DAR CAND VOM AVEA IL V-OM CRESTE IMPREUNA,CA EU AM UN SOT CARE ESTE FAMILIST CONVINS.SI AM O MAMA CARE NU A AVUYT CURAJUL SA ISI CREAS CEI 4 COPII SG,A CERSCUT DECAT UNUL DIN 4,RESTUL ABANDONANDU-I.ASA CA FELICIT PTR CURAJUL DE CARE DATI DOVADA CELE CE VA CRESTETI SG INGERASII.SI SA TRAIASCA,SA FIE SANATOSI,SA VA BUCURATI CAT MAI MULT DE EI.SFATUL MEU ESTE:TRAITI SI BUCURATIVA DE VIATA,CACI VIATA E SCURTA.INTR-O ZI O SA VINA SI SOARELE PE STRADA VOASTRA.VA PUP,SI AVETI GRIJA CAT MAI MULT DE INGERASII VOSTRII,CACI EI SUNT CEL MAI DE PRET LUCRU IN VIATA.CAPUL SUS!
|
romantica
Postat pe 23 Octombrie 2008 12:44
|
|
Va multumesc mult tuturor. Sper sa fiu puternica asa cum trebuie sa fie o mamica pentru fiica ei, pe care o adora. Desi e atat de micutza stiu si simt ca ma iubeste mai mult decat pe oricine si asta imi da putere sa merg mai departe. Tatal ei nu a mai dat nici un semn de multa vreme, nici nu cred ca il mai intereseaza de noi. Poate si ignoranta si indiferenta lui doare asa de mult... Stiu ca in adancul sufletului sau nu este un om atat de rau, dar toata lumea din jurul lui spune ca este total transformat... ca nu mai este ce era o data...nu mai este acelasi om. Cu siguranta ca langa omul de acum nu mai avem ce cauta, eu si ingerashul meu. Va pup si va multumesc inca o data.
|
mamadeinger
Postat pe 23 Octombrie 2008 17:51
|
puiu_gabriela1
multumesc frumos pentru incurajare.
mi-a placut cum ai povestit si am plins cind am citit,mesajul tau.
|
|
|
lalylaly_kidz
Postat pe 23 Octombrie 2008 18:22
|
buna!ce-ti face micutul?
ai luat o hotarare?
cum merge relatia ta?
mai trebuie sa stii ca barbatii sint niste copii mari...fostul meu sot ,era gelos pe bebelusul lui,asa ca trebuie sa te porti cu el ca si cu copilul....la scara mai mare....va pup pe amindoi.....apropo...ce este? FETITAsauBAIETEL? ORICE este SA-TI TRAIASCA SI SA TE BUCURI DE EL...baiatul meu are 13 ani si l-am crescut singura..pina acum 1an,cind am gasit un barbat care ne iubeste pe amindoi...SARBATORI FERICITE! 
|
TABYTA
Postat pe 24 Octombrie 2008 16:54
|
geta10miha
al meu bebe este un baitel de aproape 2 anisori
sotul meu era gelos pe el insusi.nici nu stiam cum sa ma port cu el ca se supara din orice.
acum noi suntem bine ,sunt singura cu el nu am pe nimeni.
totul este bine deocamdata.
mersi mult pentru urare,si tie la fel iti doresc.
|
lalylaly_kidz
Postat pe 25 Octombrie 2008 15:56
|
Draga Ela,
Am citit mesajul postat de tine. Nu trebuie sa disperi. Eu am plecat cu fetita de la fostul meu sot cand micuta mea avea 2 luni si jumatate. Nu regret nici un moment ca m-am despartit de el etunci. Acum micuta mea are 3 ani si 2 luni. Este o fetita superba. Sotul meu sa purtat normal pana eu am fost in 6 luni gravida, de atunci sa schimbat radical. Eu nu m-am ingrasat pe perioada sarcini decat 11 kg. Cu toate acestea aveam aceleasi reprosuri de la el pe care le mentionezi si tu. Dupa ce am nascut fetita se purta mizerabil. Am ajuns sa spuna ca "micuta este gresala vietii lui". In acel moment am hotarat sa il parasesc. M-am intors la parintii mei. Mi-am reluat serviciul cand micuta avea 3 luni. Am dat anumite examene astfel ca la ora actuala am propriul meu cabinet, am angajati si ma descurc foarte bine. Dupa ce ne-am despartit fostul sot a umblat foarte mult sa ne reampacam. Eu nu i-am mai dat nici o sansa. A avut acea sansa, trebuia sa o pretuiasca atunci, cand eu aveam nevoie.....nu in momentul in care eu sunt stapana pe piciorele mele.
Asa ca nu dispera. Eu nu am disperat nici un moment.....din contra fetita parca mi-a dar mult mai multa putere.
As putea sa-mi refac viata, dar momentan nu sunt inca pregatita. Astept sa mai creasca micuta. El viziteaza regulat fetita. Acum este comoara vietii lui....iar eu sunt femeia si mama ideala dupa cuvintele lui. Dupa parerea mei vorbe goale, oricum eu nu il mai cred deloc.....pentru mine ceea ce spune el este egal cu zero barat. E ucu el azi comunic dar numai lucruri legate de copil, eu nu ii permit nimica.....nu merita. Azi cand vad prietene care sufera sincer eu nu le inteleg. Pentru ce le suporta toate mojiciile barbatilor, oare ele au 10 vieti si barbati numai una.
Indemnul meu este desparte-te de el. Decat copilul sa creasca vazantu-te pe tine tot timpul suparata mai bine sa cresca in armonie, crede-ma........mai bine sangura decat cu un capcaun zapacit langa tine.
Iti doresc succes si tot binele din lume tie si copilului tau.
|
ec762000
Postat pe 26 Octombrie 2008 16:36
|
|
Draga Ela, ai scris in ianuarie, ce ai mai facut cu sotul tau? Ai nascut? ce face copilul? Sper ca te-ai despartit si ca iti merge foarte bine.
|
Postat pe 26 Octombrie 2008 18:02
|
|
ma alatur si eu voua..........eu sunt singura de cand eram gravida in 7 luni.taticul fetei a disparut ca magarul in ceata,nu mai stim nimik de el.eu am 21 de ani si vorbeam cuel de 1 an si jumatate inainte sa raman gravida.ne descurcam greu.............dar incercam sa trecem peste toate.acum ingerasul meu are 1 an si 4 luni
|
angelik_kidz
Postat pe 11 Noiembrie 2008 08:40
|
Dragele mele mamici eu nu sunt mama inca(din pacate)dar va admir,in primul rand ca mame apoi femei.Imi pare nespus de rau numai cand ma gandesc cati copii pe lumea asta cresc fara unul din parinti(asa cum am crescut si eu dealtfel)este cumplit,e greu si in copii ramane o rana inchisa,vor fii sensibili la auzul de "tata",spun asta pentru ca mie mi-a fost greu toata perioada copilariei,si ma mai roade pana si acuma fiind casatorita..Insa multumitii la cel de sus ca va binecuvantat cu un inger,va trimis un ingeras care sa va fie alaturi,care va iubeste pentru care insemnati ceva ,chiar totul..este greu sa cresti un copil singura,vad atatea in jurul meu si ma gandesc ca oricand pot fi si eu candva la fel,dar apreciati faptul ca este asa si n u e altfel.Cat despre tatii iresponsabili....nu regretati nimic ,nu merita,pentru ca avetu un alt tel in viata,un copil.Va dorec tarie,va doresc sanatate,si fericire.Si fiti "barbate" 
|
andraandra2
Postat pe 14 Noiembrie 2008 22:36
|
Si eu imi cres baiatul singura si sre 5,5 ani.Am ramas singuri de la 4,5 ani
Nu trebuie sa va temeti doamnelor,e si greu si usor
Daca stii sa muncesti ssi sa iubesti copilul,totul merge
|
nirolfxela
Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:37
|
buna ziua si felicitari
ps. sper sa nu va aud ca va plangeti de mila fetelor...
si eu ca si voi..... am o fetita 6 ani si jumatate. de la 2 ani o cresc singurica si vretis a stiti ceva...? e chiar mai "beton" decat alti copii care au o familie asa zis normala. cred ca si ai vostri sunt mai deosebiti decat restul. fiti sigure ca asa este. si ma enerveaza un lucru. compatimirea celor din jur. ..... pe voi nu?
iar multi din cei care ma compatimesc poate ca nu au o familie foarte fericita dar faptul ca sunt "doi" se considera normali sau indreptatiti sa imi planga de mila.
va pup si numai bine.
|
Postat pe 17 Noiembrie 2008 10:34
|
buna...si eu am o bebelusa pe care, acum, o cresc singura de 3 luni. are 11 luni jum si este toata viata mea..........eu si tatal ei ink nu am divortat, dar cale de intoarcere nu mai este......... 
|
ericuta
Postat pe 24 Noiembrie 2008 11:16
|
|
chiar dak am doar 19 ani,as dori sa iti povestesc pe scurt o parte din viata mea..k sa intelegi ce riscuri iti poti asuma dak mai continui relatia cu tatal bebelusului tau,pe cand aveam cativa anisori parinti mei s-au despartit din cauza batailor.mami era tot timpul neagra,pana la urma s.au despartit pt k nu si.a dorit sa vad scandal si batai in fiecare zi,ma afectau..si mai ales ca era satula de atatea certuri si batai.chiar dak am suferit,acum nu regret k m-a crescut singura.totul a inceput de la o palma asa cum ai spus si u ca a dat in tine,nu se merita sa stai langa un asemenea om,dak nu te repecta si nu te apreciaza..nici pe tine si nici pe bebe,ar fii mai bine sa pleci,stiu ca iti va fii greu si vei suferi,dar bine mai devreme decat prea tarziu..gandeste-te la copil in primul rand..nu cred k ti.ar convenii sa te vada certandu-te tot timpul cu tatal lui din cauza unor fleacuri,si gandeste-te ca se poate ajunge si la altceva mai grav daca a inceput sa dea in tine..eu am strait o experientza si as dori sa te gandesti putin macar la ce ti.am spus...multa sanatate tie si bebelusului tau..sa aveti grije de voi..sper ca sunteti bine..multi poopici din partea mea
|
botezatulaura
Postat pe 29 Noiembrie 2008 18:12
|
Si eu voi divorta, si am 3 fetite,de9, 6 respectiv 3 ani! E f. greu, cum spui tu ,dar mi-au ajuns certurile , bataile si reprosurile ca nu sunt buna de nimic!
La mine este complicat si pentru faptul ca sunt director tehnic la firma lui(am terminat fac. de fizica ), deci voi ramane automat fara nici o resursa materiala!
Dar mai bine asa(poate reusesc si ma intorc in invatamant!)
Roaga-te pt. mine!
|
mamica_kidz
Postat pe 30 Noiembrie 2008 14:18
|
|
te inteleg perfect ce e in sufletul tau...am trecut prin multe si am reusit sa ma ridic,acum vorbesc des cu tatal meu..mai am si un fratior vitreg de 6 ani,dar nu e asa de bine cu o mama vitrega nu iti vrea si nici nu o sa iti vrea binele niciodata,pt k am stat 3 ani cu ea si cu tatal meu si stiu cum este...numai eu er vinovata de toate...pana am facut 18 ani si am plecat..e foarte greu sa iti cresti copii singuri mai ales dak nu ai sprijinul familiei tale...imi pare rau,dar sa nu uiti k dumnezeu nu o sa te lase...
|
alexxa_kidz
Postat pe 30 Noiembrie 2008 21:42
|
salutare tuturor.si eu sunt tot o mamica singura de cateva zile.puiul meu are aproape 6 luni iar eu am 20 de ani.am renuntat la tot pentru barbatul iubit:facultate prieteni familie.am avut incredere in el ,dar sunt singura vinovata pt k l-am iubit prea mult si acest lucru m-a orbit.il iubesc enorm si sunt convinsa k si el ne iubeste pe amandoua.problema este ca el este un alcoolic si de aici deriva toate certurile noastre.cand nu bea pot spune k este un barbat minunat,barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna.cand este beat se transforma total.am vrut sa fie bine si sa mergem mai departe impreuna.l-am iertat de fiecare data(cand imi spargea geamurile la scara si urlas ca un nebun,cand ma injura ,cand ma mintea k este la munk knd el de fapt era in carciumile din cartier,l-am iertat si pentru faptul k nu se ducea la munca si eu eram nevoita sa intretin familia,sau pt k ma duceam in carciuma insarcinata in 9 luni sau cu copilul de 1 luna in brate si il rugam sa vina acasa pt k nu mai suportam singutatatea si oboseala fizik si psihica de dupa nastere ,l-am iertat chiar si pentru faptul ca a dat in minte de vreo 3 ori .primele 2 dati si-a cerut iertare iar a treia a zis ca eu sunt vinovata pt k nu il inteleg.eu nu pot intelege modul acesta de viata al lui,iar el considera k intre noi nu exista nici o probma ,k totul este bine si k parintii sunt cei care ne despart.total gresit.el nu intelege k una este sa bei o bere ,2 3 si alta este sa bei pana nu mai stii de viata ta .asta intamplandu-se in fiecare zi.am plecat de multe ori de la el.am vrut sa ne despartim dar de fiecare data am revenit pt k a doua zi venea plangea si spune k ma iubeste si k nu poate trai fara mine.il iubeam si cedam de fiecare data.de data asta am luat o hotatrara definitiva pt k nu ma mai pot minti singura.el nu se va schimba niciodata pt k nu poate.ALCOOLISMUL ESTE O BOALA de care el nu este constient.vreau sa-i ofer fetitei mele totul:in primul rand o viata linistita fara scandaluri si vorbe urate,cum am spus renuntasem si la facultate,eram la buget .am reluat-o imediat dupa nasterea fetitei.am luat-o de la capat.NU-MI PARE RAU NICI O CLIPA K AM PASTRAT COPILUL DAR IMI PARE RAU K NU AM STIUT SA ALEG PERSOANA CU CARE SA-L FAC.SUNT MANDRA DE MINE K AM AVUT CURAJ SA DAU NASRTERE UNEI VIETI SI SA LUPT PT O IUBIRE CU TOATA PUTEREA KND FETELE DE VARSTA MEA AU CA PRIORITATE DISTRECTIA.MI-E DOR DE PLIMBARILE IN PRC DE IESIRILE CU PRIETENII.DE UN PUI BUN DE SOMN DAR ZAMBETUL FETITEI MELE MA AJUTA SA MERG MAI DEPARTE,SA-MI CONTINUI VIATA ,O VIATA CARE MI S-A SCHIMBAT IN TOTALITATE DIN CAUZA UNUI OM CARE PRETUIESTE MAI M ULT UN PAHAR DE ALCOOL DECAT O FAMILIE.SI-A DORIT COPILUL MAI MULT DECAT ORICINE IAR REGRETUL MEU ESTE K NU-I MAI POT OFERI FETITEI MELE O FAMILIE CU 2 PARINTI,Dar nu am nici o remuscare pt k nu este vina mea.acum iar ma cauta si incearca sa ma faca sa revin,adik sa revenim in viata lui,dar de data aceasta mi-am ales deja drumul un drum care nu se va mai intersecta niciodata cu al lui.il iubesc din tot sufletul in continuare si stiu ca si el ne iubeste .nu intelege de ce ne-am despartit si ma acuza pe mine.ma rog in fiecare seara la dumnezeu sa renunte la acest viciu nenorocit si sa se schimbe sa fie un om normal,cu preocupari normale.chiar dak noi doi nu vom mai fi niciodata impreuna.imi doresc sa-i fie bine iar daca va continua sa bea in stilul acesta nu va putea fi fericit langa nici o femeie.
SCUZE DAK V-AM PLICTISIT CU POVESTEA MEA DE VIATA DAR AM SIMTIT NEVOIA SA MA DESCARC,SA SPUN CUIVA CE AM PE SUFLET.SARBATORI CU BINE VA DORESC
|
carma
Postat pe 13 Decembrie 2008 13:13
|
|
draga marynela...ai o fetita superba,o dulceata mica...sa nu regreti niciodata k ai plecat de langa el..pt k nu te merita,dak te merita isi repara defectul de dragul tau si al fetitei...nu meritai sa fii batuta sau insultata.pt k u meriti mai mult ..chiar de ai 20 de ani fetita te va maturiza foarte mult...ma bucur k ai avut curajul sa te descarci...esti o femeie puternica...eu am ramas fara tata la 5 ani.si sincer am fost mult mai linistita si fericita cu mami...s-a sacrificat mult pt mine si mi-a oferit tot ce am avut nevoie..tata nu era alcolic,dar era curvar si umbla dupa femei si de aceea o batea pe mami foarte mult...de aceea dupa ceva timp nu a mai suportat si a plecat de la el cu mine de mana..va doresc sarbatori fericite tie si fetitei tale,sa fi-ti fericite si sa aveti numai bucurii si nu uita k ea iti va aduce toata fericirea din lume..chiar de nu are tata sa nu regreti asta..e mai bn asa,mai bn mai devreme decat prea tarziu..va poop pe amandoua
|
alexxa_kidz
Postat pe 14 Decembrie 2008 11:17
|
|
BUNA MARINELA.SA-TI TRAIASCA PRINTESA,SI SA FI MANDRA CA DESI ASA DE TANARA CUM ESTI,AI DAT NASTERE UNUI INGERAS.SA STI CA PT EA TRAIESTI,SI CRED CA TOT PTR EA TRECI PESTE GREUTATI,DAR SA STI CA EA ESTE MAI IMPORTANTA DECAT TOTI BARBATI DIN LUMEA ASTA PE CARE II VE-I CUNOASTE.SI SUNT SIGURA CA PANA LA URMA VE-I GASI UN TATA LA FETITA TA.TE PUP ,SARBATORI FERICITE SI TIE SI PRINTESEI TALE.
|
romantica
Postat pe 15 Decembrie 2008 11:59
|
|
buna mamicilor,vreau sa va impartasesc experienta mea si sa va rog sa va ganditi foarte bine inainte de a lua hotararea sa va cresteti copiii singure!eu am hotarat la 36 de ani sa fac un copil,desi tatal lui, care nu a avut alt merit decat ca l-a conceput,deci tatal lui si-a exprimat "pozitia" in sensul ca mi-a adus la cunostinta ca el nu-si doreste copii si ca trebuie sa fac avort!in acel moment eu am rupt legatura cu"tatal" si am luat hotararea ca o sa nasc acel copil!trebuie sa va spun ca am ascuns ca sunt insarcinata,deoarece la acel moment traiam in casa cu fratele meu si cu cumnata mea,despre care nu va spun decat ca nu eram in cele mai fericite relatii...asa ca,dupa 9 luni le-am facut celor din familia mea,adica surori ,parinti,frate si cumnata o "surpriza" de proportii! vreo luna de zile parintii mei nu au vrut sa auda despre mine si copil,dar la botezul celui mic lucrurile s-au aranjat,in sensul ca s-au impacat cu ideea,eu spunandu-le ca nu am facut copil de "fata mare" ,ci am facut un copil de " fata batrana"!ce vreau eu sa va spun e ca mi-a fost foarte greu sa-l cresc singura,dar nu m-am lasat,mi-a fost greu deoarece lucram la o firma de kkt unde aveam un salariu foarte mic cu care abia am supravietuit ani de zile si eu si copilul...nu-mi mai amintesc cate nopti nu am udat perna de lacrimi la gandul ca nu stiam ce o sa dau de mancare copilului a doua zi!sa cer sprijinul "tatalui" sau sa-l dau in judecata pentru pensie nu am vrut pentru ca el s-a insurat cam la un an dupa ce eu am nascut si nu mi s-a parut corect sa-l strang cu usa,mai ales ca el isi intemeiase alta familie...acum pot sa spun ca Dzeu a aranjat intr-un fel lucrurile in sensul ca ne descurcam binisor,avem casa noastra,nu mai stam amestecati cu nimeni,avem apartamentul nostru cu tot ce ne trebuie...dar anul trecut am trecut printr-o mare cumpana,am fost depistata cu cancer la san si va rog sa ma credeti ca am fost ingrozita la aflarea diagnosticului,nu la gandul ca am sa mor,ca toti suntem datori cu o moarte pe aceasta lume,dar m-am gandit;"cine imi creste copilasul?"care avea anul trecut 9 anisori???oricum am luptat din toata fiinta mea cu tratamentul, cu doua operatii,iar acum ,multumesc bunului Dzeu,sunt bine si sper din toata inima sa-mi vad baietelul cum creste!trebuie sa va spun ca am un baietel foarte cuminte si destept,este clasa a patra si a luat in fiecare an premiul intai! sa stiti ca i-am povestit cam de pe cand avea patru anisori de ce traim singuri,fara tatal lui,deoarece atunci a inceput sa-mi puna intrebari ,pentru ca sa nu aveti impresia ca o sa scapati de intrebari si de dat raspunsuri! eu am ales sa fiu foarte sincera cu el,asa mi s-a parut corect!dar sa stiti ca micutii simt lipsa tatalui,indiferent cat ne dam noi de "cocosi" si incercam sa tinem loc si de mama si de tata...nu se poate,oricat ne-am stradui!mi-a spus zilele trecute ca el nu duce lipsa de nimic,dar ca simte lipsa tatalui cand merge in parc sa joace fotbal si vede alti baietei cu tatii lor jucandu-se fotabal!asa ca...d-aia va spun,ganditi-va de doua ori inainte sa hotarati sa va cresteti copiii singure...nu avem dreptul sa ii privam de anumite chestii...identitate,radacini,etc!
|
yyoana_62
Postat pe 27 Decembrie 2008 16:17
|
buna!si eu sunt tot o mamica singura...am un baietel pe nume andrei in varsta de 11 luni si sauntem singurei ink de la inceputul sarcinii.tatal a dat bir cu fugitii!a zis k nu este pregatit sa fie parinte la 24 ani....dar eu la 20 eram pregatita?
orikm timpul a trecut si am akm o frumusete de baiat si ma mandresc cu el!sunt o mamica singura,dar nu regret......orikm in viata unui bebel cea mai imp este maminu-i asa fetelor?
vroiam doar sa ma alatur voua k sa mai impartasim idei 
|
garbo072467
Postat pe 6 Ianuarie 2009 20:15
|
|
draga florymatei cel mai important lucru este sa ii fi alaturi tot timpul,sa nu simta lipsa tatalui,si eu am crescut fara tata si acum sincer nu ii simt lipsa...dak el a dat bir cu fugitii inseamna k nu va merita..cel mai important e baietelul tau...sa fi-ti sanatosi si fericiti..poopici sa fi mandra de el..felicitari pt o asa minunatie de baietel...
|
alexxa_kidz
Postat pe 7 Ianuarie 2009 15:03
|
wow cate mamici curajoase!!!!! bravo bravo, desi nu-i deloc usor, trebuie sa-i asiguri liniste, in primul rand unui pitic si apoi vin si celelate
poopam mamicutele si bebelinii, si fiti tari, asa suntem si noi doua!!!!!!
|
ericuta
Postat pe 7 Ianuarie 2009 15:50
|
|
Da... ne trebuie curaj! Curaj sa acceptam ce am gresit, curaj sa mergem inainte, curaj de a ne regasi echilibrul!!!
|
mamadeinger
Postat pe 8 Ianuarie 2009 15:19
|
iti multumesc mult pt incurajare alexxa.de ceva timp mi-am dat seama k ne este mai bn fara el,dekt sa traim k el si sa ne certam mereu,mai bn stam linistiti singurei.orikm eu am mare noroc cu familia mea kre ma sprijina si ma accepta asa km sunt,iar pe andreyutz il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta...si pana la urma cred k o sa apara si soarele pe strada noastra,stii doar km se zice "un sut in fund,un pas inainte" 
|
garbo072467
Postat pe 8 Ianuarie 2009 19:26
|
|
buna!se spune ca niciodata cel cu care stai nu poti sa-l cunosti suficient,pt noi el e un strain,un necunoscut in care noi avem deplina incredere si-i oferim cele mai frumoase fiinte:copii.Poate dak ar putea da nasterii unui copil ar intelege multe si nu ar lasa niciodata singura femeia cu care a pasit in viata....nu sunt singura,am o familie frumoasa,pot spune ca sunt implinita,dar am crescut doar cu mama si stiu ce inseamna sa cresti cu un parinte,sa nu te bucuri de tot ce vrei,mai ales in ziua de azi,sa fii respinsa de colegi,sa nu mergi la o petrecere ca se uita toti ciudat,etc....oricum eu va admir si va doresc sa fiti fericite alaturi de puii vostrii si poate odata o sa va gasiti si voi jumatatea....succes mult!!!
|
oanaoaky
Postat pe 8 Ianuarie 2009 20:14
|
Buna fetelor,
Ma alatur si eu clubului vostru. Si eu sint o mama, care isi creste fetita de la 2 luni singura(acum are 2 ani si 8 luni), dar nu imi pare rau, desi la inceput mi-a fost tare greu(locuiesc cu mama care ma ajuta mult). Povestea mea e simpla: eu-femeie de cariera care nu a avut timp de maritis pina la 37 ani, el un smecheras ieftin care mi-a luat mintile cu gratare, manele si vorbe frumos mestesugite. In 4 luni am fost casatoriti(desi socrii au avut unele reticente, probabil stiau ce au la usa casei), si 7 luni mai tirziu am nascut minunea vietii mele, o fetita blonda cu par cirliontat si ochi albastri. Dupa 2 luni de la nastere si numeroase certuri si impacari lacrimogene am decis sa divortez, nu mai puteam suporta geloziile unui barbat care nu facea altceva decit sa ma urmareasca(inclusiv cind eram insarcinata), sa ma suspecteze la bani(desi eu cistigam mult mai mult decit el), nu mai suportam egoismul si minciunile pe care le spunea la orice pas. In luna a cincea, in urma unor analize facute la intimplare am descoperit ca sotul meu avea sifilis; va imaginati prin ce am trecut, ma gindeam numai la copilul din pintece, dar noroc ca bunul Dumnezeu a avut grija de noi doua si analizele mele au iesit negative(nu imi explic nici acum cum a fost posibil); bineinteles ca preventiv am facut un tratament pe baza de antibiotice prescris de cel mai bun specialist in dermato venerice. Acum ranile divortului s-au inchis, el nu stie cum arata fetita lui, desi ne despart citeva strazi, iar parintii lui nici macar la botez nu au venit, desi alt copil nu mai au. Ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu fetita mea, nu ii lipseste nimic, financiar nu am de ce sa ma pling, si sint linistita. Ma si mir acum ce curaj am avut sa divortez cu un copil mic, la nici mai putin 1 an de la casatorie.
|
aimee_kidz
Postat pe 9 Ianuarie 2009 16:50
|
|
Sa nu faci niciodata compromisuri, bautura nu are leac! Ai viata inainte, multumeste-i lui Dumnezeu ca ai scapat de el, asa iti vei creste in liniste puiul, departe de alcool, scandal si bataie.
|
aimee_kidz
Postat pe 9 Ianuarie 2009 16:59
|
|
bravo,esti de admirat nu toate ar fi avut curajul tau,cat despre al tau "sot"numai cuvinte urate,rusine lui mai ales ca nici acum nu si-a vazut fiica ,dar va veni vremea cand o va cauta mai ales ca stai aproape,tb sa ai grija sa-i povestesti puiutului tau despre el cand va fi mai mare sa nu apara el cu momeala...barbatii se maturizeaza mult mai greu dupa cum stii si cand isi dau seama ce au facut devin posesivi,asa am patit eu cu tatal meu care a inceput sa ma caute dupa 15 ani si nu mai pot scapa de el acum...mult succes si crestere usoara!
|
oanaoaky
Postat pe 9 Ianuarie 2009 17:04
|
|
draga florymatei...sa ai parintii alaturi de tn ca sa te ajute e un noroc enorm...pt k dak nu ai pe nimeni alaturi e foarte greu...mai ales k nu ai cui sa spui ce ai pe suflet...si ma bucur k sunteti bine si k ii poti oferi puiului tau ce are nevoie...am trait cu un parinte dar sincer nu am simtit lipsa tatalui...sa fi-ti fericiti si sanatosi si sa ai parte de toate cele bune..poopici la aman2...
|
alexxa_kidz
Postat pe 9 Ianuarie 2009 20:11
|
|
buna. si eu sunt o mamica singura. am un baietel de un an si doua luni. am divortat pt ca lui ii este frica de responsabilitati si prefera sa il intretina ''mama lui''. este greu sa iti cresti copilul singura, dar decat un ''barbat'' asa, mai bine lipsa.
|
grujdin_oana
Postat pe 19 Ianuarie 2009 16:07
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară