Cornelia , ma bucur pentru voi.Toate lucrurile vor deveni din ce in ce mai placute, vei vedea.Suntem alaturi de tine!
Cat despre mine, fetita mea a avut dreptate cand a spus ca va avea o "fratioara", caci azi ne-a confirmat si medicul.Tati, chiar daca se astepta la un baiat a marturisit ca va fi mai rasfatat asa, cu doua fete.Ce sa zic, sunt extrem de fericita mai ales ca pana acum se dezvolta foarte bine si sper sa fie macar pe jumatate de iubitoare si de afectuoasa de cum e Maria. Suntem cu totii incantati.Va pup! 
|
nikol_kidz
Postat pe 7 Noiembrie 2008 18:45
|
|
Am vrut sa luam in plasament o fetita de la Centrul de Plasament 2 din Timisoara , pe Bianca , dar din pacate mama naturala a acesteia nu a vrut sa renunte la drepturile parintesti dar nici nu a facut ceva ca acea fetita sa o duca mai bine .Am suferit mult cand mi-am dat seama ca nu pot face nimic si desi au trecut multi ani de atunci simt aceeasi durere cand vorbesc despre ea , mai ales ca as fi iubit-o ca si pe copii mei . Ceea ce am simtit pentru Bianca a fost unic , deci iti inteleg dragostea pentru copilul adoptat si ma bucur ca mai sunt oameni care se gandesc la sufletele lasate in centre sau casa copilului ..
|
carmeli
Postat pe 10 Noiembrie 2008 16:50
|
BUNA , ACUM 3 ANI AM TRECUT INFIAT AU BAIETEL. CITIND MESAJELE VOASTRE MI-AM AMINTIT DE PRIMELE INTALNIRI CU FIUL NOSTRU. CORNELIA ITI INTELEG STAREA,SI EMOTIILE. NU TR. SA SE SPERII CA MAI PLANGE DUPA ASISTENTUL MATERNEL. EU CHIAR TIN INCA LEGATURA CU ASISTENTUL NOSTRU. AI SPUS CA FETITA ARE 3 ANI ESTE NORMAL SA ADUCA VORBA SI DE EA.SI INTRADEVAR SI EU CRED CA FETITELE SUNT MAI LIPITE DE TATI,NOI NE DORIM 2 COPII SI NU AM AVUT OBIECTII LA CE SA FIE PRIMUL COPIL(FETITA, SAU BAIAT). SOTUL A FOST SUPER INCANTAT CA D-ZEU NE-A DAT PRIMA DATA UN BAIAT. SE INTELEG SUPER BINE AMANDOI , DAR MAMI ESTE MAMI. NU PERMITE NIMANUI SA SPUNA CEVA CRITIC DESPRE MINE. MA BUCUR PTR. TINE. NU MAI RETIN NUMELE, DAR CINEVA A INTREBAT CUM II SPUNEM COPILULUI, SAU CAND .PUIUL MEA AVEA 5 ANI CAND NE-AM CUNOSCUT , SI MI-A FOST PUTIN TEAMA SI AM APELAT LA SFATUL UNUI PSIHOLOG CARE M-A INVATAT SA-I SPUN COPILULUI DE LA INCEPUT,SI SA FIM SINCERI CU EI. A FOST SUFICIENT SA-I SPUN DOAR CA NOI L-AM INFIAT , IAR EL VINE DIN CAND IN CAND CU CATE O INTREBARE LA CARE EU II RASPUND FOARTE SINCER. M-A AJUTAT FOARTE MULT SI JURNALUL LUI PE CARE L-A SCRIS ASISTENTUL MATERNAL DIN PRIMELE LUNI,, , MA PUNE DES SA IL CITESC IAR CAND SE TERMINA IMI SPUNE CEVA DE GENUL :IN LUNA MAI A RASARIT O STEA LUMINOASA PE CER, IAR ACEA STEA D-ZEU MI-A DARUIT-O MIE" CE POT SA SPUN MAI MULT DE ATAT? LUNA MAI ESTE LUNA IN CARE EL A INTRAT IN VIATA NOASTRA
|
|
|
monica_florin
Postat pe 10 Noiembrie 2008 19:04
|
Buna fetelor,
A fost o incantare sa citesc tot ce ati discutat pe forum si nu mi-am putut stapani lacrimile. Era o zi de mai cand l-am cunoscut pe ,,dovlecel". Inutil sa descriu trairile noastre din acel moment pentru ca ele au fost descrise perfect de voi. In acest moment am senzatia ca m-am intalnit dupa multi ani cu un grup de prietene foarte bune. Dragele mele, eu cred ca adoptia este un act divin, nu este o intamplare. La mine totul a inceput in ziua in care in care implineam 30 de ani, dupa 10 ani de casatorie si incercari nereusite de a avea un copil. In 21 aprilie 2001 am dat un party si singura mea dorinta in acea zi a fost ca Dumnezeu sa ne dea posibilitatea sa traim si rolul de parinte. Am aflat mai tarziu ca in acea zi ,,dovlecel" fusese crestinat la o biserica in constructie chiar de catre preotul paroh. (cu un an inainte eu am incercat ,,timid" sa ajut la strangerea de fonduri pentru finalizarea acestei biserici!) In 22 mai 2002 un baietel superb care avea 1 an si 3 luni a intrat in viata noastra, dar sentimentul nostru era ca de fapt fusese acolo mereu, parca facea parte din noi dintotdeauna! Toate aceste intamplari descrise mai sus ma fac sa cred cu tarie ca adoptia este un act divin. Suntem foarte fericiti impreuna, Edi este minunea pe care Dumnezeu ne-a daruit-o si pentru asta nu contenim sa-i multumim! Familia noastra este destul de mare si suntem uniti frati, surori, cumnati, cumnate, verisori iar Edi este cel mai important pentru toata lumea. Am pastrat legatura cu asistentul maternal si in societate nu am ascuns nici o clipa faptul ca este adoptat. El stie acest lucru pe care il intelege in raport cu varsta lui. La toate intrebarile legate de acest subiect ii raspundem cu sinceritate, doar ca mai cosmetizam un pic situatia in relatie cu cei 7 anisori. Nu stim daca facem bine sau rau, facem ceea ce simtim si speram sa fie bine. Nici macar n-am realizat cat am putut sa scriu dintr-o rasuflare . Nikol felicitari pentru subiect! Ma opresc aici si urez tot binele din lume tuturor mamicilor si taticilor si bunicilor! Doamne ajuta ca toti parintii sa gaseasca calea cea dreapta pentru ei si copii lor!
|
crimih21
Postat pe 12 Noiembrie 2008 13:38
|
buna krika , sunteti o familie foarte frumoasa si pot sa spun, vazand pozele, ca baietelul iti seamana . felicitari si sper sa mai scrii pe acest forum . baietelul meu are 1 an si 11 luni iar pe 25.12 o sa facem doi anisori . in fiecare zi ma uimeste cu ceva nou iar de o luna a inceput sa-mi raspunda la intrebari (e un dulce) de ex.
eu: unde este luna ?
el: a dus (s-a dus)
eu: unde?
el : apate (departe)
eu: unde locuiesti tu ?
el: a cuj (la cluj)
iar cea mai draguta:
eu: al cui esti?
el: a mamma (hai ca aici nu mai e nevoie de traducere ).
ma bucur in fiecare zi de cand e la noi pentru orice lucru pe care il face .sper doar sa nu fie prea rasfatat cand va fi mai mare .
|
elena_picu2007
Postat pe 13 Noiembrie 2008 12:36
|
Buna, Multumesc elena_picu2007 pentru mesaj. Sigur ca voi mai scrie pentru ca ma simt bine aici cu voi. Sa va traiasca baietelul si sa va bucurati impreuna de tot ce poate fi mai bun. La 1 an si 11 luni copii sunt tare dragalasi, si timpul petrecut cu ei este de nepretuit. Apropo de rasfat: daca te porti natural n-ai cum sa dai gres.
ptr. corneliabbc: Sa va traiasca! A venit cu ,,emotiil si mici problemute" la pachet, e normal sa fie asa! Cum am spus si in mesajul anterior eu am pastrat legatura cu asistentul maternal, poti proceda si tu la fel. Schimbarea este majora pentru copil, in rest vei vedea, toate vin de la sine. Asteptam vesti si suntem alaturi de voi.
Eu cred ca cel mai bine este sa le spunem copiilor adevarul, au acest drept!
Ne mai auzim!
|
crimih21
Postat pe 14 Noiembrie 2008 16:43
|
|
Draga mea, Damian_Cristina_Georgiana, ma gandesc la tine foarte mult poate ar fi bine sa mai discuti cu noi pe aici. Sunt convinsa ca discutand iti va fi mai bine. Eu sunt alaturi de tine si nu ezita sa ma contactezi, te voi sprijini cu tot ce imi va sta in putinta. Sunt convinsa ca si fetele subscriu, te asteptam cu vesti!
|
crimih21
Postat pe 14 Noiembrie 2008 16:50
|
|
buna! ma numesc sorina si vreau sa infiez si eu un copil, este tot ce mi doresc mai mult
|
nyk
Postat pe 18 Noiembrie 2008 22:23
|
|
buna sorina, bine ai venit pe acest forum . in ce stadiu esti cu dosarul ?
|
elena_picu2007
Postat pe 19 Noiembrie 2008 09:37
|
|
Buna! inca nu am depus dosarul, pt-ca intimpin multe obstacole in momentul de fata. in primul rand locuiesc cu socri, si imi trebuie aprobarea lor, ceea ce nu este deloc usor.Asta ar fi una din N probleme. desi nu mai am somn, desi visez la ziua cand voi fi mamica, simt ca timpul trece si bat pasul pe loc.Cert este ca sunt convinsa ca d-nezeu va face o minune si in casa care nu este a mea va fi insufletita de un pui mic!
|
nyk
Postat pe 27 Noiembrie 2008 00:00
|
|
buna Sorina, imi pare rau ca nu gasesti intelegere la socrii tai dar exact in aceeasi situatie am fost si eu cu deosebirea ca eu nu stau cu ei. Cand le-am spus ca vrem sa adoptam un copilas ,socrul meu a fost total impotriva . M-a durut pe moment dar chiar nu mi-a pasat pentru ca nu-l luam pentru familia extinsa ci pentru NOI. dupa ce l-am adus acasa s-au indragostit toti de el si e sufletelul tuturor . Asa ca o sa vezi ca situatia se va schimba cand o sa vada bb-lul . E imposibil sa nu poti iubi un ingeras. Tu ai vorbit cu ei despre asta si nu sunt de acord? bafta multa !
|
elena_picu2007
Postat pe 27 Noiembrie 2008 09:40
|
|
pt nyc:eu stau in casa parintilor (care sunt decedati)si impart apartamentul cu sora mea(in urma succesiunii).la adoptie si aici ma refer la acte nu a fost nevoie de acceptul ei.cine imi spune cat dureaza actele pana cand Denisa va fi pe numele nostru?as dori ca sa o dau la gradi dupa sarbatori,dar cu numele nostru de familie
|
corneliabbc
Postat pe 27 Noiembrie 2008 15:34
|
buna cornelia, deci :
1. se depune dosarul pentru incredintare (dupa cca o luna /perioada de acomodare)
2.astepti citatia iar cand primesti sentinta trebuie inregistrata/definitivata iar de la data definitivarii se calculeaza cele 90 zile
3.dupa 90 zile depunerea dosarului cu cererea de incuviintare
4.astepti citatia si daca totul merge bine (naturalii nu se razgandesc sau alte impedimente..) se termina la primul termen daca nu s-ar putea sa mai fie inca o citatie (depinde)
cu toate procedurile dureaza aproape un an pana la ultima sentinta dupa care poti merge la primarie pt. certificat . asa ca daca astepti pana fetita o sa fie pe numele tau ,anul viitor nici vorba de gradinita ! eu zic ca o sa termini undeva prin octombrie 2009 .
Dar ce mai conteaza toate astea? important este ca sunteti impreuna .
ma bucur pentru voi si va doresc sa fiti fericiti .
|
elena_picu2007
Postat pe 28 Noiembrie 2008 11:02
|
salut! si eu sunt o mamica "facuta" nu "nascuta". si nu regret.am o fetita de 6 ani si o cresc de la varsta de 6 luni.SI ESTE COPILUL NOSTRU.apoi am nascut un baiat-acum are 5 ani-si o fetita - are 6 luni.suntem f fericiti .dar greul abia acum incepe.noi nu i am zis fetei nimic.si am emotii si mi e frica de cum va reactiona.cind avea 3 ani, la camin, au discutat educatoarele in prezenta copiilor despre ea.nu mi a zis mititica nimic ........doar plingea si ma intreba dc sunt mama ei si ma ruga sa fiu si mama ei .n am pu tut sa i spun atunci.am schimbat caminul dar am dat peste alte ed. cu aceesi mentalitate.ed recunosc ca e desteapta e frumoasa dar ........ o sa revin
|
paula_kidz
Postat pe 7 Decembrie 2008 14:02
|
|
Draga Paula,sa-ti traiasca puiutii!In legatura cu faptul ca te temi de reactia fetitei tale, te inteleg perfect.Si eu sunt mamica unei fetite de 4 ani, in aceeasi situatie cu tine si acum sunt insarcinata in 5 luni.Initial am decis ca-i voi spune fetitei mele ca e adoptata si am inceput de pe la 3 ani sa-i prezint un fel de poveste despre noi si modul cum a aparut ea in viata noastra, bineinteles, adaptat varstei ei.Parea ca intelege dar in momentul in care am ramas insarcunata, a inceput sa respinga aceasta poveste.Mai mult, cineva de pe strada noastra, nu stiu din ce motiv, a avut grija sa-i spuna fetitei mele ca noi nu suntem parintii ei si ca a nascut-o o femeie rea , astfel incat copilul meu a fost trist ceva timp si a ajuns , la numai 4 ani, sa-mi spuna ca si-ar dori sa se faca mica si sa intre si ea in burta mea ca sa nu o nasca alta mamica.Am suferit foarte mult si puiutul meu a ramas cu ceea ce i-a spus vecina noastra, a uitat ce poveste ii spusesem eu, chiar simt ca sufera pentru ca nu a stat si ea in pantecul meu.I-am tot explicat ca atunci aveam o "buba" la burta si de aceea a trebuit sa ne ajute cineva si sa o poarte in locul meu, I-am spus si ca bebele care urmeza sa vina se afla in burtica mea datorita rugaciunilor ei si ea m-a vindecat prin dragostea ei, dar ceva i-a intristat sufletelul.Asta e lumea in care traim.Nu e deloc usor , si eu ma tem de ce se va intampla in viitor, dar , in acelasi timp am incredere in dragostea care ne-a adus impreuna si in Dumnezeu.Acum nu-mi doresc decat sa fie sanatoase si ea si surioara ei si restul...Asa ca, te rog sa fii optimista si sa cauti raspunsul in tine.Cat despre educatoare, ai spus ca e frumoasa si desteapta.Daca are prejudecati, nu stiu in ce consta frumusetea ei interioara, mai ales ca lucreaza cu copiii si ar trebui sa stie sa-i iubesca si sa-i accepte pe toti asa cum sunt ei, iar de desteapta, lasa-ma sa ma indoiesc...Si eu sunt cadru didactic dar nu as rani niciodata un copil.Lucrez cu multi rromi si copii saraci sau in alte situatii si nu fac discriminari, dimpotriva, pe cei cu situatii speciale ii apropii mai mult.
|
nikol_kidz
Postat pe 8 Decembrie 2008 18:20
|
Buna mamici,sunt nou intrata pe acest forum si vreau sa intreb ceva:am o fetita ,nascuta de mine,de aproape 2 anisori si impreuna cu sotul meu,ne-am hotarat sa infiem un copil.intrebarea mea este urmatoarea:cum se procedeaza mai exact,intai gasesti copilul sau intai depui actele?
|
dole
Postat pe 12 Decembrie 2008 08:27
|
|
buna seara in primul rand la toate mamicile.scriu aceste randuri cu lacrimi in ochi, dar vreau inca din primele randuri sa va felicit pe toate mamicile deosebite, pentru ca asa va numesc eu pentru curajul de a adopta un copil.va respect si va admir enorm de mult.eu sunt un caz deosebit.eu sunt o fata infiata.vreau sa va spun povestea mea de la inceput, pentru ca apoi sa trag concluziile.inca de la varsta de 10-12 ani am simtit ca ceva nu este in regula cu parintii mei.mama mea este o fire foarte sensibila si de fiecare data spunea cand vedea cazuri la tv cand erau prezentate mame care isi abandonau copii:"eu le-as impusca!!!" si o vedeam efectiv cu o frica si o teama in privire.anii au trecut, nu m-am gandit foarte mult la treaba asta pana intr-o zi cand am fost acasa la o vecina de-a mea la care venise bunica ei, o femeie de la tara cu conceptii fff invechite.noi vroiam sa iesim afara si ea nu vroia sa o lase pe prietena mea sa iasa.s-au certat, in fine, iar eu la plecare i-am spus sarutmana.la care raspunsul ei a fost unul extrem de crud pentru mine, desi nu intelegeam foarte bine semnificatia acelei fraze:"tu adoptato cu mine sa nu vorbesti, nenorocito!!!"..m-am dus acasa plangand si am intrebat-o pe mama ce inseamna cuv adoptata..bineinteles ca a ezitat sa imi raspunda, probabil ca se temea!si intr-un final nu mi-a spus!am tot incercat sa redeschid subiectul dar de fiecare data ramanea cu privirea fixata intr-un loc si izbucnea in plans.nu era in stare in acele momente sa scoata 2 cuvinte!din cauza incertitudinii care ma apasa, au inceput sa apara certurile intre noi(asa umitele conflicte intre generatii)..la un moment dat,probabil ca nu a mai putut sa tina in ea, a rugat-o pe nasa mea de botez sa vina sa vb cu mine si sa imi spuna adevarul..efectiv nu putea, ii era frica!! a fost o discutie normala, cu multe lacrimi varsate..dupa aprox 30 min, cat a durat discutia,m-am dus la amama,am luat-o in brate si i-am spus sa nu isi faca griji..i-am spus ca ma duc sa ma plimb(simteam efectiv nevoia sa plang si sa ama plimb, sa imi pun ordine in ganduri) si am rugat-o sa le spuna nasilor mei sa plece si sa ma astepte sa vb.seara aceea a devenit noapte alba, in care efectiv ea mi-a povestit cate sacrificii si cat de mult a sufeit in acea perioada..mi-a spus ca dupa ani in sir de tratamente, ea si tatal meu au ajuns la concluzia ca alta solutie nu exista,decat sa adopte un copil,deoarece isi doreau nespus de mult un copil!prin pile si relatii,o asistenta de la un spital i-au spus ca au o fetita..a vazut fetita, a hranit-o..dar dupa 2 zile de fericire a primit vestea ca fetita aceea a murit(a cantarit la nastere 1.200 kg)..dupa care minunea s-a intamplat..m-a gasit pe mine..o citez acum:"o fetita frumoasa, care statea intr-un patut dupa usa salonului, cu urdori la ochi pana la gura, bolnava de astm, dar care m-a fermecat pe loc".a venit timp de o saptamana in fiecare zi la mine cu lapte..devenise deja mama mea..actele s-au facut...eu le port numele...nu mi-a spus decat ca asistenta de acolo i-a spus ca femeia care m-a abandonat era o femeie de circa 25-30 ani, care fuma enorm de mult si care era foarte nervoasa.mi-a spus ca nu a cunoscut-o niciodata.ca a platit ca eu sa fiu trecuta in acte ca si cum as fi copilul lor, nascut de ea, echivalentul unei masini, pe vremea lui ceausescu..nu stiu daca m-a mintit, sau a spus adevarul.important este faptul ca nu ma intereseaza.cert este ca acum sunt sanatoasa, ca ii multumesc lui dzeu in fiecare zi pentru sansa pe care am avut-o...o sarut si dimineata si seara..am incercat, nu stiu daca am si reusit sa nu o dezamagesc niciodata, atat pe ea cat si pep tatal meu. pentru ca stiu ca au suferit enorm pentru mine! toate rudele lor nu m-au acceptat..din 1987 , tatal meu nu a mai vorbit cu niciuna din surorile lui, pentru ca acestea nu m-au acceptat.acum, imi spune ca nu are nimic impotriva daca vreau sa imi cunosc parintii.raspunsul meu este unul cat se poate de transant:nu ma intereseaza, cine sunt ei???? eu am deja 2 parintii pentru care as face orice pe lumea asta!!!ei sunt cei mai importnati pe lumea asta!!ei practic mi-au dat o noua sansa la viata..caci, mama nu-i cine te naste, e cine te creste,cine-ti pune o carpa uda pe frunte cand febra-ti creste!!!au investit mult in mine, si simt si vad cum se bucura la fiecare reusita de-a mea.cu tatal meu niciodata nu am vb despre subiectul asta, efectiv eu sunt centrul universului sau.nu ma poate privi in ochi si sa imi spuna ce are pe suflet pentru ca ar izbucni in lacrimi...asa cum v-am zis, ii respect si ii admir si i-am asigurat ca orice as face pe lumea asta, o fac pentru ei..ei sunt o minune pentru mine..conteaza enorm ca atunci cand ai o problema, cand ai nevoie de un sfat sa stii ca e cineva acasa care te asteapta si a carui sfat vine din tot sufletul.MAMA MEA este o femeie deosebita, un model pentru mine,cea mai buna prietena a mea, ingerul meu pazitor..iar TATA...tata este dumnezeul meu!! restul nu conteaza...nimeni nu conteaza in viata pentru mine mai mult ca ei..am 21 ani si imi doresc enorm de mult sa vina ziua in care o sa dau nastere unui copil, sa ii ofer tot ce am primit eu...am o viata minunata si asta datorita LOR..ei m-au salvat pe mine,pentru ca asa cum v-am spus, am avut astm bronsic in stare avansata..4 ani s-au luptat cu boala pentru mine..si uite ca sunt sanatoasa.datorita cui?datorita LOR..le-am indeplinit visul de intra la facultate, ba mai mult, am reusit sa intru la buget(nu vreau sa va spun ca in momentul in care s-au afisat notele de la bac si rezultatele de la facultate, mama a inceput sa tipe si sa planga in ultimul hal, incat am crezut ca face un soc...si singurele ei cuvinte au spus:"am un copil extraordinar...am crescut o minune"..iar raspunsul meu a fost..:"nu...ai dat viata unei minuni")..inchei aici povestea mea..cred ca deja am scris prea mult..dar efectiv degetele apasa tastele fara oprire..va felicit din tot sufletul meu pe dvs, adevaratele mamici..sa aveti incredere in dvs si in minunea care va sta alaturi..sa va dea dzeu multa sanatate, tot ce e mai bun in lumea asta...sa aveti parte de zle insorite si sa fiti iubite de copiii dvs asa cum este mama mea iubita de mine.va sarut si va sallut cu respect...ornela
|
ornelika
Postat pe 14 Decembrie 2008 05:07
|
|
MI-AU TREBUIT MINUTE BUNE SA-MI POT STAPANI EMOTIILE SI LACRIMILE DIN OCHI. ORNELIKA ITI DORESC TOT CE ESTE MAI BUN PE ACEASTA LUME , DAR CRED CA BUNUL D-ZEU TI-A DAT CEVA CE ESTE FOARTE PRETIOS TI-A DAT PARINTI MINUNATI , TI-A DAT UN SUFLET DE AUR , SI SANATETE.ITI DORESC IN CONTINUARE SA FII SANATOASA SI FERICITA ALATURI DE PARINTII TAI.OARE CE POATE FI MAI FRUMOS PENTRU UN PARINTE ALTCEVA DECAT SA AUDA DE LA COPILUL LUI CA ESTE MANDRU DE PARINTII PE CARE II ARE SI CA ESTE FERICIT ALATURI DE EI. TE PUP SI INCA O DATA SA FII FERICITA.
|
monica_florin
Postat pe 14 Decembrie 2008 16:46
|
|
dragi mamici,ieri am fost la carnaval cu denisa.acest carnaval a fost organizat de DIRECTIE,deoarece ieri 14 decembrie a fost ziua adoptiei.stiati?ni s-au inmanat diplome:de cei mai buni parinti pt copilul ns.DENISA.pot sa va spun ca fetita s-a simtit excelent,ba mai mult in prezenta atator copii pot spune ca a si uitat de noi.la un moment dat chiar ne faceam probleme,ca nu intreba de noi.pe de o parte ne-am bucurat caci de pe 5 ianuarie va merge la gradinita.da,am inscris-o la o gradi particulara,caci la stat nu sunt locuri,si inscrierile se fac cu 1 an inainte.speram sa ne descurcam ,caci gradi e destul de scumpa,dar e altceva cand grupa e formata din 14 copii,o profesoara si o ingrijitaore si alta e 38 de copii si o singura educatoare.in plus engleza se invata intensiv.ce sa va mai spun?avem un copil minunat si facem tot ce-i mai bun pt ea.
|
corneliabbc
Postat pe 15 Decembrie 2008 23:05
|
 Dragi mamici,este prima data cand ma uit pe forum si iata cce subiect fain am gasit, si ce mamici minunate,si ce copii mununati cresteti, nici nu stiti ce mare bucurie are Dumnezeu pentru ce ati facut voi si ce mare rasplata aveti pentru ca va ingrijiti de orfanii Lui.Domnul sa va binecuvanteze.Cum au fost sarbatorile?Si eu am un baietel este copilul sotului meu si urmeaza sa-l infiez.Sorina scrie-mi te rog ce-ai mai facut si cauta-ma pe mess la adresa mihadraga,vreau sa-ti dau un sfat pt adoptie.Va pup.LA MULTI ANI SI UN AN BINECUVANTAT! 
|
mihadraga
Postat pe 7 Ianuarie 2009 09:26
|
La multi ani!
Va doresc un an plin de bucurii si sanatate, prieteni credinciosi si visuri implinite!
Cu drag,
Krika
|
crimih21
Postat pe 7 Ianuarie 2009 15:15
|
Buna,
Ce ai mai facut cu fetita ta? Eu sunt interesata sa adopt o fetita. Te rog sa imi raspunzi la adresa [email protected].
|
mihaelahauca
Postat pe 11 Ianuarie 2009 12:17
|
|
nu stiu cui i-ai adresat intrebarea"ce mai face fetita ta?".daca mie pot sa-ti spun ca am inscris-o pe denisa la o gradi particulara si de pe 5 ianuarie am inceput acest serviciu.ce pot sa-ti spun?in prima zi a fost incantata dar celelalte au fost cu show.dar incet-incet ne obisnuim si chiar a inceput sa se trezeasca singura dimineata cu conditia sa se culce seara la ora 9.azi nu o duc pt ca a facut rosu in gat si ieri am fost la spital cu ea si dr i-a dat antibiotic,sa o pun un pic pe picioare dupa care inapoi la servici(gradinita)iti doresc sa iti indeplinesti cat mai repede visul de a avea si tu o fetita
|
corneliabbc
Postat pe 12 Ianuarie 2009 07:08
|
|
Eu sunt asistenta maternala de 6 luni. Mi-am dorit f mult acest lucru, in urma unei experiente din copilaria mica a baietelului meu Raducu. Am fost internati in spital la 3 luni ale copilasului meu, avand o enterocolita. Acolo am avut ocazia sa cunosc pe micutii abandonati in spital. Cat am stat internata acolo plangeam ori de cate ori ma duceam la capataiul lor. Mergeam sa le tin sticlutele cu lapte, sa-i mangai, sa-i tin de manutele mici care stateau intinse cersind dragoste.Ma imbolnavisem efectiv, am iesit din spital cu sufletul bolnav. Atunci am decis ca atunci cand vor mai creste baietii mei(mai am unul de 13 ani, iar cel mic are 6 anisori), atunci voi infia un copilas.Dar situatia fianciara destul de modesta, avand tot felul de rate(pt casa si alte bunuri), nu am reusit sa-mi indeplinesc visul. Am aflat apoi despre asistenta maternala care se ocupa cu cresterea si educarea copiilor abandonati. Atunci am zis ca asta e lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l fac, sa devn asistent maternal, fapt ce s-a si intamplat.Acum ma ocup de doi fratiori gemeni (fetita si baietel) pe care ii iubesc ca si pe copii mei. M-am bucurat cand le-au aparut dintisorii si apoi cand au facut primii pasi din viata. Acum acesti minunati copilasi se pregatesc sa plece la casa lor. O familie a decis sa-i infieze. Acest fapt ma bucura dar ma si intristeaza. Ma bucur pentru viitorul copiilor, stiu ca le va fi bine deoarece familia adoptiva este de buna credinta si se vede ca deja au inceput sa-i iubeasca.Ma intristeaza, deoarece ma bucuram de prezenta lor in casa mea asa cum ma bucur de nasterea copiilor mei. Imi va fi f greu sa ma invart in casa si sa nu le mai simt prezenta. Dar nu sunt egoista, stiu ca au nevoie de o familie a lor, de o"mami" si un "tati" al lor. Imi vor lipsi mangaierile baietelului care este un tandru. Imi vor lipsi "pupicii" fetitei"mele" care imi facea mereu in ciuda cu gingasia ei. Voi plange cu siguranta dupa ei dar totusi ma imbarbatez spunandu-mi ca vor veni alti micuti care au nevoie de dragostea mea. Fiind asistent maternal m-am implinit cu adevarat. Unii cred ca din motive financiare am facut aceasta profesie, dar se inseala. Eu am fost agent de vanzari la o sucursala a unei banci (conslier financiar), dar nu ma simteam intreaga si eram mereu cu gandul la visul meu, Asadar acum sunt o femeie implinita, ofer tuturor micutilor din dragostea mea, neconditionat. Atat am avut de spus. Vroiam sa stiti ca la fel ca si voi mamicilor biologice dar si voi mamicilor adoptive, si eu sufar pt micutii "mei".
|
rosculetmarieta
Postat pe 25 Februarie 2009 10:38
|
Buna Nyk,
Toate detaliile legate de aceasta le poti afla de la Directia Pentru Protectia Copilului, serviciul Adoptii. Vei intocmi un dosar cu documentele pe care cei de acolo le solicita si in final, daca intrunesti conditiile impuse de Legea adoptiei vei primi atestat de ,,parinte adoptator". Este primul pas care trebuie facut cand iei o asemenea decizie. Iti urez sa ti se implineasca dorinta asa cum tu visezi!
Krika
|
crimih21
Postat pe 26 Februarie 2009 10:20
|
buna ziua
sunt o mamica sau am fost mamica pana cd fiul meu de 5 ani a murit. acum am aflat ca dc mai fac un copil mor asa ca m-am gandit la adoptie as dori sa discutam
dati va rog un bip la nr de tel 0766267727
0742048727
0727553878
sun eu as dori sa vb.
multumesc cristina
|
Postat pe 26 Martie 2009 12:06
|
|
Vad ca a trecut un an de cind a fost postat mesajul tau. Eu am primit atestatul luna aceasta, in martie 2009. Problema este ca mi s-a spus ca nu exista copii sub trei ani si ca in nici un caz nu poate fi luat acasa sau macar vizitat un copil de un an. Cum este posibil sa vad pe forumuri persoane/familii care vad multi copii, isi aleg si chiar aduc acasa bebelusi? Eu am renuntat la ideea de a vedea un copil mai mic de 2 ani sau chiar 3 si chiar si asa, mi se spune ca nu exista nici unul si nici nu vor fi pentru mult timp. Cei care apar la stiri mereu unde se duc?
|
kidz000535
Postat pe 31 Martie 2009 18:28
|
|
legea adoptiei este schimbata,in sensul ca nu tu iti alegi copilul ,ci psihologii de la directie.de aceea treci pe la psihologi,psihiatri inainte de ati da atestatul.eu,am urmat acele cursuri anul trecut in mai ,iar la sfarsitul lui iulie aveam atestatul.eram cam a 24 pereche pe lista de asteptare.dar ,norocul ns a fost ca toti cei dinaintea ns vroiau un copil nou nascut ,pe cand noi am optat pt o fetita cu varsta de 0-2 ani.nu a fost sa fie de 2 ani ,ci de 3 ani,este un copil superb,dorit de noi si cu care ne-am obisnuit imediat.pe Denisa o avem in familia ns de la 1 noiembrie anul trecut.deci totul la noi s-a derulat f repede.este adevarat ca nu este definitivata adoptia,dar astea sunt procedurile.urmam calea legala.avem norocul ca mama naturala a semnat pt a fi data in adoptie.sunt multi copii abandonati,dar multi nu pot fi adoptati dpdv juridic
|
corneliabbc
Postat pe 1 Aprilie 2009 16:29
|
Stiu ca ei imi arata copii dar de cind am inceput procedura parca mi-au pus bete in roate si mi-au spulberat asteptarile. Mi-au spus mereu ca nu sint pregatita sa devin mama daca nu vreau orice fel de copil (indiferent de sex, virsta, etnie, sanatate, etc.) si ca nu ar fi trebuit sa ma grabesc sa obtin atestatul pt ca la anul imi va fi greu sa il obtin din nou in timpul sarbatorilor de iarna. Am dedus ca nu imi dau nici o speranta sa vad vreun copil timp de un an de zile. De altfel, asa au si spus, ca nu au si nici nu vor avea curind copii pina in 3 ani. Nu mi-au dat nici un fel de informatii referitoare la lista de asteptare (teoretic nici nu este o lista!). Iti cer sa ai incredere in Directie ca in Dumnezeu si apoi afli de pe internet tot felul de informatii care nu concorda cu ceea ce ti se intimpla. Am uitat sa precizez faptul ca mi s-a spus ca nici un copil nu poate fi adoptabil dpdv juridic decit dupa 1 an si citeva luni. Cum puteau cei care nu au vrut fetita voastra sa vrea un copil nou-nascut?
Sa va traiasca fetita si sa va bucurati mereu de ea!
|
kidz000535
Postat pe 1 Aprilie 2009 18:01
|
|
Pentru kidz00535.Buna. Nu dispera .Vezi cum ai pus problema.Intr adevar s aschimbat legislatia in privinta adoptiilor-nu mai poti infia copii mai mici de doi ani.eu am inceput procedura acum aproape 8 ani (ce a mai trecut timpul).Si vezi si cum ai pus pb adoptiei :nu te duci la piata si alegi ce ti place ce nu ti place lasi pe taraba-la discutia cu psihologul directiei deprot copilului am fost intrebati ce fel de copil vrem iar raspunsul a fost sa semene cit mai mult cu noi nu tb sa fie blond cu ochi albastri dc noi suntem cu parul saten si cu ochi caprui,am vrut ca parintii sa aiba macar liceul pt ca si eu si sotul avem cel putin liceu si in plus avem posibilitatea de ai oferi educatie.in plus am avut bafta ca mama copilului a semnat actele si intradevar juridic a durat mai mult de un an.Nu mai stiu cum merg treburile acum dar am avut vecina care a infiat inaintea mea si care a umblat prin tara pt ca la noi nu erau copii infiabili.dar repet este alta legislatie acum .Tb sa te orientezi .Si nu te grabi sa iei acasa un copil care nu i infiabil -suferi si tu si copilul apoi.Sunt parinti care acum iar da acum nu iar da, mai degraba iar vinde.Nu te supara pe inspectori-mai degraa sfatuieste te cu ei.
|
paula_kidz
Postat pe 3 Aprilie 2009 14:23
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară