Eu am nascut prin cezariana, nu eu am vrut asta, dar nu s-a putut normal.Daca puteam naste normal ma duceam la Brasov la Clinica Eva si faceam epidurala.In timpul sarcinii mi s-a descoperit un chist de 10.7cm si la 7 saptamani de sarcina am intrat in sala de operatie.Mi s-a extirpat si ovarul deoarece nu a mai putut fi salvat.A fost o operatie f usoara a spus doctorul care a durat 10 min.Din cauza acestei operatii sansele erau f mici de a naste normal, iar medicul mi-a spus ca nici nu se va pune problema sa nu-mi faca cezariana pt ca sunt si f mica in bazin.Asa ca la 39 saptamani am nascut prin cezariana.M-am bucurat f tare ca cezariana mi s-a facut in momentul in care mi s-a rupt apa.Eram programata la cezariana pe 23 august, eram internata in spital din 21 august.Pe 22 august la ora 19.30 stand in pat am simtit ca si cum as face pe mine.M-am dus imediat la baie si am vazut ca-mi curge un lichid transparent, iar apoi incepea sa-si schimbe culoare, incepea sa fie mai rozuliu.Imediat m-am dus la asistenta si m-a dus sa ma vada medicul care era de garda.Acel medic a fost f enervant, m-a controlat, mi-a spus ca am dilatatie 1 si ca el nu-mi face cezariana ca nu sunt pacienta lui, daca nu vine dr meu de acasa el ma lasa sa nasc normal.Vreau sa va spun fetelor ca m-a bufnit plansul, nu ma mai puteam abtine, asistenta imediat a pus mana pe tel si mi-a sunat dr meu.M-a trimis in salon si mi-a zis ca o sa vina ea sa-mi spuna ce a zis medicul.A venit imediat si mi-a zis ca in 30 min dr este la mine.La 19.50 dr era la mine in salon.Imediat am fost luata de asistente sa ma pregateasca pt operatie.Mi s-a facut anestezie generala si la ora 20.30 s-a nascut puiutul meu.Nu mi s-a parut f greu, sincer a fost mai dureroasa operatia de chist ovarian decat cezariana.La cezariana m-am dat mai greu jos din pat pt ca am fost putin anemica si am pierdut mult sange, dar a doua zi deja mi-am revenit.Am fost tinuta f mult timp pe perfuzii, asistentele si dr s-au ocupat f mult de mine, recunosc ca le-am si dat f multi bani.Pupici si astept mamici care au nascut prin cezariana sa spuna cum li s-a parut. 
|
laura_paisan1983
Postat pe 6 Iulie 2008 10:54
|
|
draga laura ai noroc...eu am nascut pe 27 iulie 2007 tot cu cezariana desi eu mi-am dorit sa nasc normal dar nu m-am dilatat mai mult de 3 cm in 20 ore....asa am ajuns la cezariana...dupa operatie mam simtit ff bine a doua zi mam ridicat din pat ma plimbam...chiar ma simtem ff bine...acum la aproape 1 an de la operatie nu stiu ce am dar am niste dureri si usturimi oribile acolo, maine merg la medic....o sa vad ce o sa fie...
|
violeta09_kidz
Postat pe 7 Iulie 2008 11:01
|
|
Am mai auzit mamici care se plang de usturimi si dureri.Eu singer f rar ma supara operatia, doar cand depun f mult efort sau ridic ceva greu.Sper sa nu fie nimic grav.Pupici
|
|
|
laura_paisan1983
Postat pe 7 Iulie 2008 16:14
|
si eu am nascut prin cezariana.m-am simtit foarte bine.atat m-a durut cand m-am ridicat prima data din pat.sunt ok.mai rau a fost cand mi-am pus sterilet.mult mai rau.am tinut cei 2 ani pauza intre copii.va sarut
|
pelceac2006
Postat pe 7 Iulie 2008 17:30
|
|
Si eu am nascut prin cezariana, cu toate ca nu eram programata pentru asa ceva. Dar au fost unele probleme si a trebuit sa nasc prin cezariana. Prima zi a fost mai greu, ca nici nu ma puteam misca, dar a doua zi mergeam, mai incet, dar ma descurcam. A mai fost o perioada, cam de doua saptamani, in care ma miscam mai incet, si mai ales imi era greu sa ma pun si sa ma ridic in/din pat, dar mi-am revenit foarte bine si repede.Sincer, chiar nu ma asteptam sa fie asa usor, la cate auzisem. Iar acum , dupa 1 an si 2 luni de la nastere, ma simt excelent, nu am nicio problema cu operatia.
|
chira
Postat pe 8 Iulie 2008 00:50
|
|
Asa este, te misti putin mai greu dupa cezariana, eu mergeam putin cocosata pt ca ma tinea burta.Imi era greu la inceput sa dorm pe o parte, simteam ca imi pleaca burta cu totul.Eu m-am refacut complet cu operatia dupa aproapte 3 luni deoarece am venit acasa cu operatia plesnita in 3 locuri.Fiind a doua operatie pe aceeasi taietura si la diferenta de 7 luni in momentul in care mi s-au scos firele in 3 locuri s-a desprins.Nu a fost f rau, am avut f mare noroc ca nu a trebuit sa ma duc la 2 zile la spital ca sa fiu pansata si data la operatie cu un praf, nu mai stiu cum se numea pt a mi se inchide operata.Am in bloc o vecina care a lucrat la ginecologie si dansa s-a ocupat de mine.Recunosc ca mi s-a inchis asa de greu operatie pt ca am si depus efort.Acum sunt ok, vreu sa mai fac un bebe, dar trebuie sa mai astept.Pupici
|
laura_paisan1983
Postat pe 8 Iulie 2008 10:35
|
fetelor eu azi am fost la medic cu cezariana mea...ce ziceti ca mi sa deschis operatia(la 1 an de la nastere) 1,5 cm si supureaza...cica de la un fir care nu sa topit si il respenge organismul....asta e  acuma astept rezultatul testelor de laborator si cred ca luni ma opereaza din nou sa il scoata si sa curete zona....
va pup si pe voi si pe bebei!
|
violeta09_kidz
Postat pe 8 Iulie 2008 15:26
|
|
Sa sti ca si eu am patit ceva de genul asta.Aveam un guguloi f mare care ma durea, m-am dus la dr si mi-a zis ca e un fir care nu mi s-a topit.M-a intrebat daca vreau sa-mi faca xilina si sa mi-l scoata.Mi-a fost frica si i-am zis ca nu, si dr mi-a zis ca atunci sa astept pana o sa-mi supureze operatia si am sa ma duc sigur ca sa mi-l scoata.Asa ca am acceptat sa-mi faca xilina, mi-a crestat guguloiu si mi-a scos firul.Acum sunt ok.Imi pare rau ca ai ajuns in situatia asta.Pupici
|
laura_paisan1983
Postat pe 8 Iulie 2008 15:37
|
|
Eu cred ca nu o sa te opereze, poate sa-ti faca vreo anestezie locala sa te curete bine si sa-ti scoata firul si te da acolo cu o pudra si se inchide la loc.Eu am mai auzit o mamica care a patin exact ce ai patit si tu si nu a operat-o.A curat-o bine, ia scos firul si se ducea vrecvent la spital la pansat si la control.Pupici
|
laura_paisan1983
Postat pe 8 Iulie 2008 15:40
|
Si eu am nascut tot prin cezariana. Cu doua zile inainte sa nasc am fost la control la doamna dr. ginecolog care ma vazuse pe toata perioada sarcinii. Mi-a facut tuseu si mi-a spus ca totul este ok desi nu era adevarat si ca o sa nasc cu siguranta dupa 11 ianuarie incolo (eu am nascut pe 30 decembrie la 39 de sapt)
Apoi mi-a spus ca ea o sa plece in concediu la Venetia chiar a doua zi si ca dc se intampla sa nasc mai devreme sa ma descurc si eu cum pot ca dansa nu mai este disponibila. M-am rugat de ea sa ma recomande macar la alt coleg sau colega de-a ei, sa nu ma lase asa a nimanui ca eu stiam sigur ca urma sa nasc, simtem lucrul acesta. Bineinteles ca nu a binevoit sa ma recomande la nimeni.
M-am dus acasa si de frica sa nu nasc am stat numai in pat. Cu toate astea dupa doua zile mi s-au rupt membranele. Eram ingrozitor de speriata pt ca era clar ca urma sa nasc si nu aveam pe nimeni. Am avut mare noroc ca de garda era un doctor foarte bun care era si seful salii de operatie. M-a consultat si s-a ingrozit.
M-a intrebat imediat: -"Cine te-a vazut pe tine ultima oara cu uterul asta atat de urat?..."
Mare i-a fost mirarea cand i-am spus ca in urma cu doar doua zile fusesem la control si mi se spusese ca totul este ok. Mi-a aratat apoi manusile lui care erau pline de sange si mi-a explicat ca am o rana tare urata pe colul uterin si ca trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca desi mi s-au rupt membranele nu m-am dilatat deloc si nu am avut nici o contractie pt ca in caz contrar exista riscul sa plesneasca uterul in mine.
M-a bagat imediat in sala de operatie si mi-a facut cezariana. Am avut si unele complicatii pt ca am stat in sala de operatie cam 4 ore si jumatate. Desi l-am intrebat ce s-a intamplat a refuzat categoric sa-mi spuna despre ce complicatii era vorba si nici bani nu a vrut sa accepte decat in momentul in care am avut in mana biletele de externare(al meu si al fetitei mele)
Dupa operatie m-am simtit foarte foarte rau. Acuzam dureri puternici pe partea stanga. Le-am intrebat pe asistente ce se intampla, de ce ma doare asa de rau si doar pe stanga dar toate imi spuneu sa-l intreb pe domnul doctor ce s-a intamplat in timpul operatiei si de ce ma doare asa de rau in partea stanga. Dar nici de la doctor nu am reusit sa scot nimic. Abia dupa 4 zile am urcat din reanimare la rezerva si abia atunci mi-am revazut si eu zanica pe care o vazusem doar cateva clipe dupa ce au scos-o din mine pana sa-mi faca anestezie totala.
Acum dupa 2 ani si jumatate tot ma doare in partea stanga. Dar doar daca stau in pat sprijinita pe mana stanga sau daca stau pe burta pe o perna mai inalta.
|
luiza_sara
Postat pe 9 Iulie 2008 11:13
|
Luiza_sara, acum cand citesc mesajul tau inteleg de ce doctorul meu a insistat sa imi faca cezariana la 39 de saptamani. Nu a vrut sub nici o forma sa imi spuna motivul insa a sustinut sus si tare, inca din saptamana 38, ca trebuie neaparat sa fac cezariana. Eu imi doream foarte mult sa nasc normal si dupa nastere am fost foarte sensibila la acest subiect pentru ca ma simteam incompleta deoarece nu nascusem pe cale naturala. Din cauza asta am facut depresie cand am vazut ca am avut greu lactatie si mi-am revenit foarte greu. Citind insa mesajul tau ii multumesc lui dumnezeu ca am avut acest doctor atat grijuliu care a urmarit toate semnele ce ar fi putut sa imi provoace rau, mie sau puiului meu. Spun asta pentru ca la controlul de la 1 an mi-a spus ca am o rana pe col si mi-a scos-o. Probabil ca rana exista acolo si cand eram gravida dar nu a vrut sa-mi spuna pentru ca stia ca se va ocupa de ea atunci cand va fi momentul.
In rest, simptomele pe care le-ati avut majoritatea dupa nastere le-am avut si eu (mers greu, putin cocosata, nu puteam sta pe o parte ca ma tragea burtica etc.). Acum, la 1 an si 9 luni de la nastere, ma simt foarte bine si nu simt nici o diferenta fata de cum eram inainte. Operatia abia daca se mai vede si sotul meu spune ca are impresia ca burtica mea ii zambeste.
Va doresc multa sanatate si sa va traiasca piticii, sa-i vedeti mari si frumosi.
|
garbo037619
Postat pe 9 Iulie 2008 15:44
|
buna mamicilor
si eu am nascut tot prin cezariana, desi nu asta mi-am dorit. m-am dus la control, m-a chemat cu bagajul dupa mine, pt ca aveam 39 sapt. m-a controlat, si am facut putina hemoragie....placenta era prea jos asa ca dr mea s-a ingrijorat si m-a oprit..mi-a zis ca ea ma sfatuieste sa facem cezariana, ca natural nu voi reusi, fiind foarte mica in bazin....m-a dus la eco sa vada de ce era placenta foarte jos...motivul era...un bebel maricel......am asteptat de la 7 la 13, 30 sa se elibereze sala de operatii..in sfarsit`, puiul meu a iesit la ora 14 fix.....am facut anestezie generala....m-am trezit pe la 16...cred, cu dureri mari de burta, nu aveam voia apa, desi nu bausem de seara precedenta........si nu ma puteam misca....urmatoarele zile au fost grele din cauza ca am varsat foarte mult, pana am eliminat fierea....chestia asta a impresionat pana si infirmierele, pt ca au vazut cat m-am chinuit ( va imaginati cum e sa versi la cateva ore de la operatie? ) dar, cand mi-am vazut puiul, mi-au trecut toate...nu am putut alapta decat a treia zi......nu m-am putut ridica din pat.......dar, a iresit un flacau frumos, de 55 cm si 4,550 kg
|
miruna712
Postat pe 9 Iulie 2008 15:59
|
cred ca eu am fost ce-a mai tare.........
M-am casatorit la 29 ani si am ramas dupa 3 luni insarcinata.Era si cazul nu?
Am vrut sa nasc normal,dar....am ajuns la saptamana 42 si, nimic......
M-am plimbat cu sacosica in fiecare marti cand medicul meu era de garda vreo 3-4 saptamani,si mi-a spus la 42 saptamani ca e cazul sa o cam scoatem afara.Era fetita ...si este bineinteles,una sanatoasa si frumoasa.Inteligenta pe masura.
Asa ca am facut din nou o ecografie si am hotarat sa nasc.
In acea marti eu am sustinut ideea ca vreau sa nasc normal,medicul s-a conformat si mi-a facut injectie de dilatare caci cum spuneam eram nesimtita total. Nu aveam nici un gand sa nasc,nici dureri..nimic.
Am ajuns sa-mi faca trei injectii sa ma ajute sa nasc si...nimic.
Nici un fel de dureri,nici dilatatie,doar bufeuri.Atunci medicul mi-a spus ca cezariana se face la dorinta mea si ca el asta imi recomanda.
Am acceptat sperita de fetele care nasteau normal si tipau de-ti crapa capul,si gata.
Oricum am iesit cu hemoglobina 8 din maternitate,ma tineam de pereti ca sa nu pic, si experienta asta eu zic ca totusi a fost destul de urata.
Senzatia e naspa atunci cand te dai jos din pat si totusi instinctele materne nu sunt atat de bine dezvoltate(probabil zic eu ca asta din cauza ca n-am nascut normal).
|
cretutania
Postat pe 11 Iulie 2008 12:45
|
Chiar eram curioasa cum se simt fetele care nasc prin cezariana in raport cu copii lor fata de cele care nasc pe cale naturala. Eu, dupa ce m-am trezit din anestezie in salonul postoperator, primul lucru pe care l-am zis a fost "de ce mil-au scos? nu vroiam sa mi-l scoata, vroiam sa-l mai tin." Apoi mi-a fost foarte sete. Nu am avut voie sa beau apa decat tarziu si tot tarziu, spre seara mi-au adus si copilul pentru ca m-a intrebat doctorul daca l-am vazut si am zis ca nu. L-au adus acolo, in postoperator, m-au lasat un pic sa il tin in brate si am avut senzatia ca nu e al meu. Ma uitam la el si nu realizam ca e copilul meu. Norocul a fost ca semana enorm de mult cu sotul meu. Avea mimica fetei lui. Asa am avut certitudinea ca e al meu. Apoi abia a doua zi m-au scos din postoperator si m-au dus in salon, dupa ce m-a mai vazut o data doctorul. Cand m-am ridicat pentru prima data in sezut am simtit ca tot pamantul se invarte cu mine. In salon am mai stat putin intinsa si apoi am incercat sa ma ridic pentru ca pana seara aveam "ordin" de la doctor sa merg de cel putin 3 ori la copil. La spitalul unde am nascut eu fetele care nascusera prin cezariana stateau in salon separat de copii. Trebuia sa mergem la ei la ore fixe sa ii alaptam si apoi reveneam in saloanele noastre. M-am dus foarte tarziu la copil pentru ca ma miscam ingrozitor de greu. Probabil ca am intarziat destul de mult pentru ca exact cand ma pregateam sa merg prima data a intrat in salon o asistenta de la copii si m-a intrebat pe un ton otarat "cand am de gand sa vin la copil?". Cred ca pe langa faptul ca ma simteam inca rau mai era si ideea ca nu realizam ca am copil. Inca ma gandeam doar la mine. Cand am ajuns la el si l-am luat sa-l pun prima oara la san s-a schimbat totul. Am realizat ca el era sufletelul care depindea intru totul de mine si ca nu aveam dreptul sa ma gandesc doar la mine. De la asta si pana la depresia lipsei laptelui in primele zile a fost doar un pas. Am avut foarte greu lactatie, am avut canalele infundate, aveam sanii mari si copilul nu avea putere sa suga. Pe lang asta unele asistente nu au facut decat sa-mi sporeasca depresia cu comentariile lor de genul "nu stiu sa-i dau sa suga. nu prinde bine sfarcul". Dar sfarcul meu avea areola foarte mare si copilul avea gurita mult prea mica sa cuprinda tot. Plangeam incontinuu si am iesit din spital plangand. Acasa m-am muls pana am crezut ca o sa-mi mulg si creierii si am reusit dupa o saptamana de chin sa ajung sa-i dau pititcului meu numai san, fara suplimentul pe care il primea din spital.
Am plecat de la operatia de cezariana si am ajuns la odiseea alaptarii. De fapt am vrut sa spun ca, asa cum povestea si cretutania, sentimentele materne apr mai tarziu la cezariana. Eu nu am crezut asta si ma invinovateam pe mine ca nu am fost dedicata copilului de la inceput. e destul de greu sa fie asa cand te culci cu el in burtica si te trezesti in dureri de dupa operatie si fara copil in in pantec. Instinctele materne intazie sa apara. Dar vin si din moemenutl in care vin nu mai scapi de ele toata viata.
Sa va traiasca nazdravanii si sa-i cresteti sanatosi.
|
garbo037619
Postat pe 12 Iulie 2008 17:13
|
si eu am nascut orin cezariana. a fost programata, eu initial am vrut cu anestezie rahidiana, ca sa fiu treaza cand il scoate pe bebe, dar ginecologul mi-a spus ca e mai bine cu anestezie generala. Cu o zi inainte toata lumea ma intreba daca am emotii, eu le raspundeam ca de ce sa am emotii, doar o sa dorm in momentul principal..  Incercam sa-mi imaginez mometul cand ma voi trezi mamica, dar n-am reusit sa fac asta dinainte.Si uite-asa am plecat eu la nastere fara nici o emotie zic eu,ginecologul mi-a spus ca pe monitor se vede altcevadar, cica aveam tahicardie. Cand m-am trezit sotul era langa mine (l-am echipat complet in costum alb de spital si nu a comentat nimeni la el), am inceptu cu intrebarile... e bine bebe, ce nota a avut, ce greutate, ce perimetru cranian, sigur e bine bebe? Sotul mi-a spus ca se aude bebe plangand.. sigur era el pt ca era singurul copil nascut pana la acea ora.(era 10 dimineata) Cand l-am auzit plangand am realizat in sfarsit ca bebe nu mai era in burtica, ca e o mica faptura care de acum va depinde de mine in totalitate. il tot spuneam sotului - du-te la el ca plange, sotul - si ce sa-i fac eu?? - nu stiu, stai langa el acolo... S-a sud sotul si a venit cu 2 rezidente care mi l-au adus si pe bebe sa-l vad... Le+am intrebat si pe ele daca e bine bebe, daca are toate degetele, plus intrebarea cea mai tare + daca are testiculii coborati in scort .In timpul sarcinii facusem o ecografie 4D si acolo bebe arata exact ca sotul meu, dar cand l-am vazut nu l-am recunoscut nu arata ca-n ecografie, nu semana nici cu mine nici cu sotul...Am fost un pic dezamagita,imi imaginasem altfel copilul. Si acasa dupa 2 saptamani imi intrebam sotul - sigur e copilul nostru, poate l-au incurcat  Sigur e cel pe care l-ai nascut pt ca alti copii nu s-au mai nascut la acea ora,plus ca avea un semn din nastere. Parca eram pregatita pt alt copil, nu-l recunosteam pe cel pe care-l nascusem. Pana la urma m-am acomodat cu bebe, dar la urmatorul copil n-o samai fac ecografii tridimensionale. Cat am stat la TI dupacezariana mi l-a mai adus odata si o asistenta inainte sa-lurce pe bebe pe etaj si atunci l-am mangaiat pe bebe pe obraz si a intors capul spre mana mea si a strans din ochisori parca ar fi spus "ce bine e, de cand asteptam sa ma mangai!". Operatia a fost dimineta si seara m+am dat jos din pat si mers la etaj (cu liftul bineinteles) la bebe sa-lmai vad sa fiu sigura ca e bine , a doua zi am urcat si eu pe etaj am cerut sa mi+l aduca pe bebe,mi l+au adus imediat, l+am pus la san si a supt Bine, lactatia ca lumea de-abia acasa a venit, dar important era ca el tragea. Pe mine eco0grafia aia m-a incurcat mai tare, mi-a dat o stare de confuzie... In rest am realizat ca sint mama cand m-am trezit din anestezi si l-am auzit plangand A fost ca un soc, si desi stiam dinainte ca o sa nasc, o sa am bebe, parca m-a luat pe nepregatite.
|
a1_23
Postat pe 13 Iulie 2008 00:49
|
Eu nu am avut probleme cu sentimentul matern. Mi-am vazut prima data zanica atunci cand au scos-o din mine. Am vazut cand au aspirat-o la nasuc si i-au desfundat gatutul. Apoi mi-au facut anestezie totala si n-am mai stiut nimic. Am delirat inainte sa-mi revin complet din anestezie, am cerut oxigen pt ca nu aveam aer dar tot timpul spuneam ca scumpa mea este tare frumoasa dar are urechile strambe. Faza cu urechile i-au speriat tare rau pe sotul meu si pe cele doua bunici ale Sarei care au fugit imediat sus peste neonatolog sa le explice ce se intampla cu urechiusele fetii. Doctora le-a spus sa nu se mai uite in gura mea ca delirez si sa ma lase sa-mi revin din anestezie si apoi sa puna baza pe cuvintele mele.
Am stat la reanimare 4 zile si nimeni nu a vrut sa-mi aduca copilasul. Disperasem. In fiecare zi ma intreba doctorul daca mi-au adus-o si se certa cu asistentele cand ii spuneam ca nu am mai vazut-o pe scumpa mea decand am nascut-o dar degeaba. Ele spuneau ca o sa mi-o aduca dar dupa ce pleca dr le durea undeva de mine.
Asa ca abia dupa 4 zile cand am urcat la rezerva am revazu-o pe zanica mea. A fost un moment unic pe care nu am sa-l uit toata viata mea. Eu eram la toaleta cand a venit asistenta si a adus-o pe zanica mea. A lasat-o in patut si a plecat.Cand am intrat in salon am recunoscut-o imediat. Doamne, era ca un inger; era frumoasa de nedescris si atat de mica de-mi era frica sa o iau in brate. O jumatate de ora nu m-am putut desprinde de peretele de care ma rezemasem.Stateam acolo, ma uitam la ea si plangeam incontinuu. Nu-mi venea sa cred ca este acolo cu mine, ca este a mea, ca este asa de scumpa. In viata mea nu am fost atat de emotionata, niciodata nu m-a cuprins asa un amalgam de sentimente, eram terminata ce sa mai, dar in bine.
Acum are 2 anisori si jumatate dar tot nu m-am saturat sa o privesc. In fiecare zi ma uit lung la ea si ma tot mir de ea. Mami imi spune ca sunt obsedata de ea si sigur are dreptate, dar eu nu ma pot abtine. Nu a fost zi de la Dumnezeu sa nu ma mir de ea. Cand era si mai mica toata familia imi spunea ca eu imi deochi singura fata. Dar nu am ce sa fac: Sara este minunata si m-am indragostit pe veci de ea.
|
luiza_sara
Postat pe 14 Iulie 2008 09:51
|
Buna fetelor,
sunt alexandra si sunt una dintre viitoarele mamicile care nu a avut de ales in ceea ce priveste nasterea ( cezariana sau normala).Acum avem 34 de saptamani si la 20 de saptamani a trebuit sa ma operez de hernie de disc , eram in ultima si ma tot plangeam de dureri de fund si pe picior, nu dormeam noptile si plangeam intr-una de durere.Din pacate doctorii de la mine din oras nu fost in stare sa-mi spuna ce am si toti spuneau ca se lasa sarcina pe picior si de acolo aveam acele dureri.Eram foarte slabita si durerile erau din ce in ce mai mari .A trebuit sa vin la Bucuresti la medicul ginecolog si sa-mi spuna sa ma duc sa fac totusi un RMN ca durerile astea nu sunt bune.Am fost la Municipal , am facut rmn-ul si mi s-a spus ca am hernie de disc ( una rupta si alta fisurata ) si trebuie operata de urgenta ca altfel nu pot duce sarcina pana la capat .
Cu toate durerile mele nu ma gandeam decat la bebelusul meu din burtica , nu vroiam sa fiu pusa in situatia in care trebuie sa o dau afara ca sa ma pot opera; mi-am dorit tare mult acest copil, e prima sarcina si sa spun fetelor ca am trecut cu bine peste aceasta operatie, dl doctor a fost super om si m-a tratat super.
Acum ma simt super bine dar am cateva restrictii, printre ele si sa nu ma ingras.Va anunt ca de cand am ramas insarcinata nu am luat decat 2 kg in plus.
Acum asteptam sa ne operam de cezariana la municipal in septembrie la inceput si mi s-a spus ca nu poate sa-mi faca rahie deoarece am operatia la coloana asa ca o sa-mi faca anestezie generala.
Am citit de pe la voi cum au decurs operatiilesi m-a ajuta mult impresiile si trairile voastre asa ca nu ar trebui sa-mi fac probleme, sper sa decurga totul ok.
Sper sa nu mai existe persoane care sa fie puse in situatia mea si sa nu stie nici un doctor ce trebuie sa-i faca.
Nateri usoare si multa sanatate!
|
sweet_child
Postat pe 25 Iulie 2008 22:31
|
|
sarcina usoara in continuare Alexandra si sanatate multa la bebe! La mine chiar a fost foarte bine dupa operatie, durerile au fost suportabile, in prima zi doar o fiola de algocalmin am cerut seara ca ma luasera durerile mai tare dupa ce m-am dat jos din pat si am mers sa-l vad pe bebe. Dintre toate cate eram la TI eu am fost singura care m-am mobilizat asa mult, am fost si prima operata in acea zi. Ne intrebau asistentele destul de des cum sunt durerile si daca vrem algocalmin.Ne-au avertizat ca nici prea multe nu e bine ca se relaxeaza uterul. A doua zi doar o fiola dimineata cand am plecat din terapie sus pe etaj la bebe, mai mult preventiv sa nu ma apuce durerile. Bine nu pun la socoteala ce-mi mai dadeau ei in perfuzie
|
a1_23
Postat pe 26 Iulie 2008 00:59
|
violeta 09 cum mai e cu operatia, s-a rezolvat usor?
|
a1_23
Postat pe 26 Iulie 2008 01:00
|
Alexandra, iti doresc din tot sufletul sarcina usoara si bebe sanatos.
Sa nu iti faci probleme pentru ca in cea mai mare parte ceea ce se va intampla depin de de modul in care gandesti tu. Sa fii vesela si sa gandesti pozitiv pentru ca asa totul iti va fi foarte usor.
Asa cum spunea si "boaba" dupa operatie durerile sunt suportabile. si mie mi-a facut doar un calmant imediat ce m-am trezit dupa operatie iar pe urma nu am mai avut nevoie nici macar de algocalmin. Ma mai durea putin la miscari si imi era mai greu cand vroiam sa stau pe o parte pentru ca burtica era inca mare si se lasa si tragea de operatie.
La mine au fost probleme mai mult psihic pentru ca nu mi-am dorit cezariana si am facut-o cu inima indoita. De aici si depresiile de dupa. De aceea iti spun ca daca vei merge pana la sfarsit cu o gandire pozitiva dupa ce o sa il vezi pe bebe nu vei mai avea nevoia de nimic. Vei sti doar ca el depinde de tine si are nevoie de tine, dar mai ales de dragostea ta.
Si un sfat care e cred eu foarte important. Increde-te in instinctul tau inainte de a asculta orice sfat de la cei din jur.
Nastere usoara si multa sanatate.
|
garbo037619
Postat pe 26 Iulie 2008 16:11
|
eu fac inca tratament cu antibiotice pt supuratie si pt topirea firului care supureaza....peste 8 zile tre sa merg la control si daca inca mai supureaza si nu da semne ca se inchide singura o sa mi-l scoata...
boaba esti o scumpa ca te-ai gandit la min...multumesc frumos 
|
violeta09_kidz
Postat pe 26 Iulie 2008 18:14
|
Fetelor,
va mutumesc din suflet pentru incurajari.Nu imi este frica de operatie cat despre recuperarea in sine, avand in vedere ca in mai putin de 5 luni am doua operatii, una la coloana si una sub burtica.
Dupa operatia de hernie mi-am revenit chiar usor ( cu toate ca toti imi spuneau sa nu ma operez ca e greu si sa nu se intample ceva cu bebelul ) sunt si o fire mai luptatoare si nu-mi place sa ma plang , ma incurajez singura ( doar am terminat facultatea de psihologie  )
bluegirl0977 multam fain de sfat , chiar am incredere in instinctul meu .
violeta09 imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat dupa atata timp dupa operatie, sa ne ti la curent dupa tratament cum te simti.
Multumesc fetelor pentru sfaturi !
|
sweet_child
Postat pe 26 Iulie 2008 20:01
|
Buna fetelor! Sunt din Iasi, viitoare mamica. Eu inca nu am trecut prin experienta cezarienei sau a nasterii naturale ptr ca abia sapt asta intru in 38. La finalul sapt ma duc la control sa imi spuna daca pot naste natural sau trebuie sa imi faca cezariana, avand in vedere ca bebe al meu la 34 sapt nu era intors cu capusorul in jos si doc mi-a zis ca am sarcina pelvina.
Eu speram sa nasc natural, dar daca nu se poate....
Am citit din experientele voastre si inteleg ca orice modalitate ai alege sa nasti, tot implica riscuri, dar in acelasi timp, la fiecare finalul este frumos. ma refer la momentul cand vezi bebeul ptr prima oara, avand in vedere ca 9 luni doar ai comunicat cu el/ea si doar ti-ai imaginat cum ar putea arata.
Desi inainte iti faci mii de scenarii, mai toate incepand cu "dac..." sau "poate..." pana la urma e bine sa fii increzatoare, pozitiva in gandire si sa ai credinta ca Doamne-Doamne te va ajuta atat pe tine cat si pe bebe.
Sincera sa fiu imi este un pic frica de atitudinea asistentelor din spital, in sensul ca ff multe sunt artagoase, plictisite, trebuie stimulate ca sa te bage in seama, cand tu ai nevoie de atentie deoarece desi lor lise pare o rutina totul, fiecare mamica cu bebeul ei este unica in felul sau si traieste experinete si sentimente unice si deosebite.
Am o intrebare???!!! Poate cineva sa imi explice ce este cu eliminarea dopului gelatinos??? Am inteles ca odata cu eliminarea lui, se declanseaza nasterea sau atunci cand ti s-a rupt apa? Eliminarea dopului e acelasi moment cu ruperea apei?
Va multumesc muult (anticipat bineinteles) si sa va bucurati de ingerasii vostri!!!!!!!!!
|
gioconda_iftime
Postat pe 28 Iulie 2008 14:08
|
buna mamicilor,si eu am nascut prin cezariana desi trebuia sa nasc normal,dar la ultimul consult ,cand mi s-a rupt apa,mi-a zis ca exista o suferinta fetala ,ca lichidul era verzui.m-a dus in sala de nasteri,unde am stat 2 ore dar bebe nu iesea si bataile inimii i scadeau pe contractii.Dr. a hotarat sa ma duca in sala de operatii. a fost f usor,nu am simtit nimik doar o usurare cand mi l-a scos si ceva durere la taietura vreo 2 zile.nici nu m-am gandit ca poate fi asa usor sa nasti,eu am avut contractiile asa puternice ca am vomat de durere.am avut lapte...si acum mai am,cred ca am avut noroc.
mult succes mamicilor care nasc prin cezariana....exista si avantaje.
|
dana_s_kidz
Postat pe 28 Iulie 2008 15:12
|
|
gioconda iftimie - nu, eliminarea dopului gelatinos nu e totuna cu ruperea membranelor (apei). Dopul gelatinos se poate elimina cu mult timp ianinte de declansarea nasterii. dar daca se rupe apa trebuie sa te prezinti la spital chiar daca ai contractii sau nu.
|
a1_23
Postat pe 29 Iulie 2008 17:31
|
salut!
Din cate stiu eu dopul gelatinos se elimina cam cu 3, 4 zile inainte de a ti se rupe membranele. Asa ca mai dureaza un pic dupa.
Eu una pot sa spun ca a fost f bine la operatie, (cu calmante se rezolva durerea), bb a fost la TI vreo 3 zile ca era prematur un pic, insa cand mi l-a adus in salon ( pe la ora 10 ) o asistenta de la copii nu a mai trecut pana la ora 10 seara, incat eu una nu stiam nici cum sa ii dau sa manance, nici cum sa il schimb.A fost tare rau, desi cotizasem la greu. Toata noaptea aceea Andrei al meu a plans de nu stiam ce sa ii mai fac si de abia una pe la ora 3,4 dim a venit tipand la mine ca: de ce nu fac nimic copilului sa se linisteasca ca doar sunt mama lui. Am crezut ca ma prabusesc , de parca eu vroiam ca el sa se agite atat.Una nu a fost in stare sa imi spuna mai fata uite asa se hraneste, asa se schimba. In fine , una peste alta acum suntem bine si asta este cel mai important. Data viitoare o sa stiu mai multe.
|
sabina82002
Postat pe 30 Iulie 2008 18:06
|
sabina82002, unde ai nascut de s-au purtat asa cu tine? Nici eu nu am fost multumita de asistente dar totusi a fost una care mi-a arata cum sa tin copilul in brate si la san cand am fost prima oara la el. E adevarat ca eu am stat in salon separat de bb si erau interesate ca bbeii sa fie linistiti ca sa aiba si ele ture usoare asa ca isi dadau interesul ca sa nu aiba ele probleme dar nu in mod special. Chiar suspectez ca le dadeau ceva in lapte pentru ca spre sfarsitul sederii in spital am solicitat sa nu i se mai dea supliment si de unde pana atuci alex al meu dormea intruna dupa aceea a inceput sa planga mai des si sa fie mai agitat nicidecum atat de linistit pe cat era la inceput.
Cat despre dopul gelatinos, mie personal nu mi-a cazut. Din ce-am citit stiu ca poate sa cada mai devreme si sa mai dureze pana se declanseaza nasterea dar poate la fel de bine sa iasa odata cu declansarea nasterii asa ca nu prea e o regula. Ce se stie sigur este ca daca la dopul gelatinos trebuie doar eventual sa anunti medicul, daca ti s-au rupt membranele trebuie sa mergi rapid la spital pentru ca exista multe riscuri daca intarzii.
Nastere usoara graviduteleor, indiferent cum veti naste, si sanatate mamicilor cu bebici.
|
garbo037619
Postat pe 4 August 2008 16:52
|
|
si eu am nascut prin cezariana, pentru ca ajunsesem la 41 saptamani de sarcina, aveam contractii dar nu ma dilatam. mi-a fost putin rau, cand m-am dat jos din pat, dar dupa aceea nu am mai avut deloc probleme; cei care veneau la mine in vizita, chiar se mirau de faptul ca mergeam normal, de parca nu eram operata de cateva zile. fata mea acum are 1.5 ani dar multumesc lui dumnezeu, ca este un copil sanatos, si fff inteligent, iar eu nu am probleme din cauza operatiei.
|
anysya_kidz
Postat pe 7 August 2008 17:08
|
|
si eu am avut doua cezariene dar pot spune ca nu a fost greu daca ai un corp organism sanatos te refaci in 2 , 3 zile prima zi dupa operatie e greu dar cu calmante trece cumva gandul ca copilul e bine face ca durerea sa fie mai suportabila si vindecarea mai rapida
|
florinda
Postat pe 8 August 2008 17:10
|
Prima nastere prin cezariana am avut-o in 2002 si mi s-a recomandat asta pt ca suferisem un accident de masina care se lasase cu fractura de bazin. Nu a fost f dureros si m-am refacut repede , nascusenm joi iar luni eram acasa. Totul a decurs normal, fara dureri si cu refacere buna in scurt timp. In 2005 am avut a doua nastere tot prin cezariana, doar ca ... Doctorul care m-a monitorizat pe parcursul sarcinii se mutase in alt oras si m-a lasat altui dr. - femeie - nu v-am spus ca nu am incredere in ginecologi femei- stima si respect, dar nu incredere. Nu spun ca dna dr nu era un specialist bun , ci faptul ca nu o cunosteam si nu vorbisem nimic cu ea, Primele probleme au inceput chiar din sala de nastere, am facut tensiune f mare si lumea se cam speriase, nu ma puteau stabiliza, apoi mi-am revenit mai greu, faceam mereu temperatura si nu-i gaseau cauza. Nu am mai rezistat la spital si am cerut sa fiu externata, am zis ca altfel fug din spital.Am plecat cu semnatura ,iar acasa am tras-o. Dupa cam o saptamana am inceput din nou cu temperatura, care m-a tinut 39-40 , nici salvarea nu mi-a facut mare lucru- o injectie cu algocalmin. Cand am fost in putere sa ma tin pe picioare m-am infiintat la spitalul de boli infectioase unde am asteptat la usa si am tot asteptat pana m-am infuriat si am intrat peste ei
-Dna, daca stai in picioare nu esti bolnava? imi spuse o asistenta
-Zau, hai pareu! bine nu chiar asa, aproximativ, i-am raspuns
Poate m-am purtat urat, dar ma saturasem de toate babele si toti mosnegii adusi cu salvarea ,iar noi ceilalti asteptam ca niste prosti. Stiti, ei sunt batrani ,iar noi suntem nesimtiti daca ne cerem drepturile.
OK, nici aici nu mi-au gasit nimic si am ajuns la alta maternitate decat cea la care nascusem, acolo un domn dr m-a examinat cu un ecograf intern si mi-a descoperit ceva cat un bob de fasole in partea dreapta, jos. M-i dat tratament cu antibiotice, mi-a trecut dar uneori mai am dureri. Nu v-am spus ca in timpul operatiei de cezariana am cerut si legarea trompelor
Din experienta mea cred ca conteaza f mult comunicarea , increderea cu/ in medicul ginecolog.
V-ATI FACUT TESTUL PAPANICOLAU? Eu merg zilele astea. Cereti-l e GRATUIT.
|
monica_otel
Postat pe 10 August 2008 21:36
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară