|
draga mea corina , imi pare rau dar cred ca eu nu m-am facut bine inteleasa. am recitit mesajul meu si chiar nu reiese ca as astepta laudele cuiva sau ca s-ar lauda cineva cu chestia asta. am spus numai ca societatea nu ne lasa sa traim ca niste oameni normali si ca toti cei care ne cunosc si stiu ca am adoptat un copil de cite ori ne vad vor neaparat sa ne aminteasca acest lucru , si pe mine sincer chiar ma enerveaza. iar in ceea ce priveste faptul ca am sa-i spun sau nu , fetita mea re 4ani si jumatate si deja stie ca mami nu a putut sa o tina in burtica [dar nu am mers mai departe sa-i spun unde a stat]si cam la o luna asa mai reluam o poveste ... adica povestea ei , cum a ajuns ea la noi. va doresc o zi buna , sa auzim de bine si imi pare rau ca m-am facut gresit inteleasa . sper din suflet sa mai pastram legatura si sa mai schimbam impresii . sa auzim de bine
|
kidz003534
Postat pe 29 August 2009 12:51
|
pentru kidz 003534
draga mea,
am gasit mesajul tau abia acum.imi pare rau daca am fost mai acida,dar cred ca am inteles eu gresit.sa-ti traiasca fetita si sa va bucurati impreuna de tot ce este mai frumos pe lume.discutiile despre adoptie nu se vor termina decat in momentul in care copiii nostri vor realiza pe deplin ce inseamna aceasta schimbare in viata lor.nu trebuie evitat in nici un fel cuvantul adoptie.este greu,dar nu imposibil de a discuta cu copiii nostriacum depinde si de copil.durerea lor este si durerea noastra.eu stiu multe despre acestea din discutiile mele cu fetita mea stefania.am incercat de la inceput sa creem intre noi o legatura destul de stransa,si mai speciala.am suferit alaturi de ea atunci cand i-am spus adevarul,dar a avut taria de caracter sa-mi raspunda asa cum un adult nu ar fi putut.mi-ar place sa vorbim mai multe.experienta fiecaruia ar trebui impartasita.nu se pot da sfaturi,se poate invata din greselile sau reusitele fiecaruia.ne putem sustine si putem lupta impreuna cu cei care sunt rai,si nu pastreaza pentru ei aceste discutii despre acesti copiii.a fi parinte natural este o bucurie,a fi parinte adoptiv nu poate fi oricine.de ce spun asta?nu vreau sa jignesc pe absolut nimeni.asa toata lumea are impresia ca poate sa creasca orice copil.nimeni nu are taria si puterea de a schimba un om venit pe lume dintr-o alta famia incerca sa schimbe tarele parintilor naturali.sunt multe de spus.si sper din suflet sa ma fac inteleasa.putem discuta pe orice tema legata de copiii adoptivi.
cu drag si respect pentru toate mamicile adoptive
corina mama stefaniei
|
bcorina
Postat pe 7 Septembrie 2009 20:44
|
Buna mamici!
N am mai scris demult.Acasa nu am net iar serviciul l am inceput acum,odata cu scoala.Cred ca am avut emotii mai mari decat ale fetei.Ma uitam la ea:era frumoasa si emotionata si ...curioasa, ...si totul nou.Ce au trecut anii.........Era o gagalice asa mica si necajita si bolnava si speriata.promit sa mai scriu. Si sa ne mai sfatuim
Ozi buna si un an scolar bun
|
|
|
paula_kidz
Postat pe 16 Septembrie 2009 09:31
|
buna dimineata,paula,si numai bine.a inceput si fetita mea scoala.emotiile cele mai mari le-am avut,culmea,eu.stefi nici macar nu s-a speriat.are o doamna in varsta si foarte buna.pe cat de exigenta,pe atat de blanda.acum suntem in faza ca ar vrea sa scrie cat mai mult.aseara,nu voia sa se culce,sa scrie foarte mult.sper sa-i placa la fel de mult si mai tarziu.
toate cele bune la toate mamicile,si sper din suflet sa ne mai auzim.
cu drag,
mama stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 18 Septembrie 2009 08:45
|
|
buna ziua. nu stiu de ce nu m a alertat calc cand am primit raspuns.Iulia inca se mai joaca.nu realizeaza ca tb intii tema facuta si pe urma joaca.Si au avut mai mult de colorat.mai ceva decat la gradinita. am inceput sa o pregatesc pt a i spune adevarul.(mi e frica dar mai bine sa afle de la mine).Dc se supara ca nu i cumperi ceva sau nu vrea sa faca ce i ai zis nu ies discutii?de asta mi e frica de adevar.o zi buna in continuare.
|
paula_kidz
Postat pe 23 Septembrie 2009 16:11
|
draga mea Paula,
scuza-ma ca intarzii cu raspunsul la mesajul tau.stefi,ar vrea sa coloreze,numai ca la scoala fac liniute,bastonase si jocuri de linii.deja mi s-au facut mie ochii numai liniute si bastonase.scrie foarte mult.a fost si racita si nu a vrut sa lipseasca de la scoala.ne descurcam printre prostioarele pe care le face si la scoala si acasa.
ma bucur ca ai inceput sa-ti pregatesti printesa pentru a-i spune adevarul.era si timpul.nu-ti fie frica.conteaza ceea ce-ti doresti tu pentru ea.era mai bine sa o faci inainte de a incepe scoala,pentru ca o sa fie un pic bulversata,dar cu joaca,cu blandete,o sa treci peste aceasta perioada.succes si sa stii ca sunt alaturi de tine cu sufletul.printesa ta trebuie sa inteleaga ca tu esti persoana cea mai apropiata de ea,ca-i vrei binele,ca totul se misca in jurul ei,ca vei fi toata viata alaturi de ea.si sa stii ca oricat de mici ii credem noi pe acesti prichindei ei gandesc mai matur decat noi.fiti apropiata si prietene.cerei parerea in tot ceea ce faceti.consider-o o persoana matura si vei vedea ca o sa fie bine.abia astept sa mai vorbim.succes mult in continuare si mi-as dori sa vorbim.sa-mi spui ce faci si cum te descurci.numai bine,si multa sanatate iti dorim,
corina , mama stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 1 Octombrie 2009 22:47
|
buna ziua.nu am scris de mult pe acest forum din lipsa timpului.as vrea ca ziua sa fie mai lunga...fetita mea ,Denisa,merge la o gradinita particulara si din aceasta toamna a trecut in grupa mijlocie.saptamana trecuta a implinit 4 ani si i-a sarbatorit la gradi.a fost f emotionata ,ba chiar iau dat si lacrimile, a fost prima ei aniversare de cand e in familia ns.a fost coplesita de daruri si faptul ca a suflat in tort a emotionat-o profund.am inteles ca in octombrie am sa am procesul final si gata o sa treaca pe numele ns de fam.acum la gradi invata despre "familie"si m-am gandit ca e un bun prilej sa-i spun adevarul,dar...imi lipseste curajul.teacherul ei de la gradi e psiholog de meserie si m-a sfatuit ca e bine sa-i spun acum,ca ma va ajuta si ea dar sa plece totul de la mine.in fiecare zi ma imbarbatez si zic :gata azi incep discutia,dar cand sunt cu Denisa nu mai sunt asa viteaza,ma inmoi si iar aman momentul.voi cum ati procedat?
|
corneliabbc
Postat pe 2 Octombrie 2009 16:14
|
buna ziua,corneliabbc,
calca-ti pe inima si vorbeste-i fetitei despre adoptie.spune-i ce este,spune-i o poveste despre ce inseamna pentru un copil sa fie adoptat.ince-ti discutiile ca doua prietene.incet,incet va fi foarte bine.curaj,pentru ca nimic nu ti se va intampla.adevarul va face lumina in viata voastra.incet,cu calm,cu blandete si mai ales cu multa dragoste.chiar daca o sa plangi,nu te ascunde de fetita ta.ea trebuie sa stie prin ce treci tu.numai impreuna va fi bine.de ajutat nu te poate ajuta nimeni.totul trebuie sa plece de la tine.si eu sunt psiholog,am cerut si eu ajutorul altui psiholog,dar mi s-a spus ca acest adevar trebuie sa-l spun numai eu singura.am facut acest lucru,am trecut prin clipe de groaza cand ma gandeam ca totul se va narui intre mine si fetita mea,acea pritenie si dragoste pe care am cladit-o timp de 3 ani.dar nu a fost asa.fetita mea a fost mai matura decat oricine.o lectie de viata pe care nu o sa o uit niciodata.acum daca stim care este adevarul,este mai bine.eu ma simt mai linistita,iar fetita mea are incredere in mine,pentru ca de la mine a aflat adevarul.asa,scumpa mea,numai bine,curaj,si multa rabdare.
bafta multa.
numai bine,mama stefaniei.
|
bcorina
Postat pe 2 Octombrie 2009 19:03
|
Buna ziua,dragele mele,
Desi n-am mai scris de mult,am urmarit tot timpul ce ati scris voi.Acum ,cu cele doua printese am mult mai putin timp liber,dar mult timp pe care il dedic lor cu cea mai mare plkacere si dragoste.Succes minunilor care au inceput scoala si multa rabdare voua,mamicilor,pentru ca aveti nevoie.Cu dragoste multa va veti putea calauzi piticii in lumea cunoasterii si ii veti ajuta sa le fie mai usor.Maria e la gradinita,mai avem 2 ani pana la scoala iar IOana e la faza cu ganguritul,asa ca noi mai avem ceva de asteptat.Dar invatam mereu cate ceva si sunt fascinata de fiecare progres al lor.
Draga Corneliabbc,te incurajez si eu sa discuti cu fetita ta.Daca ai sa citesti ce-am scris eu ,anterior, ai sa vezi ce am patit eu, asteptand sa-i spun Mariei despre adoptie, in ideea ca e prea devreme.Nici nu ai idee cat de intlegatori pot fi copiii uneori si curajosi.Am suferit amandoua cand am discutat despre acest subiect,dar acum Maria stie si am scapat de teama ca altcineva ii va spune iar Mariei despre acest lucru, asa cum ni s-a mai intamplat.Acum e mult mai bine si am inteles ca fetita mea, chiar daca are numai 5 ani, a inteles si a acceptat adevarul; e drept,nu a fost simplu,dar ne e bine acum.
Va pup si va doresc sanatate si intelepciune!
|
nikol_kidz
Postat pe 5 Octombrie 2009 14:58
|
bine ai revenit printre noi,draga noastra prietena nikol.
ma bucur din suflet ca lucrurile intre tine si Maria sunt acum foarte bune.nici nu se putea sa fie altfel.daca noi privim copiii nostri,si-i tratam ca pe oamenii mari nici nu are cum discutia despre adoptie sa nu fie un succes,daca pot sa spun asa.discutiile despre acest subiect nu se vor termina niciodata.sau poate doar atunci cand isi vor cunoaste ei adevarata identitate si vor fi fata in fata cu adevarul lor:cu parintii naturali.bine,asta va fi mult mai tarziu sau chiar niciodata.de asta am spus mereu si spun la toti cei care au adoptat un copil,si nu i-a spus adevarul ca nimic nu este mai important in viata decat ADEVARUL.si in relatiile dintre noi oamenii maturi,dar mai ales intre noi si prichindeii nostri adoptati.avem aceasta responsabilitate,daca pot sa-i spun asa,si trebuie dusa la indeplinire cat mai devreme.
numai bine,sa fiti sanatoase si pline de lumina in suflet,
corina mama stefaniei
|
bcorina
Postat pe 5 Octombrie 2009 15:43
|
buna , ma numesc laura
si am adoptat o fetita superba , zic eu , ca noi toti , are 2ani si 4 luni si nu te invidiez , pot chiar sa recunosc ca ma bucur ca nu sunt in situatia ta inca deoarece de cate ori ma gandesc la a spune ,, adevarul " mi se rupe inima si mi se taie picioarele la gandul ca s-ar rupe relatia.eu sunt profesoara si din pacate m-am luptat si ma lupt cu prejudecatile avute de noi in societatea noastra , ca in alte tari e altfel , si recunosc ca imi e tare teama de cate ori ma gandesc la acel moment.asa am inteles ca e bine sa li se spuna cat mai repede , dar.................deh......invatam unele de la altele..........
succes si sa imi povestesti ca sunt convinsa ca va fi ok
curaj
|
laura_kidz
Postat pe 24 Octombrie 2009 00:29
|
buna laura,
ma bucur ca ai venit in "trupa"noastra de mamici adoptive.sa-ti traiasca fetita,sa va bucurati de ea si sa va dea Dumnezeu numai lumina si caldura in suflete.draga mea laura,tocmai ca esti profesoara si stii cat de rautaciosi sunt copiii , cand va veni timpul sa-i spui fetitei tale adevarul.acum este inca prea mica,dar trecand de varsta de 3 anisori,sa incepeti sa-i vorbiti despre ce inseamna adoptia.asa vei pregati terenul pentru discutia MARE.nu-ti fie teama.cu rabdare,dragoste si cu multa caldura,fetita va intelege,si nimic nu va schimba relatia dintre voi.fetita mea are deja 7 ani si 6 luni.este la scoala in clasa I,si are in clasa cu ea inca un baietel care este adoptat.am vorbit cu mama lui in prezenta copilului si m-am bucurat ca el stie deja adevarul.copiii acestia se simt intre ei.se atrag si se comporta altfel decat ceilalti.ma miram eu de ce fetita mea se juca cu acest baietel,veneau acasa impreuna pana mi-a spus mama lui adevarul.ei sunt niste copiii minunati si chiar daca nu ma credeti ei se maturizeaza mult mai repede.ce pot sa-ti spun,decat mult curaj,bafta multa si sa-ti dea Dumnezeu puterea,atunci cand va veni timpul,sa-i poti spune adevarul.si eu am trecut prin ce treci tu,si mie mi-a fost frica,dar a trebuit sa-i spun si acum vad ca nu am gresit.din contra,este mult mai bine pentru amandoua.asa nu ma feresc,si toate discutiile noastre se desfasoara ca intre oameni maturi.
mai vorbim cu multa placere si curaj.
corina,mama stefaniei
|
bcorina
Postat pe 26 Octombrie 2009 08:58
|
|
Pentru persoanele care vor sarcina naturala: - uitati-va pe profilul meu ca am scris care sunt in BUCURESTI supraspecialistii in infertilitate feminina si masculina. Toti super.
|
kidz003804
Postat pe 27 Octombrie 2009 20:02
|
buna, fetelor,
mai aveti loc pt inca o mamica adoptiva in trupa? pinguinul meu are 2 ani si 2 saptamani si e la mine de 2 luni. inca nu vorbeste - decat cateva cuvinte, de cand stam impreuna si-a mai dat drumul - dar eu cred ca o sa-i spun care-i treaba cu adoptia mai devreme ca probabil o sa ma intrebe mai intai de ce el n-are tata. oricum sunt convinsa ca trebuie sa stie versiunea adevarata de la mine, nu s-o afle "de prin vecini" ca sa nu-si piarda increderea in ma-sa ca si-asa numai pe mine ma are.
bafta multa si sanatate si piticilor si voua!
|
raka
Postat pe 29 Octombrie 2009 16:01
|
buna raka si bine ai venit in randul mamicilor adoptive.exista loc pentru cine vrea sa vorbeasca despre acest subiect - adoptia. sa-ti traiasca bebelasul si sa va bucurati impreuna de tot ce este mai frumos pe lumea asta. inteleg eu bine, ca esti mamica singura? nu exista nici o problema,si eu sunt singura si am adoptat o fetita.responsabilitatea noastra este si mai mare pentru ca noi trebuie sa fim si mama si tata pentru copiii nostri.cam greu,dar nimic nu este imposibil.oricum unde exista dragoste si daruire imensa acel copil nu poate sa fie decat un fericit. trebuie sa stie adevarul despre adoptie,dar si de ce esti singura.asa va incepe sa aibe incredere desavarsita in tine.ai tot sprijinul meu moral . vorbim cu cea mai mare placere.
cu drag si mult succes in continuare,
corina mama stefaniei
|
bcorina
Postat pe 30 Octombrie 2009 14:31
|
buna ziua
sunt si eu o viitoare mamica,aspiranta, asteptam sa fim contactati de cei de la dgaspc pentru 2 copilasi.
am fost sunati si am aflat ca ar fii 2 baietei ,dar asistenta a spus ca ar fii o problema, mama lor sufera de schizofrenie.
la inceput m-am speriat ,dar am hotarit sa vizitam copiii,si eu si sotul meu am inceput cautarile pe net vis-a vis de aceasta boala si rata ei de mostenire.
oricum si eu cred ca numai atunci cind vei fii in fata lor vei stii daca sunt ai tai
asistenta nu prea era la curent cu dosarul(cum zicea ea),am aflat ca au doar 2 anisori
dragi mamici si voi ati trecut prin temeri de genul asta ,impartasiti-mi si mie,va rog ,din experienta voastra.
|
kidz005013
Postat pe 3 Noiembrie 2009 20:12
|
Salutare la mamici! Sunt nou venita in aceasta comunitate. Nu va scriu in calitate de mamica adoptiva ci de "copil" adoptat.
Acum 25 de ani o familie care isi dorea un copil fff mult au decis sa adopte, si eu avand deja 3 ani asteptam sa vina cei de la asistenta sociala sa ma ridice de la bunica prea batrana pt a ma creste. Numai ca , cu doar doua zile inainte de a veni cei de la asistenta au venit cei ce aveau sa fie parintii mei adoptivi. Desi eram bolnava, rasa in cap, si aproape de rahitism de slaba mama m-a iubit din prima clipa la fel si tata. Ii multumesc lui Dumnezeu pt maaaaarea sansa pe care mi-a dat-o trimitand pe acesti minunati oameni pe care eu ii simnt si ii numesc parinti, sa ma adopte. Povestea e lunga si ff frumoasa, a fost o minune pentru mine, si ceea ce faceti voi mamicilor este o minune pt fiecare copil adoptat. Eu nu am stiut pana la 14 ani ca sunt adoptata, insa datorita cresterii am stiut sa apreciez efortul parintilor de a ma creste si educa si mai ales am simtit in orice clipa iubirea lor nemasurata. Asa ca indiferent cum si cand le spuneti copiilor ca sunt adoptati e decizia voastra, copilul bun si educat bine cu siguranta va va iubi enorm! Toate cele bune si numai sanatate si Intelepciune la copii va doresc. Pupici voi mamici curajoase!!!
|
infofun2005
Postat pe 11 Noiembrie 2009 17:26
|
Infofun2005, m-ai impresionat pana la lacrimi. Am pus pe avatar poza baietelului meu la adoptie. Semanati foarte mult. Sper din tot sufletul ca atunci cand va ajunge la varsta ta, sa gandeasca la fel ca si tine.
L-am adoptat de la trei zile, iar acum are cinci ani, este voinic, sanatos si frumos, desi atunci era cel mai urat copil pe care il vazusem, slab si cu probleme de sanatate.
Voi reveni cu povestea copiilor mei pentru ca am doi 
|
Ana_cris
Postat pe 26 Februarie 2010 20:00
|
Si acum povestea pe care v-am promis-o. Ea incepe asa copiii mei s-au salvat unul pe celalat. Cum?
Eram insarcinata in sase luni si tot mai sangeram ( inca de la doua luni), desi eram sub tratament. Eram disperata... Sarcina anterioara o pierdusem la doua luni si jumatate, iar cat fusesem internata vazusem foarte multe pierderi de sarcina la luna mare.
La un sfarsit de saptamana am fost la o manastire. Ne plimbam prin curte cand o maicuta a venit direct la mine si m-a intrebat daca vreau sa fac turul bisericii mici, care era tot timpul incuiata si se intra in ea doar insotit. Am acceptat imediat iar cand am ajuns pe trepte ne-a spus mie si sotului meu sa ne punem cate o dorinta.
La iesire ne-am spus unul celuilalt ce ne dorisem. Minune - fara sa fi discutat anterior ne dorisem exact acelasi lucru in acelasi context � Daca Doamne Doamne ne salva bebelusa, vom salva si noi un bebel�
Ce sa va spun, in scurt timp s-a oprit sangerarea, am intrerupt tratamentul si am mers la serviciu pana vinerea, am condus, iar sambata am facut curat, mancare, am spalat si duminica dimineata am nascut natural o fetita minunata, sanatoasa si frumoasa.
Cand micuta avea cateva luni sotul meu a plecat intr-o misiune de pace din tara si am amanat putin indeplinirea promisiunii.
La un moment dat ( micuta avea deja 1 an si sase luni) o prietena m-a intrebat cand il vom face pe cel de-al doilea. Atunci i-am spus ca urmatorul va fi adoptat nu nascut si i-am povestit vele de mai sus.
Ne-am despartit in acea zi spunandu-mi ca sunt nebuna si ca a salva un bebel inseamna si a dona o suma de bani.
Cu toate acestea la cateva luni am fost sunata de o prietena a ei sa-mi spuna ca au copii abandonati pe sectie si daca susnt interesata pot merge sa vad.
Am mers desi sotul meu nu venise acasa. Pe el mi l-a aratat pe el l-am luat.
Si asa azi copii mei stiu ca ei insisi s-au salvat unul pe celalalt si se iubesc enorm. Nu pot sta unul fara celalalt mai mult de cateva ore, parca le lipseste o particica din ei.
Nimic din tot ceea ce a urmat din momentul in care l-am luat acasa nu a fost nici simplu si nici usor. Cu toate acestea nimic nu se compara cu dragostea lor pentru noi si cu legatura lor indestructibila. Nimic nu se compara cu fericirea din ochisorii lor sau cu � mami esti cea mai buna mamica din lume, cea mai frumoasa mamica din lume, si alte cea mai�.
Va doresc, sanatate si putere sa faceti ceea ce v-ati propus cat mai bine si sa va bucurati de minunile voastre.
|
Ana_cris
Postat pe 26 Februarie 2010 20:30
|
|
AVEM ATESTAT DIN OCTOMBRIE 2009. NU AM PRIMIT DE ATUNCI NICI UN SEMN DE LA DIRECTIE. CE PUTEM FACE ???
|
kidz007260
Postat pe 12 Martie 2010 11:19
|
buna!in primul rand vreau sa va felicit pe toate mamicile care ati infiat copii si nu numai!eu sunt infiata si pot sa zic ca ma MA MANDRESC cu acest lucru pentru ca am niste parinti extraordinari!!!
povestea mea(pe scurt) incepe chiar de la o zi de viata cand am fost abandonata in maternitatea din arad.din spusele parintilor mei,in prima zi nu am vrut nici macar sa mananc.plangeam intr-una.dar ca prin"miracol"a doua zi am inceput sa mananc si sa lupt pentru viata mea.dupa un timp am fost dusa la leaganul de copii.mama(cea care m-a crescut)cunostea pe cineva acolo si acea persoana stiind ca isi doreste foarte mult un copil i-a spus de mine.a urmat un an si 4 luni de chin,drumuri la bucuresti si multa lupta ca sa ma poata infia.problema era ca fam naturala vroia cu orice pret sa ma VANDA la straini si de aceea au trebuit facute ceva acte ca sa nu ma mai poata infia nimeni in afara de fam mea(actuala).pana la urma au reusit.
am aflat ca sunt infiata la varsta de 11 ani.tin foarte bine minte acele momente.a fost un soc foarte puternic pentru mine.pot spune ca m-am maturizat brusc.mi-a fost foarte greu cativa ani.dupa ce mi-am mai revenit am aflat ca am si nu stiu cati frati.ii e foarte greu sa stiu ca am frati si sa nu-i cunosc mai ales ca eu am crescut singura si toata viata mi-am dorit macar un frate sau o sora.o durere mai mare nu exista cand te gandesti ca ai frati si nu-i cunosti.poti trece pe strada pe langa ei si nu poti sa-i intrebi "ce faci?cum esti?".
acum sunt foarte fericita pentru ca am asemenea parinti care m-au crescut greu dar cu foarte multa dragoste.dar totusi as vrea sa-mi caut macar fratii.mi-au fost inchise multe usi.nu stiu pe unde sa ma mai duc....
Mamici...va felicit inca o data!TOATA STIMA SI RESPECTU PENTRU VOI!!
P.S.poate sunt cateva greseli de ortografie dar va scriu plangand si de abia mai vad tastele. 
|
faurana
Postat pe 6 Aprilie 2010 03:11
|
Buna ana -maria Ti-am citit articolul iar povestea ta mi s-a parut interesanta, dar m-a pus putin pe ganduri . Baiatul meu ma tot intreaba cand vom infia si o fetita pt. ca el se simte singur si i-ar placea sa aibe si o surioara. Dar nu pot sa nu ma intreb , acum cand ti-am citit articolul , daca si el nu simte in sufletelul sau aceeasi singuratate si neancredere pe care ai simtit-o si tu . Zilele aceste m-am gandit sa incerc sa infiintez o asociatie sau ceva asemanator unde sa ne putem intalni noi parintii adoptivi impreuna cu copii nostri pentru a discuta si a ne cunoaste unii cu altii , pt. a ne putea ajuta intre noi , atat noi parintii dar si ei copii . Eu cred ca copii isi pot rezolva unele probleme ,asa ca ale copiilor, si intre ei , si cred ca asa le-am putea face sa aibe si mai multa incredere in ei si in puterile lor. Vor descoperii noi prieteni si vor invata ca a fi un copii adoptat nu-i o problema , vor descoperii ca nu-s singurii copii adoptati si sigur vor trece mai usor peste socul adevarului , asta in cazul in care copilul nu stie de la inceput ca este adoptat . Voi incerca sa ma documentez asupra acestui aspect , si sper sa-mi reuseasca. daca aveti cumva idee despre ce ar trebui sa fac si de unde sa incep va rog sa-mi spuneti si sa ma ajutati.
|
monica_florin
Postat pe 24 Mai 2010 14:57
|
In primul rand vreau sa va urez Sarbatori Fericite alaturi de familie
Ma bucur ca am gasit acest site ,tocmai pt ca si eu sunt mamica unei minuni de fetita in varsta de 7 luni.Este in familia noastra de cand avea doar 3 luni si jumatate si pot spune cu mana pe inima ca ea reprezinta universul nostru.
|
francesca2000
Postat pe 28 Decembrie 2011 16:52
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară