|
noi suntem din noi singurei.....mam despartit de tatal copilului pentru ca nu mai suportam certurile...ne certam si in fata copilului....prima luna a fost frumos....apoi totul sa schimbat.....la sfarsit am inteles de ce statea cu mine...statea doar pentru copil....ia mintit pe prietenii lui in fata mea sa ma faca de ras....nu se poate asa...nimic nui placea din ce faceam....
|
scolaritzas
Postat pe 13 Martie 2010 23:08
|
SALINA SUSESI se afla in Timisoara, pe strada Motilor nr. 6 (intre P-ta
Sinaia si P-ta Maria)
TEL: 0725 217 077
[email protected]
www.salinasusesi.ro
Salina SUSESI din P-ta Maria (str. Motilor nr. 6) e cea mai moderna
din tara. E realizata in parteneriat cu concernul german KoenigsSalz, care
a mai construit saline in Germania, Austria, Italia si Spania ( Therme
Erding, Thermenhotel Bad Fussing, Therme Loipersdorf, Therme Bad Ischl,
Kinderhotel Serfaus etc etc). Salina SUSESI este o investitie realizata la
standarde germane, dupa un proiect german, principiul de functionare fiind
acelasi cu salinele europene enumerate mai sus.
Peretii si podeaua salinei sant realizati din sare naturala de la
salina Praid si din Muntii Himalaya.
O sedinta de terapie dureaza 50 minute. Pretul unei sedinte de terapie este 10 RON de persoana, iar pretul unui abonament de 12 sedinte de terapie este 100 RON (la 10 sedinte primesti gratuit 2 sedinte)
Este indicata repetarea terapiei de 12 sedinte dupa un
interval de circa 3-4 luni.
ORAR Luni-Sambata 10.00-20.00
Duminica doar cu
programare
Tel. 0725 217 077 (pt informatii si programari)
|
office_salinasusesi_ro
Postat pe 14 Martie 2010 11:16
|
|
maria20, mi-ar placea sa pot vorbi cu tine, aem o situatie oarecum asemanatoare. Id-ul meu de mess este lira_ro2004. Sa ai o zi frumoasa!
|
|
|
lira
Postat pe 21 Martie 2010 18:05
|
|
office_salinasusesi_ro
Postat pe 24 Martie 2010 07:40
|
Buna Mihaela,
sora unei prietene era intr-o situatie oarecum asemanatoare , a insacinata si nu apucase sa lucreze. Stiu ca ma interesasem pe la primarie si cred ca se poate sa platesti din urma constiburia la stat si atunci poti primi 2 ani indemnizatia pentru cresterea copilului. Pentru mai multe informatii ai mailul meu ceva mai sus. Pe langa asta primesti cei 200 de lei alocatia lui bebe pentru uratorii 2 ani. Pe langa asta fruntea sus, si eu sunt mamica singura de cand fetita mea are luni, acum avem un an si 5 luni. Fii fericita, ai pentru ce sa traiesti. Sa ai o zi frumoasa
|
lira
Postat pe 29 Martie 2010 08:42
|
|
Neata Mihaela ti-am citit mesajul si sincera sa fiu din partea mea ai nota 10 referitor la pastrarea copilului. Sa-ti explic de ce in primul rand copilul este al mamei, apoi fiind la prima sarcina riscul de a nu mai putea avea copii este mare oricat de bine s-ar desfasura intreruperea de sarcina, deci ai luat o hotarare buna. In ceea ce il priveste pe tatal copilului stai linistita daca e sa fiti impreuna veti iar daca nu nu. A venit cu motive gen sa ne facem casa, masina si dupa aia copil. Copilul va creste si voi va puteti face casa si restul daca aveti ajutor din partea parintilor . O zi faina si capul sus ca nu esti nici prima nici ultima care face un copil si care va incerca sa-l creasca singura
|
tusi_Oli
Postat pe 29 Martie 2010 10:26
|
|
mihaela89 daca cumva esti la facultate poti sa intri in maternitate.
|
bau
Postat pe 29 Martie 2010 15:03
|
bau, ce frichinesti acolo?!  cum stai cu mucii? 
|
aly_fab
Postat pe 29 Martie 2010 15:14
|
mihaela fi tare,si lupta pt copilul tau si eu sunt o mama singura,unei scumpete de fetita de 4 luni.am ramas insarcinata pe neasteptate dupa o relatie de 2 ani si tot asa mi-a rfost greu.tatal fetitei tot timpul imi spunea ca poate nu este copilul lui asta ca sa scape de obligatie,noi locuind impreuna de un an de zile,si ca nu este preg pt a fi tata asa devreme.si cu 2 sapt inainte de cununia civila ma lasat,fiind in a 7 luna de sarcina.familia mea ma sprijinit si am putut sa trec cu bine.am acum o frumoasa fetita si niciodata nu m-as putea gandi cum ar fi viata fara ea. acum tatal ei imi cere iertare pt tot si vrea sa fim o familie iar.
mihaela cand ai sa-ti ti copilul pt prima data in brate,ai sa-i multumesti cu lacrimi lui dumnezeu ca ti-a daruit asa o minune.indiferent de cat de greu ti-ar putea parea nimic nu se compara cu primul suras al copilului tau.
|
cristina_diana_kidz
Postat pe 29 Martie 2010 16:12
|
|
Doamne..nu mai sunt cuvinte de spus.noi oameni ne-am facut asa de rai.cu rautatea noastra ranim si pe altii.fiecare e pt el in lumea asta.de ce ne-am schimbat asa?unde este drago0ste de aproapele noastru.stau cu copilul in brate si imi vine sa plang.e asa de multa ura si tristete in jur.fiecare are o poveste trista.noi suntem o poveste trista.
|
cristina_diana_kidz
Postat pe 29 Martie 2010 16:31
|
Paste feicit !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
|
office_salinasusesi_ro
Postat pe 2 Aprilie 2010 19:30
|
Buna dragi mamici,
Am 27 de ani si sunt si eu o mamica singura,
Sincer NU mi-am dorit copilul, dar cand am fost sa fac avort, nu am fost in stare si am plecat de acolo. Iar acum, am o minunata fetita de aproape 8 luni pe care taticul ei nu a dorit nici macar sa o recunoasca.
Prin tot ce am trecut in ultimii 2 ani, ma consider un om norocos. La inceputul unii noiembrie 2008 mi-am fracturat coloana vertebrala(era cat pe ce sa raman in scaun cu rotile), cu toate astea sunt pe picioare, in decembrie 2008 am ramas gravida, in noiembrie 2008 tatal meu a facut un atac ischemic, in urma analizelor s-a descoperit ca are si leucemie.
De ce un mi-am dorit copilul?
Deoarece medical ma supuneam riscului de a ramane invalida pe viata, cariera imi era pe val, iar facultatea nu o terminasem inca si stiam de asemenea ca nici tatal fetitei nu isi doreste copilul fiind efectiv conceput dintr-o greseala. A doua oara cand m-am culcat cu el am si ramas gravida�. Nu am fost in stare sa fac avort, macar ca asa am zis tot timpul ca daca copilul va veni intr-un moment deloc potrivit voi face avort, in fine vremea a mai trecut deja il simteam ca era mult mai rece cu mine, am aflat pana la urma ca mai avea pe cineva dinainte de a fi cu mine, mi-a fost foarte greu mai ales cand mi-a si spus ca o iubeste (Ea este casatorita si are si copil) Eram in preajma sarbatorilor de Pasti in 2008 aveam aproape 5 luni cand am decis sa rup relatia cu el(am citit mesaje nenumarate care ii spuneau sa un se lase pacalit, ca doar un e prost sa creada ca e copilul lui si multe altele chiar atac la persoana si jignire la adresa copilului care nici macar un era nascut inca). M-a durut sufltul insa cand ne-am despartit i-am urat sa fie fericit. De atunci pana in luna a8 a nu am mai vb nici macar la telefon pana cand l-am sunat sa-l intreb dece mie nu mi-a spus in fata niciodata ca NU crede ca ESTE copilul lui? Atunci ne-am certat putin la telefon pentru ca el zicea sa fac testul de paterninate iar eu ziceam ca daca fac testul si el sa imi semneze hartie ca renunta la orice drept asupra copilului. Nici unul nu am vrut sa cedam. In sfarsit baietelul pe care l-am asteptat o iesit fetita 
Nici macar cand am nascut nu m-a sunat (oricum nu ca m-as fi asteptat), am vrut sa nasc normal dar a trebuit sa nasc cu cezariana� l-am dat in judecata pentru recunoasterea paternitatii chiar sapt trecuta, fetita mea nu merita � la numele tatalui, intru cat nu am facut-o cu sf. Duh. Ma reprezint singura la preoces. Iar azi fetita mea este lumea mea, mai ales ca Dumnezeu pot spune ca mi-a dat 2 palme dandu-mi un copil magnific, care nu m-a lasat sa stiu ce inseamna nopti nedormite, 3 nopti mai nedormite am avut in aproape 8 luni.
Acum sunt fericita alaturi de fetita mea, iar in curand voi avea posibiliatea de a sta cu capul drept si sa ma uit in ochii tatalui fetitei mele, de abia astept sa ii pot spune � Tu ai ales sa ramai cu mesajele, iar eu am ales sa raman cu fetita� . Intotdeauna am crezut ca un sunt pregatita pentru a fi mama, daca nu voi fi o mama buna?, daca nu ma voi descurca? Aceste ganduri ma macinau enorm� si ghici ce? Ghemotocul meu mi-a aratat ca sunt pregatita pentru asta, ca ma descurc, iar acum sper ca sa fiu tot timpul o mama buna pentru fetita mea nu cred ca am cuvinte sa descriu atata dragoste.
Trebuie sa fim puternice pentru copii nostri, pe un om puternic orice lovitura primita in intareste si mai mult.
La toamna am sa reiau cursurile la facultate si am sa ma mai inscriu si la drept, pentru a putea reprezenta si alte mame singure ca nu isi pot permite un avocat(o voi face cu foarte mare drag gratis).
|
lucky83
Postat pe 3 Mai 2010 09:34
|
----------------------------------------
|
office_salinasusesi_ro
Postat pe 4 Mai 2010 23:03
|
|
buna....ma scuzati ca va intrerup.....am si eu o intrebare...miam crescut 7 luni de zile singura copilul...pentru ca imi era frica sa nu mil ia....tatal fiind musulman...la aproape 8 luni am facut o mare prostie de ai spune de copil....dupa ceva timp neam impacat si neam mutat impreuna....apoi a avut loc un lant de scandaluri...nui convenea nimic din ce faceam....am renuntat...miam luat bagaju,copilu si am venit inapoi.....am luat hotararea impreuna sa merg cu copilu la el sal vada cand vrea....dar tot timpul se certa cu mine...si nui placea ca nu stateam acolo mai mult...desi am stat 4 ore....si deabea il lua in brate deabea se uita la copil....dupa 3 zile dastea am zis ca daca vrea sa il vada sa vina el aici la noi sau sa ne intalnim in parc sa isi vada copilu ca eu nu mai merg....a zis ca nu vrea sa iasa din casa ca el nu merge in parc cu noi...si nici aici la bunicii mei nuvrea sa vina ca ii poate face bunicumeu scandal sau sal dea afara...si iam zis ca nu va fii asa...si tot asta mia zis ca el nu vine eu trebuie sa vin sa isi vada el copilu...nu nea dat nici un ban...nici cat am stat cu el nici dupaia....am uitat sa va zic ca sia recunoscut copilu si pe certificat e trecut la tata...nu e pe numele lui....acum imi tot trimite mesaje cu amenintari....ba ca mil ia....ba ca ma da in judecata....!?Din pacate am mai facut o prostie....mia cerut certificatul copilului ca zicea ca are nevoie in bucuresti de el.Si i lam dat.Cand lam intrebat pentru ce a zis ca nu e treaba mea...numa treaba lui si a copilului...Cand iam cerut bani de scutece a zic ca nu are sami dea.de un timp nui mai raspund la telefon pentru ca tot timpu imi face scandal si ma injura si imi face nervi....Eu inca alaptez si mie frica sa numi pierd nici laptele.Am o intrebare.Nu stiti cumva...oare am voie sai fac pasaport copilului pe numele meu?As vrea sa merg cu micutu in vacanta la sora mea in ungaria.Oare am nevoie de acordul taticului?Am livret de familie.Acolo nu e trecut tatal.
|
scolaritzas
Postat pe 7 Mai 2010 13:27
|
mamica1maria, ce fel de cetatenie are bebele?
intreb pentru ca bebe meu are alt pasaport decat cel romanesc, si nu are nevoie de procura sau acordul tatalui. daca are pasaport romanesc, atunci trebuie procura sa iesiti din tara de la tata. cel mai bine ar fi sa mergi la un notar, sau un avocat sa intrebi. 
|
aly_fab
Postat pe 7 Mai 2010 13:35
|
|
inca ceva, conteaza ce scrie in primul rand pe certificatul de nastere, si da, copilului poti sa-i treci pe pasaportul tau, dar atunci ramane sa calatoreasca doar in prezenta ta.
|
aly_fab
Postat pe 7 Mai 2010 13:36
|
|
bebele e nascut aici....E cetatean roman in mod normal....Eu nu am fost casatorita cu tatal
|
scolaritzas
Postat pe 7 Mai 2010 13:38
|
discuta cu un avocat e cel mai bine...iar ca sa-i faci pasaport indiferent pe e nume o fi ai nevoie de semnatura tatalui daca la recunoscut legal si de certificat.Nu ti le da ultima solutie este un lung proces la care nici nu vreau sa ma gandesc.... 
|
alinakatt
Postat pe 7 Mai 2010 13:39
|
|
Oricum el mia trimis mesaj ca vrea sami trimita judecatie de la tribunal luni.....ziua de luni a trecut.
|
scolaritzas
Postat pe 7 Mai 2010 13:43
|
atat timp cat pe certificatul de nastere sunt trecuti amandoi parinti nu mai conteaza unde e nascut...pana la majorat depindeti unul de altul de samnaturile voastre.El nu pote sa plece cu el fara semnatura ta si invers...daca te ameninta ca-ti ia copilul si alte blablauri anticipa-l tu si dal in judecata tu.
in alta ordine de idei nu transformati copilul asta intr-o arma de razboi personal al orgolilor voastre.
|
alinakatt
Postat pe 7 Mai 2010 13:48
|
|
ms de raspuns.....Oricum nu cred ca stii ce inseamna un barbat musulman!El nu intreaba pe altu...Numa cum vrea el e bine
|
scolaritzas
Postat pe 7 Mai 2010 13:57
|
buna mamica1maria,
In primul rand bebelului i se va face pasaport individual cu valabilitate de 1 an, nu se mai trece in pasaportul parintilor.
Da-l in judecata, cere custodia copilului iar daca o vei primi nu vei mai avea nevoie de semnatura lui. Poate sta si in cap tatal copilului, o data ce ai custodia nu te mai poate incurca, nu mai depinzi de el cu nimic.
|
lucky83
Postat pe 8 Mai 2010 00:57
|
|
valabilitate 3 ani si e nevoie sa se semneze ambi parinti in fata notarului ca sunt de acord sa se faca pass minorului...indiferent de-i individual sau nu pass...
|
alinakatt
Postat pe 8 Mai 2010 15:55
|
 lucky83!
|
ses
Postat pe 8 Mai 2010 16:05
|
--------------------------
|
office_salinasusesi_ro
Postat pe 13 Mai 2010 18:43
|
Buna fetelor,
Am o situatie tare dificila,am o relatie de 9 ani iar de 2 ani de zile ne chinuim sa facem un bebe ( in urma cu ceva ani am facut 3 avorturi si din cauza asta nu mai reusam sa raman insarcinata) dar acum a dat Dumnezeu sa vina bebele mult dorit, sunt insarcinata in 18 saptamani. Am fost foarte fericiti amandoi la aflarea vestii, iar acum de o saptamana iubitul meu ma tot preseaza sa fac avort pt ca mama lui nu a fost deacord cu mine cu toate ca tot timpul imi spunea sa-i fac un nepot...... acum ca a venit lucrurile sau schimbat ne certam in fiecare seara, nu mai este multumit de nimik din ceea ce fac eu si imi gaseste tot felul de motive, ca nu suntem pregatiti sa facem un copil, el are 31 de ani iar eu 25, acum imi spune ca peste 5 ani ar vrea sa fac copil nu acum. i-am spus ca nu avortez pt ca mi-am dorit prea mult si este si foarte riscant acum... consider ca putea sa spuna in acesti doi ani ca el nu vrea dar nu era la fel de suparat ca si mine in fiecare luna cand vedeam ca nu am ramas insarcinata.
mama lui are o influenta negativa asupra lui iar el nu vrea sa vada si sa recunoasca asa ceva, tot timpul ma face nebuna iar cand ii spun ca il las si plec imi spune ca ma iubeste si vrea sa fim fericiti si daca eu sunt fericita ca o sa am un copil este si el, dar dupa ce vb cu mama lui revine la ideea de aface avort.
i-am dat termen de gandire o saptamana daca vrea sa stea cu noi sau cu mama lui si astept sa vad ce spune. stiu ca o sa-mi fie greu pt ca il iubesc foarte mult dar nu mai pot coninua asa, parinti mei ma sustin indiferent de decizia pe care o s-o iau.
voi ce ma sfatuiti??
|
romina732000
Postat pe 30 Septembrie 2010 12:00
|
io cred ca mama lui are dreptate, avand in vedere ca habar n-ai pe ce planeta traiesti si e suficient sa recitesti ce ai scris pt a afla raspunsul la intrebarile tale 
|
zambila
Postat pe 30 Septembrie 2010 12:11
|
Buna fetelor.Ma alatur si eu voua.Am 20 de ani si un bebelas de 4 saptamani.O sa incerc sa zic si eu pe scurt povestioara mea.Tatal meu a murit cand aveam eu 6 ani,iar de la 11 ani mama m-a cam lasat balta pe mine si pe fratii mei(eu fiind cea mai mica,sora cu 7 ani mai mare,iar fratele cu 10).Desi n-am avut sustinere si intelegere, am fost un copil care a invatat ft bine si am terminat un liceu f bun(bio-chimie).Pana in prezent am reusit sa ma descurc doar cu o pensie de urmas de 350 de RON,traind intr-o casa cu fratele si logodnica lui,unde totul era separat,(mancare,electrocasnice,etc)si propriul frate imi cerea chirie si cheltuieli in PROPRIA casa.Am intrat si la o facultate in domeniul fizicii medicale,la buget,dar nu am avut necesarul de trai de inceput pt a sta in alt oras si a studia.Am o relatie de 2 ani cu cineva,insa in acest interval ne-am despartit si impacat de sute de ori.Intr-o perioada cand nu eram cu el,am avut o "mica" relatie (2 sapt) si am avut cateva contacte sexuale neprotejate.Stiu ca pare absurd,dar abia la 4 luni jumate am aflat ca sunt insarcinata.Aveam dereglari hormonale si amenoree si inainte,prin urmare lipsa menstruatiei nu era un argument sigur.Cukmea e ca,imi facusem 2 teste si analize,chiar pt a afla dk sunt(desi nu exista o probabilitate mare sa raman),si medicii nu mi-au spus nik la aflarea rezultatelor si eu eram deja in 2 luni.
Abia incepea relatia mea actuala sa ia un fagas norma(de ceva vreme eu incercam sa "lupt" pt el ca cica de la un timp a simtit ca nu ma mai iubeste,si eu ca proasta in loc sa merg mai departe cu viata,dadam tot ce e mai bun din mine pt a fi indeajuns ded buuna pt el)l si am primit o asemenea lovitura.Nu stiam sigur al caruia dintre cei 2 e copilul,actualul stiind adevarul.Desi are 29 de ani n-a primit tocmai bine vestea.Nici nu arata si nici nu e indeajuns dee matur ,desi e un baiat cu suflet bun si inteligent(inginer IT)Vazand asta i-am cerut sa rupem legatura pana voi naste,il iubeam si nu vroiam sa-l vad speriat si nervos mereu,cu toate ca n-aveam nici un sprijin.El a insistat sa ramana langa mine.Celalalt n-a recunoscut nik,dar a spus ca va face un test ADN cand voi naste.Sora si mama o tineau intr-una sa avortez,desi era riscul sa nu mai pot avea copii niciodata sau sa mor.Mi-a fost ft greu,D(actualu) era nervos si stresat mereu,nu prea a avut grija de mine in timpul sarcinii,ridica de multe ori vocea la mine,rareori venea sa mai doarma la mine aks,In schimb mama si neamurile lui ma tratau ca si cum deja faceam parte din fam.Pana la urma am nascut si cand l-a vazut a zis ca nu e al lui,ca seamana ft tare cu celalalt.
In ultimele luni de sarcina mi-a spus ca dk nu e copilul lui ne desp,mai exact dupa o sapt de la nastere.Ganditi-va cum e sa fi insarcinata,sa dormi langa cel pe care-l iubesti cel mai tare de pe pamant,dar sa stii ca te va parasii peste ceva timp.Plangeam noptile,nimeni nu stia adevarul complet.Cu toate ca traiam calvaru asta,ma mai presa sora si neamurile ca sa ne casatorim,eu mereu zicand ca asa vom face,desi de fapt noi urma sa ne desp definitiv.Am uitat sa mentionez,dragelor,nu m-a speriat asa tare vestea ca voi avea un copil,si ca nu aveam bani sa-l cresc singura,ci faptul ca am consumat o groaza de chestii toxice.Tigari,cafea,alcool,radiografii,solar,decolorat par si de cateva ori droguri slabe.M-am rugat zi si noapte la D-zeu sa fie sanatos,doar atat conta pt mine..drsi imi doream mult ca copilul sa fie al lui D.:(..cu toate ca eram deja constienta ca nu ma va mai face fericita vreodata.
DAR,am nascut cu bine si am realizat ca exista minuni.Mi-a daruit D-zeu cel mai sanatos si frumos bebe din lume.Mare mi-a fost fericirea cateva zile.D cand l-a vazut a zis ca e sigur ca nu e al lui,pt ca semana mai tare cu celalalt.
De cand am nascut si pana acum D e langa mine INCA,ma mai ajuta cu cate ceva,desi ar trebui sa faca mult mai mult,pt ca mi-e ft greu,ma mai ajuta si sora.El zice ca nu ne potrivim asa cum cred eu si ca nu simte ca ma mai iubeste si ca cell mai bine ar fi sa-l dau in judecata pe celalalt,dar nu vreau banii lui si ca ,copilul sa-i poarte numele.Celalalt nu crede nik si nu vrea de fapt sa fak niciun test,mi-a zis "sa-mi vad de viata mea",desi a vazut copilul in poze,ca are toate trasaturile lui:(.pt el am fost o simpla "aventura".
Sunt o persoana cu multe depresii in spate,cu o groaza de incercari de suicid chiar,o persoana care inainte era libera,independenta si uneori prea pusa pe "iesiri".
Mi-e ciuda ca nu e copilul lui D,ca cica ne casatoream dk era al lui..dar il iubesc mult si pe copil si pe D,si numa plang cand ma uit la el si seamana leit cu celalalt:((
D a zis ca mai ramane langa mine o vreme sa ma mai ajute cu ce poate,desi ii e greu si lui,dar la un moment dat ne vom desp.Eu nu mai am niciun venit.sora si ff putine rude ma mai ajuta cu cate ceva,dar mereu imi reproseaza si ma condamna pt ce am patit si imi cer explicatii,de ce nu ne casatorim,akm ca am nascut,si etc.Imi e ft greu,stau singura cu copilul,nu ma ajuta nimeni,sunt rupta de oboseala si nervi.Singura care ma intelege si ma sustine(de la distanta) e o prietena ft buna,atat.Credeti-ma m-am gandit de multe ori in timpul sarcinii la adoptie,dar nu m-a lasat sufletul sa-l dau,si culmea nici "restu lumii" nu era de acord cu adoptia.
Am citit povestile voastre si m-a luat plansul.Am invatat multe din ele..si asa e cum ziceti,pt unele dintre noi singura alinare sunt forumurile de genu.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea cam luuuunga.
Sper sa-mi fac cunostinte noi pe aici,si as vrea...sa ne alaturam si sa facem ceva pt genul situatiile noastre,sa facem ceva pt a schimba legea in tara asta privind mamele singure.Suntem pe ultimele locuri in lume,in privinta ajutorului de la stat.TREBUIE SA FACEM CEVA!!Daca nu NOI atunci,cine??!!
Va pup si multa sanatate la bebe,si putere multa la curajoasele mamici!!:*
|
garbo033801
Postat pe 9 Octombrie 2010 00:38
|
Buna!daca ai posibilitatea ca cineva sa te ajute financiar un timp,nu sta pe ginduri.LASA-L!
Nu merita nici macar sa atinga ingerasul.
Fi optimista!
Cum vrem sa traim alegem singure
Desigur depinzand de cea mai mica oportunutate care ni se ofera
Chiar avem nevoie de orice ajutor posibil
Pupici 
|
balamuca
Postat pe 2 Iulie 2011 10:46
|
|
Of ,intradevar prin cate trebuie sa treaca o femeie!Am intrat intamplator ,pe acest side, cautand solutii!Si eu ca si voi sunt o mama singura de 3 ani! Ingerasul meu are 8 ani jumatate, clasa a doua ,nu e usor!Dupa atata timp de singuratate,si cautari ,pe net ... soarta poate mi-a adus un barbat .. in cale .. incerc sa o iau de la zero.Doar ca baietelul meu,inca nu accepta nici o prezenta masculina in preajma fiind influentat de tatal lui.Nu e usor,sa fii intre copil si prieten .Cel cu care sunt ,neavand copii ,probabil nu stie .. neavand experienta .. cum sa se comporte .Sper sa fie bn ,imi doresc sa intru in normal .Insa imi pun intrebari ,oare e potrivit .... va fi ok? Vb si ne intalnim pe ascuns de aproape un an ,pt ca nu am avut curajul sa ma afisez .. pt copil .. nimic nu poate continua asa.. a trebuit sa fac un pas... daca as sti daca merita.Imi e frica ,insa tin la el.
|
garbo256603
Postat pe 26 Decembrie 2011 20:11
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară