Sa va impartasesc experienta mea.
Am nascut pe 7 mai 2007, intr-o zi de luni. Aveam termen pe 21 mai, dar doctorita mi-a spus ca voi naste mai devreme. Asa ca pe 4 mai, am fost la control, cu bagaj cu tot, dar nu am ramas, pentru ca inca nu era momentul...A ramas sa ne vedem marti, pe 8 mai.
Dar duminica noapte, pe la 1.30,m-a trezit ceva, am crezut ca a miscat copilul. M-am dus la baie, daca tot m-am trezit si cand am vazut, eram toata uda...Mi se rupsese apa... L-am trezit si pe sotul meu, am sunat-o pe d-na doctor, care mi-a confirmat ca mi s-a rupt apa si mi-a spus ca trebuie sa merg la spital, la medicul de garda, si sa o sun de acolo.
Eram foarte relaxata, nu aveam nicio durere...,mai stresat era sotul meu. (ne-am intors din coltul strazii ca am uitat buletinul,si cand a ajuns in casa, sotul meu si-a dat seama ca il are la el).
Am facut un dus, dupa care am mers la spital. La 2 si ceva deja ma consulta doctorul de garda (noaptea, pana la spital facem cam 3 minute). Nu a fost nevoie sa vina dna doctor, deoarece pana dimineata nu nasteam, asa ne-a zis dr de garda, care a si vorbit cu dr noastra. A fost un tip super de treaba.
Pana la 4 totul a fost in regula, aveam dilatatie foarte mica, sotul meu a stat cu mine in sala de travaliu, dupa care a plecat, ca sa ma odihnesc. Dar cum a plecat el, au inceput contractiile. D-na dr a spus ca o sa vina pe la 7.30. Ma uitam la ceas, si pe masura ce se apropia ora, aveam dureri mai mari. Tot timpul mergeam la baie, deja imi era greu sa mai ajung pana acolo, numai aveam stare sa stau, nu puteam sta nici in picioare, nici in pat, nu-mi gaseam locul..am si varsat de doua ori..., deja numai suportam...
Dimineata pe la 7, a venit si dna doctor, care m-a consultat si la un moment dat mi-a spus ca am dilatatie si ca pot sa nasc normal, daca sunt in stare. I-am spus ca nasc cum o fi, numai sa nasc odata. Iar m-a consultat si o aud ca vorbea cu asistentele si le spunea ca nu risca sa nasc normal, ca bataile fatului nu erau regulate si aveam si cordonul foarte subtire...A trebuit sa-l cheme pe profesor ca sa-i dea acceptul pentru cezariana, iar acesta se lasa asteptat, iar eu numai puteam. Intr-un final, m-a luat sa ma duca in sala de operatii, nu il mai astepta pe profesor, ca riscam sa nasc..., iar acesta abia mergea...
M-a dus in sala de operatii, era destula agitatie, destule persoane, fiecare imi facea cate ceva, am si acum intiparit in minte momentul, cu toate ca nu prea mai stiam de mine
Doctorita mea mi-a spus ca o sa-mi faca o injectie si ca dupa aceea o sa ma trezesc mamica. La 9.10 am nascut, la 11.10 m-am trezit la terapie intensiva. In afara faptului ca nu ma puteam misca si ridica din pat, m-am simtit foarte bine. Am vorbit toata ziua la telefon. Printesa mi-am vazut-o in poza, deoarece terapia de noi nascuti era cam departe , si nu puteau fi adusi la terapie. Astea erau regulile. Am vazut-o abia a doua zi, cand m-am putut ridica. Dar o vedea sotul meu si imi spunea...
Asistentele au fost foarte dragute. Intr-adevar le-a dat sotul meu si bani, dar stiau si pacienta cui sunt, si mai eram si cunostinta asistentei sefe de la nasteri, lucru care le-a spus chiar dna doctor.Si cred ca a contat si asta...
In afara de sora mea,pe care a anuntat-o sotul meu, dimineata, pe la 8, ca sunt la spital, nu am anuntat pe nimeni, decat in momentul in care sotul meu a vazut ca noi suntem bine. Nu vroia sa stea numai pe telefoane, sa-l sune din 5 in 5 min, si sa-l intrebe...Au preferat sa stea doar ei doi...si sa anunte abia dupa aceea.
Abia miercuri m-am mutat in rezerva, si atunci am avut-o pe Chira cu mine tot timpul. Sotul meu statea cu noi chiar si pana la 12 noaptea.
Oricum , ma asteptat sa fie mult mai greu, la cate auzisem despre cezariana, despre recuperare ,iar despre nasterea normala imi era frica, ca nu o sa pot face fata, ca nu o sa fac ce si cum trebuie, dar totul a fost ok, iar acum cand va scriu, imi dau seama ca au fost numai momente frumoase, ca nu am ramas cu o impresie urata..., sau cu frica...
|
chira
Postat pe 8 Iulie 2008 01:20
|
|
eu l-am nascut pe andrei pe 2 septembrie 2007. din calculele mele initiale ma asteptam sa nasc undeva intre 10 si 20 sept si speram sa fie pe 16 (cand ne-am casatorit noi) sau pe 17 (cand ne-am cunoscut, de ziua nasului lui bebe). Ulterior la ecografii se prognoza data de 6 sau 8 septembrie . Intrucat pe 1 sept am facut ecografie iar pt ca nu il mai simteam miscand la fel, doctorul a zis ca el il vede miscandu-se chiar mai mult decat obisnuit dar pt linistea mea putem provoca nasterea. Si m-am gandit ca e mai bine asa, e si dr acolo, ma duc si eu linistita relaxata, fara dureri etc, asa ca duminica 2 sept la 9 dimineatza ne-am internat (eu si bebe adica), si la 10.30 noaptea am nascut normal si cu epidurala. travaliul nu a durut, dar nasterea in sine da, si pe andrei l-a nascut mai degraba moasa care statea calare pe mine impingandu-ma de burta, eu eram atat de obosita, in timpul travaliului am vrut sa ma culc de nu stiu cate ori, chiar era sa adorm, bine ca macar m-au lasat sa mananc si sa beau ca altfel nu cred ca rezistam. Dupa ce l-a scos pe bebe (nu stiu cand ca n-am simtit, ma durea prea tare toata zona ca sa mai stiu ce se intampla, doar l-am auzit plangand si pe dr ca zicea uite-l gata), l-a adus sa il vad (eu fiind tot pe masa, la cusut). Era leit cel din ecografie, dar eu eram atat de obosita ca nu mai simteam nici o nevoie nici sa il iau in brate nici nimic decat sa dorm, asa ca m-am uitat la el , am intrebat daca e bine sanatos (de parca astia stiau doar uitandu-se la el la fel ca mine). M-0am intrebat mereu si eu si sotul unde avea loc un omulet de 55 cm si 4 kile 200, si mai ales cum a reusit sa iasa.Era o gagalice mica si scumpa si se cuibarea in brate si sugea si se linistea asa de bine in brate si la san, ca nu puteai sa nu il iubesti si sa nu il tii in brate mai toata ziua (chiar in ciuda protestelor bunicilor si altor "experti" care ziceau ca il rasfat prea tare si nu o sa mai scap de el pe urma o sa trebuiasca sa il tin in brate toata viata: si uite ca nu a patit asa ceva). Imediat dupa ce am nascut imi era asa de rau (eram obosita TARE si am si vomat, cica de la anestezie), dar pe urma mi-am dat seama ca de fapt a fost mult mai usor decat ma asteptam eu din povestile altora...
|
ruschita
Postat pe 8 Iulie 2008 14:50
|
Buna viitoarelor mamici . Eu am nascut pe 5 iulie 2007 , un baietel de 52 cm si 3,800 kg. Pentru mine nasterea a fost o experienta groaznica . Nimic din ce mi s-a povestit nu m-a pregatit pentru ce aveam sa indur. De unde imi dau seama ca fiecare om resimte altfel durerea . Mi s-a rupt apa pe la 12 noaptea . L-am trezit pe sotul meu si am plecat spre spital ( e la 60 km de localitatea unde stau ) . M-am interesat daca medicul ginecolog care te-a avut in evidenta este obligat sa vina la nastere si am aflat ca face acest lucru doar daca cotizezi , asa ca ma pregateam sa nasc cu moasa ( mai ales ca fusesem la un ginecolog din alta localitate decat cea in care ma duceam sa nasc ). Am crezut ca nasc pana la spital  . Nu stiam cum sunt "adevaratele" contractii . Am fost consultata la internare si trimisa in sala de travaliu , care era tot una cu cea de nasteri .Mai erau acolo inca doua viitoare mamaici . Era de garda o moasa cam scarboasa . Venea din ora in ora sa ne verifice . Am asistat la o nastere ( una dintre mame a nascut tot un baietel pe la 7 dimineata ) . Pe la 6 incepusem sa am si eu contractii pe bune . Norocul meu e ca la 7.30 a intrat o alta moasa (tanara si f. de treaba ) care m-a bagat in perfuzii ( si atunci sa vezi contractii  ) si cu ajutorul ei si al unei asistente care s-a urcat efectiv pe mine am reusit sa nasc la ora 10.Aveam impresia ca ma rup toata . A fost ingrozitor de dureros .Ma auzea sotul din curtea spitalului cum tipam de durere. Si credeti-ma pe cuvant ca sunt o tipa extrem de curajoasa!!! Imi spuneau unele mamici ca durerea de masele e mai groaznica . FALS !!! Eu am avut probleme f. mari cu dantura dar ce mi-a fost dat sa indur la nastere n-am mai intalnit in viata mea . Pe langa faptul ca te simti ca un animal pe care-l studiaza toata lumea ca la targ . Stai urcata pe masa cracanata si vine toata lumea si-si da cu parearea , schimba informatii despre cum a fost in concediu , ce mancare au mai gatit....Eu nu sunt obisnuita sa dau bani . Nu le-am umplut buzunarele . Dar care sunt oameni sunt, indiferent ca "ii rasplatesti sau nu " . Am avut parte de o moasa super . Daca era una cu figuri cred ca ma dadeam jos de pe masa si o luam la bataie la ce dureri aveam . Moasele sunt cele care te ajuta sa nasti , nu doctorii (daca e o nastere normala ) . Dupa ce am nascut toata durerea a disparut ca prin minune . Fericirea ca iti vezi copilul sanatos e mai presus de orice . Dupa ce nasti stai vreo trei ore in sala de travaliu ( timp in care trebuie sa-ti masezi burta pt. a elimina tot sangele din uter ) te duce in salon unde iti iei in primire puiul . In sectia din maternitate am gasit un personal tanar si cu foarte mult bun-simt care nu asteapta nimic de la tine pt. a-ti oferi serviciile lor medicale . Pe mine nasterea nu m-a costat mai mult de 1 milion de lei vechi . Imi mai doresc un copil dar astept sa mai prind curaj sau sper ca se va face si la Galati (aici am nascut eu ) anestezie epidurala si atunci ma pun pe treaba . 
|
|
|
dediu_a
Postat pe 8 Iulie 2008 15:31
|
|
stati asa, nu intrati in panica si nu va speriati: depinde f mult de spital si de dr cu care nasteti: nici eu nu am cotizat la nastere DELOC (doar la consultatia de la 6 saptamani M-AM CERTAT cu dr ca el sa primeasca pt ca a fost f de treaba cu noi si s-a ingrijit si de analizele lui beb de dupa nastere desi nu era treaba lui). Eu am nascut in bucuresti, maternitatea giulesti, dr ion. Sunt convinsa ca fara nici un fel de anestezie (nici epidurala, nici xilina nici nimic), nasterea poate fi o tortura si cred cu fermitate ca poti sa si mori de durere. De asta am si ales calea cu anestezie si un dr cu care sa ma inteleg, sa ma inteleaga si sa se poarte cu noi ca si cu oameni nu ca si animalele. Si atitudinea celor din jur conteaza enorm: intradevar cand vezi ca nu te baga in seama la suferinta sau cand te studiaza ca pe un animal te simti si mai rau. La mine nu a fost cazul pt dupa cum am zis dr a fost super ok.Sfatul meu pt viitoarele mamici este sa caute un spital si un dr bun. Nasterea se poate face si provocat, nu e nevoie sa astepti sa ti se rupa apa acasa si sa alergi cu toate durerile pe drum spre spital. Cautati un dr in care sa stiti sigur ca puteti avea incredere totala, cautati date despre el si despre spital pe internet, vorbiti cu alte mamici care au nascut acolo , nu lassati nimic la voia intamplarii si totul va fi bine. Si mai ales, nu plecati cu frica-n san ca mai mult rau va faceti si voua si bebeilor:) NASTTERE USOARA SI MULTA SANATATE!
|
ruschita
Postat pe 9 Iulie 2008 12:36
|
Eu am nascut miercuri 30 ianuarie 2008 o fetita de 3970 si 59 cm lungime, exact in data in care eram "data presupusa" a nasterii. Pe la 4:15 dimineata m-au apucat contractiile, m-am trezit pentru ca nu eram sigura ce mi se intampla, daca a miscat fetita sau au inceput contractiile, dar dupa un sfert de ora o alta contractie si atunci m-am convins ca e inceputul a ceea ce se numeste travaliu. Am stat calma, stiam ca va dura mult, cum se intampla de obicei la prima nastere, apa nu mi se rupse, avem doar contractii din 15 in 15 minute suportabile. Crad ca numai pe la 6 si ceva l-am trezit pe sotul meu pt ca deja contractiile era cam la 10-12 minute si pana pe pregatim, vream sa fac un dus si in caz ca am nevoie sa ma ajute. Tin minte ca s-a trezit si era tare nedumerit pt ca se uita la mine si eram mai calma decat el, dar din cate am citit eu stiam ca o sa vina si momentele in care nu o sa mia imi pot pastra calmul, de aceea am preferat sa ma controlez pe cat mai mul posibil. M-a facut baie, dupa care m-am apucat sa-mi fac unghiile (stiam ca nu am sa mai apuc curand sa fac asta), dupa aceea mi-am mai pus ultimele lucrusoare in bagaj, am mancat ceva, pana m-am imbracat si m-am terminat tot ceea ce am crezut de cuvinta ca e bine s-a facut 12 amiaza, deja aveam crontractiile cam la 5-8 minute, dar inca durerile erau suportabile. Pe drum l-am rugat pe sot sa ne oprim la un magazin sa-mi cumpar alti papuci de casa, ii vazusem intro zii si nu mi cumparasem si ramasesem cu gandul la ei, sotul mi-a facut pe plac dar era saracul strasat ca nu cumva sa nasc si sa nu fiu la spital, dar eu simteam ca desi e tot mai greu, inca mai e.
Ajunsi la spital l-a sunat sotul pe dr la care m-am tot dus eu la controale, era in spital, a venit m-a consultat, dar el mircurea avea cabinet dupa-masa si ore la facultate, cam greu pentru el sa ramana si cu mine, oricat as fi fost dispusa sa dau. Dar a fost foarte dragut s-a dus si a vorbit cu doctorita de garda sa se ocupe de mine.
Cel mai greu mi-a fost cand a trebuit sa merg in sala de tavaliu si sa ma despart de sotul meu. In sala de travaliu erau ocupate toate cele 4 paturi, dar imediat s-a eliberat unul desi eu nu aveam nevoie sa stau intinsa. Intre timp socrul meu s-a inteles cu doctorita si sincera sa fiu cu asta am avut noroc, iar pe partea cealalta mama a vorbit cu o vecina de a ei care este moasa, iar aceasta a sunat si ea la spital sa-si roage colegele sa ma ajute. ntradevar s-a vazut ca m-au ajutat mi-au pus perfuzie, dar desi am inceput sa am contractiile la 2 minute colul nu ceda mai mult de patru centimetri, era deja 16 dupamasa, durerile erau ingrozitoare, cat de calma eram inainte, atat de neputincioasa, agitata, vlaguita ma simteam, pana atunci le spuneam moasei si doctoritei ca cel mai importanta e fetita mea, pe care o iubeam enorm, desi inca nu facusem cunostita, incepusem sa le spun ca nu mai pot, pur si simplu nu mai puteam. Durerile erau foarte mari, simteam nevoia sa imping, dar nu aveam voie ca nu eram suficient de dilatata, Mi-a facut moasa o injectie nici un efect, atunci doctorita s-a dus si a adus o alta injectie, pe care mi-a facut in burta, sub piele, si dupa aceea stiu ca m-au luat repede si m-au dus pe masa unde mi-au spus sa imping tare o data, am impins, dupa aceea am auzito pe doctorita ca-mi spunea sa nu mai imping, era groaznic, durerea era mare, eu simteam nevoia sa imping, dar in toate nebunie aceea am stiut ca daca imping poate fi rau pt fetita mea si nu stiu cum dar am gasit puterea necesara sa ma controlez, am mai impins o data si atunci am auzito pe doctorita, ca era tare uimita de ce fetita mare am nascut, ea asteptanduse sa fie un copil micut pt ca burta mea nu era mare.
Stiu ca am mai stat dupa aceea o ora pe masa in care m-au chiuretat, m-au cusut, destul de greu pentru ca tesuturile mele erau foarte moi si se tot rupeau. La un moment dat tremuram, m-au apucat si carceii pe masa aia. Era groaznic, vream sa se termine o data si sa-mi vad din nou copilul.
Dupa ce au reusit sa-i scoata cordonul ombilical din jurul gatului, pt ca il avea inconjurat de 3 ori(lucru pe care eu l-am aflat mai tarziu de la sot, pt ca mie nu au vrut sa-mi spuna, banuiesc ca sa nu ma sperie), mi-au aratato.... era mare si frumoasa, cu ochii inchisi, cu pielicica murdara, am intins o mana si am mangaiato pe degetelele de la manuta dreapta, eram .... FETITA MEA, A MEA .....nu-mi venea sa cred in sfarsit am si eu copilul meu.
Nu imi mai aduc aminte cum am ajuns in sala de travaliu, stiu ca m-am uitat la ceas si deja era 17:20, m-au asezat in pat, m-au acoperit, si mi-au spus ca pe cat posibil sa-mi masez uterul, desi eram vlaguita si ma simteam inerta. Nu mai stiu exact cat a trecut dar l-au lasat pe sot si pe mama sa intre la mine in sala de travaliu, sotul mi-a adus un buchet cu 7 trandafiri, iar mama era uimita ce bine arat la fata dupa ce am nascut, apoi s-au dus amandoi sa o vada pe Crina Denisa..care urla de numa numa...dupa ce a plecat mama a intrat pentru cateva secunde si cumnatica mea.
La scurt timp au adus-o pe Denisa sa incet sa-i dau sa suga dar ea, cum a simtit sanul a si adormit, nici gand sa suga, oricum ff greu a inceput sa suga.
SI eu am trecut prin moment in care m-am simtit ca un animal, mai ales dupa nastere cand trebuia sa merg la "toaleta", ca nu te lasa sa porti lengerie intima dupa aceea, dar au trecut cu toate, si acum cand ma uit la Denisa ma bucur ca am trecut prin toate astea numai sa o am pe EA , FETITA MEA, sunt constiienta ca altfel nu ar fi existat ea.
Din pacate nu am avrut anestezie epidurala, pentru ca si asa am vomitat toata sarcina din cauza la fiere, si ultima data dupa o anestezie am vomitat aproape 24 de ore, si am preferat sa sa nu iau in calcul aceasta posibilitate, iar la cezariana...tot la anestezie am ajuns, si desi a fost groaznic si o experienta traumatizanta tot asa as naste... si cu timpul sper ca-mi voi gasii curajul ca sa-i fac Denisei un fratior sau o surioare...si de ce nu ca sa ma mai pot bucura din nou de prima miscare din burtica, de toate emotiile sarcinii, nasterii si alaptarii.
A fost ffffffff greu si cu sarcina, si cu nastere si primele saptamanii de dupa nastere...dar totusi a fost ffff frumos, special, unic.
|
iulia_cristina_kidz
Postat pe 15 Iulie 2008 10:18
|
|
Buna si eu am nascut pe cel mik cu 2 saptamani inainte de a fi programata nasterea ...Eu pe 9 martie am nascut si pe 19 cumva era planificata prt consultatie .Ce sa zic decat ca eram terminata dupa o noapte nedermita prt ca la cel mare ii fusese rau si imi voma incontinuu .La 2 dimineata cand am pus capul in perna ma apucat contractiile ...si abia pe la 4 l-am trezit pe sotul meu sa ma duca la spital ..a trebuit sa o sun pe o prietena care era la cateva blocuri mai incolo sa vina sa stea un ik cu cel mare .Pe la 5 fara un sfert am ajuns si la 5 si jumate nascusem ..Singura faza urata e ca ajunsesem cu tensiunea 7 si eram varza ce sa mai dupa o noapte nedermita si moasa mi-a pus o perfuzie cu calciu si glucoza si masca de oxigen ...Ea mi-a zis atunci dupa ce am nascut ca daca nu era sa am dilatatia asa mare cum am ajuns nu stie daca supravietuiam in starea in care ajunsesem ..
|
mamik_24
Postat pe 3 August 2008 09:08
|
buna mamicilor si viitoarelo mamici..interesant subiect..am citit experientele tuturor mamicilor si mi-am reamintit atat momentele placute cat si cele neplacute si mi-am zis" se poate si mai rau"
Eu am nascut pe 30 iulie intr-o zi de luni..termenul era pe 26 iulie dar mi-a zis dr. sa mai asteptam, asa ca luni diminetaza mi-am facut bagajele si am plecat la spital fara dureri..m-am internat, mi-a facut un calciu asistenta si pe la 16 mi s-a rupt apa si au inceput contractiile..erau foarte dese si lungi si au durat 3 ore..la ora 19 a venit dr. si mi-a zis..." hai sa nastem" ..acum imi vine sa rad..parca ma chema la o cafea...am urcat pe masa si in 15 minute l-am auzit pe Andrei urland...nu poate fi descrisa in cuvinte bucuria pe care o simti cand iti vezi puiul ...dupa 3 ore m-am dus in salon pe picioare si de-a doua zi a stat aproape tot timpul cu mine in salon...sa stiti ca desi ma gandesc cu groaza la travaliu abia astept sa raman din nou insarcinata sa-i fac si o surioara lui Andrei !
|
sdanutza
Postat pe 14 August 2008 15:57
|
Buna mamicilor!Dupa ce am citit de cateva ori povestile voastre am hotarat sa scriu si eu cateva cuvinte despre cum l-am nascut pe Darius.Acest lucru s-a intamplat pe 09.04.2008 cand inainte cu o zi am fost la scoala ca sa sustin un examen(eram studenta).Am fost foarte obosita si parca ma dureau toate asa ca am abandonat examenul si am venit acasa.Dupa ce am facut un dus m-am pus in pat sa dorm.M-am trezit pe la 23 , cand am vrut sa merg la baie si surpriza  : s-a rupt apa.Repede telefoane dupa medic pregatirea si imbarcarea spre spital.Eram tot un zambet deoarece nu aveam nici o durere.Insa nu stiam ce ma asteapta .Contractiile au pornit abia pe la 3 noaptea dupa ce mi-au facut o injectie , iar pana la 13.30 cand am nascut mi s-a parut o vesnicie , dar s-a meritat efortul meu si normal al medicului si al asistentelor care roiau in jurul meu.Iar cel mai emotionant lucru : normal intalnirea cu micutul meu gandacel.Ce sa zic.............nastere usoara pt toate femeile si mult curaj ca toate acestea se merita 
|
adelafistis
Postat pe 15 Octombrie 2008 17:30
|
buna!
Si eu am nascut la maternitatea Giulesti, pe 5 sept.2006, un baietel de 52 cm si 3.450kg, sanatos si frumos. Am auzit de dl dr. Ion, toate care au nascut cu el erau super multumite, iar asistentele care le spalau zilnic dupa nastere aveau numai vorbe de lauda despre cat de frumos le-a cusut. Eu in schimb am nascut cu prof. dr. Bogdan Marinescu, de care nu am fost multumita de fel. Am ajuns la el prin mari interventii, pentru ca am zis ca , deh, e profesor, nu degeaba o fi avand diplome pe toti peretii. In afara faptului ca m-a chemat luna de luna la control( iar consultatia era 160 ron+ 10ron glicemia), desi n-am avut o sarcina cu probleme, care sa justifice faptul ca ma chema asa des; pot spune ca am avut o sarcina usoara, n-am avut greturi, nimic, doar prin luna a sasea specificele arsuri pe gat si mai apoi dureri cam mari de spate pentru ca am luat vreo 30 kg in sarcina(bine ca am scapat pana la urma de ele!).
Apoi, la nastere, n-a mai contat ca i-am dat atatia bani, plus aproape 1200 ron pt. nastere( mi se pare destul pt. o nastere normala). In ziua de 15 sept cand am si nascut, m-a chemat sa ma vada ca era de garda. Ma internase pe 13 sept ca tot zicea ca tb. sa nasc. M-a consultat si n-a zis nimic, nici ca nasc nici ca nu. Atunci eu l-am rugat sa-mi dea voie acasa in weekend pt. ca a doua zi avea frate-miu nunta, dar cand a auzit asa, mi-a zis pe un ton rastit: si in secunda 2 mi-a rupt apa. Pe urma mi-a zis ca a facut asta pt. ca aveam dilatatia 4. Cum, doamne iarta-ma, sa am dilatatie,cand nu mi se rupsese apa pana atunci, n-aveam nici un fel de dureri, nimic absolut. Cred ca i-a fost frica ca nu mai nasc cu el, ca daca plecam la nunta si ma apucau durerile pe acolo, de la Targoviste, unde locuiesce u, pana la Bucuresti, nu mai rezistam, si eram nevoita sa nasc cu altcineva, la spitalul de aici. Ce pierdere pentru dumnealui, de a trebuit sa imi provoace nasterea fara macar sa ma consulte in prealabil.
M-a trimis imediat la sala de nasteri.Asta era pe la 10, iar pe la 11.30 au inceput niste contractii, mai intai usoare, iar mai pe la 12.30-13.00 de nesuportat. Nu va imaginati ca am si nascut. La 14 aveam dilatatia 7 sau 8.Cand aveam dilatatia 6 o asitenta a iesit din sala pregatitoare si i-a spun sotului meu ca nu pot sa nasc, ca sunt in pericol si eu si copilul, dar ca dl. profesor nu e de acord cu cezariana, pentru ca am 26 ani, si asa ca mai ma lasa un pic, poate reusesc sa ma dilat.Va dati seama ce a fost si pe capul sotului meu, ca mi-a spus lumea de pe acolo apoi ca sotul meu plangea ca un copil si spunea ca se omoara daca se intampla ceva cu noi. Mi-au pus perfuzie, s-au perindat tot felul de medici pe langa mine, care ma puneau din 30 in 30 minute pe cracane, aveau in dotare o foarfeca din aceea lunga, si stamba la capat,nu stiu cum ziceau ca se cheama, nu ma pricep, ca nu era din cea obisnuita, si mai taiau acolo nu stiu ce, ca atunci cand ma dadeam jos trebuia sa tin jumatate de pachet de vata ca eram balta de sange. eu am crezut ca mor, si eu si copilul, nu stiu nici acum de ce ma tot taiau inauntru, probabil asa trebuia?! ca tot zicea ca " nu coboara copilul" dar ca am dilatatie 8, mai e putin. Si iar imi mai puneau perfuzii. Le-am cerut sa-mi faca si mie o injectie de dilatare, ca doar stateam de cateva ore bune cu aceeasi dilatatie si nu mai puteam face fata durerilor. Sau sa-mi faca epidurala. mi-au spus " epidurala costa 2 mil", de parca banii contau in momentele acelea. am cerut sa mi se faca indiferent de costuri, dar apoi s-au razgandit si mi-au spus ca epidurala se face la o dilatatie de 4-6 nu acum, e prea tarziu...n-am inteles de ce ...
In fine, pe la 19.30, dupa atatea ore de chin, aveam dilatatia necesara si s-au hotarat sa ma duca pe masa sa nasc. abia atunci a catactisit si dl "profesor" Bogdan Marinescu sa vina, pana atunci nici macar o data n-a venit intr-atatea ore de cosmar, si era cam grabit, "avusese o zi grea", spuneau asistentele. Mai grea ca a mea nu cred ca avea cum sa aiba! imi venea sa-i spun pe fata ce gandeam despre el. M-a dus pe masa cu perfuzii in vena, iar moasa ma tot impungea cu cotul pe burta ca sa-i faca, pesemne, vant copilului, care nici ca vroia sa iasa. iar dl doctor zicea din varful buzelor:" hai, doamna, munciti si dvs. un pic, ce naiba? "de parca pana atunci ce facusem? se cunoaste ca barbatii nu nasc, de aia iau totul asa usor!
a scos copilasul, dar s-a ajutat si de forceps, motiv pentru care copilul meu s-a nascut cu ochiul plin de sange-(si-a- revenit dupa 3 luni) si cu un semn dupa ceafa, de unde l-au apucat, care probabil ii va ramane pe viata. apoi a cusut la mine 40 minute, dar m-a cusut ca pe porc( dupa cum spuneau asistentele, si apoi si sotul meu, foarte urat m-a cusut) de sus pana jos, pentru ca v-ati dat deja seama, m-am rupt serios, nu gluma.
sa mai am curaj sa fac unul? doar daca sunt sigura ca imi face cezariana, poate e mai bine, sau macar epidurala la nasterea normala, dar cu acest profesor nici gand! nu l-as recomanda nici la dusmani .
si daca nu-l plateam, tot nu era indreptatit sa se poarte cu mine execrabil, cum s-a purtat domnia sa, marele, marele profesor. halal!!! mare dezamagire mi-a provocat, n-am uitat si n-am sa uit niciodata!
dar sunt si femei care nasc in 15 minute, am avut ocazi sa vad pe viu lucrul asat. le aducea la sala si nu dura 30 minute cu tot cu contractii. astea sunt fericitele.
nu uitati, fetelor! cereti epidurala de cum va duce la sala daca nu vreti sa va chinuiti!
va pup
|
magdutza_kidz
Postat pe 17 Decembrie 2008 10:40
|
Imi pare rau magduza pt tine.Imi inchipui ca nu poti uita asa ceva.Eu am fost f multumita de dr meu,pacat ca a iesit la pensie si vreau sa mai fac un bb si va trebui sa merg la alt dr . Si eu i-am dat destui bani atat in timpul sarcinii cand ma duceam luna de luna la control cat si atunci cand am nascut, acum nu pot sa-mi dau seama daca s-a comportat asa cu mine pt faptul ca i-am umplut buzunarele de bani, erau si femei fara situatie materiala care au nascut atunci cu mine si i-au dat bani mai putini, dar tot asa de frumos s-a comportat si cu ele.Mi-au facut cezariana mie din motive medicale nu am putut naste normal si la fel ca si tine sustin nasterea normala dar cu epidurala sau cezariana.Nu-i vad rostul chinurilor.Eu am avut o experienta f frumoasa cand am nascut, mereu imi amintesc cu placere acea zi-seara si de multe ori ma bufneste plansul de fericire ca nu m-am chinuit deloc, ca totul a decurs fara probleme, ca am un copil sanatos, ca este ceea ce mi-am dorit-baiat.Imi doresc enorm si al doilea copil, sper sa pot sa-l mai fac si sa am macar 90% sansa de o experienta tot frumoasa.Deja merg la un alt dr care este o ea, este f draguta, te asculta, iti expica multe si nu cred ca as avea problem din punct de vedere al interesului fata de mine daca e sa mai nasc inca o data.Dumneaei ma cunaste de cand am ramas insarcinata cu Mario, la dansa am fost prima data, ea mi-a descoperit imensul chist ovarian pe care il aveam si tot ea m-a trimis la seful maternitatii care m-a operat imediat si cu care am nascut.Atunci cand am nascut de cate ori venea la pacientele ei se oprea si la mine sa vada ce fac, cum ma simt, iar atunci cand am aflat ca dr cu care nascusem a iesit la pensie in momentul in care am sunat-o, i-am spus cine sunt si ce probleme am avut, si-a adus aminte de mine si cu mare drag mi-a zis sa ma duc sa ma vada si mi-a garantat ca o sa-l fac si pe cel de-al doilea bb.Va pup si va doresc experiente frumoase cand naseti  
|
laura_paisan1983
Postat pe 17 Decembrie 2008 13:21
|
la aprope un an mi-am facut curaj sa imi amintesc toate detalii...va impartasesc aici povestea nasterii Dacianei
E 12 ianuarie�e termenul limita�sunt in spital de marti, azi e sambata, vine asistenta sa ma duca in sala de nasteri, cica trebuie sa ma pregatesc de cezariana�mi se tot spune de cezariana in ultimele zile, desi nu am nici o problema cu bb sau cu nasterea. Galushca e pozitionata de nastere, totul ii ok�am facut niste cercetari, am apelat la toate cunostintele sa vad de ce dl. dr. zice de cezariana..nu mi s-a raspuns. O las pe asistenta sa isi faca treaba.
Ajung iar la pregatire: curatire, clisma(pt a doua oara), dus, halat nou..iar sunt intrebata ce am..zic: �fetita, dar nu conteaza culoarea halatului� mi se da unul roz. Sunt dusa in sala de pretravaliu astept. In jur de ora 13 vine dl. dr. baga capul si imi face semn, pe colidor ma intreaba: �cum am zis ca nastem?� ma apuca emotiile, zic: � dc nu e nici o problema as prefera natural!�, zice �bine�, si ii spune asistentei sa ma urce pe masa. Ma urca pe masa si imi deschide colul, desi sunt 40 de saptamani nu s-a deschis, dl. dr. nu vrea sa asteptam mai mult. Doare, ii spun si imi raspnde ca stie. Ma trimite in salon..la putin timp incep contractii, nu ff dureroare..stau in pat, citesc o carte(tipele din salon se uita la mine crucis)..imi dau seama ca trebuie sa monitorizez contractile, sunt neregulate�ba la 10 min, ba la 5 min, ba la 3 min..asa ca ma apuc si scriu pe carnetul de gravida, intrevalele.
Orele trec, asistentele trec cam la 30 de min sa verifice bataile inimi la bb-ei. Peste 3 ore vine iar dl. dr., ma verifica si imi deschide iar colul si mai mult. Pleaca, raman in salonul de pretravaliu, contractile urmeaza una dupa alta, emotiile sunt dar nu asa de mari. In jur de 20 vine iar dl. dr. eram pe hol vorbeam la telefom cu sotul si in acelasi timp incepe si o conractie mai dureroasa decat de obicei, ma inconvoi. Dl. dr. ma intreaba: �doare��ii fac semn ca da, inchid telefonul si ma duc dupa dl. dr. ma urca pe masa: dilatatie 2��e bine� imi zice..vorbeste cu moasa si ma baga in salonul de nasteri.
Moasa e o dna mai spre 45-50 de ani, ffff draguta. Imi explica ce si cum sa stau si imi da voie sa ma misc prin salon. Alte mamici nasteau. Ma pune intr-un pat si imi zice sa stau mai mult pe partea stanga ca sa ajut bb sa iasa. Ma lasa, revine cam la 15-20 de minute sa verifice inima lu�galushca (asa am botezat-o de la 2-3 luni). Inima lu�Daciana bate bine�contractie dupa contractie, durere dupa durere, ma plimb prin salonul de langa patul meu, acolo e intuneric nu e nevoie sa ma vada careva cum ma inconvoi de durere..am nevoie de liniste�ma tin cu mana de ce apuc, mai stau si in pat cat pot.
In jur de 12 vine moasa si imi zice sa imi sun sotul ca e alarmat. Imi inchisesem telefonul..il sun si ii zic ca is bine, sa puna sa dorma ca ii dau eu de veste. Dau tel pe silent. Contractie dupa contractie, nu burta ma doare cel mai tare cat mijlocul..parca mi-l taie cineva in doua�la fiecare contractie e dureros. De la 2 la 3 aproximativ reusesc sa atipesc intre contractii, ma apuca frigul si tremur din toate incheieturile(cu halatul patura si cearceaful pe mine), moasa zice ca e normal..e din cauza efortului�ma gandesc �dc acu e asa ce fac la nastere?� dilatatia continua incet si sigur cu fiecare contractie�.la un moment dat intreb moasa: �cand o sa nasc?� Imi zambeste si zice: �cine stie?� O cred�.ca nu imi scrie pe frunte.
Contractie dupa contractie�ma plimb in salon, pe langa pat, merg la baie (cred ca am mers de 20 de ori la baie), beau apa, ffff multa apa. Moasa, asitentele, femeile care fac curatenie trec pe langa mine si imi zambesc�zambesc si eu�stiu insa ca zambetul nu mi-e zambet..dar incerc sa nu arat..acum imi dau seama ca e compasiune..sunt femei�alte mamici care nasc�.o mamica naste un bb mort cu cateva ore inaintea mea�incep sa ma impacientez�de ce nu vine moasa sa imi verifice burtica si inima lu bb?..moasa vine�la timpul ei. In jur de 7 fara ceva vine dl. dr., sa verifice dilatatie:8,5�zice, �bine��ma ridic dl. dr. da sa plece si la mine incep contractile de expulzie�sau mai bine zis incep sa ma screm, dr. ii zice moasei sa nu ma mai lase sa ma plimb sa stau doar in pat. Moasa vine isi aseaza un scaun lanag pat si ii cu mana pe burta mea: cum incepe contractia, cum se uita la ceas. Dupa vreo 10 min vine dr: �cum e?� moasa: �nu e bine contractile nu sunt sufficient de puternice!� Dr. pleaca�.revine peste 5 minute�aceeasi intrebare acelasi raspuns, �pune-tii perfuzie�. Iar perfuzie in bramula�of�contractile sunt dureroare�.iar faptul ca nu poat sa merg e ff greu pt mine�.ma tot ghemuiesc..moasa zice: �nu e bine, tine-te cu mainile de barele de la pat si impinge�. Inca 10 min..vine dr�dilatatia nu a crescut, contractile nu au devenit mai puternice, si nici mai lungi, dr. e ingrijorat..ii zice moasei ca nu e bine ca bb poata sa ramana blocat si sa nu ajunga cu el la terapie intensive in timp util, ma panichez fff tare. Intreb pe moasa de ce nu-mi da ceva de dilatare..imi zice ca coktailul e si pt lungirea contractiei si pt dilatare�e de 3 ori mai concentrat decat de obicei..efectul nu se vede insa�.Dr. vine iar sa verifice contractia (venea cam la 3-4 contractii) si dilatatia: 8,5�bb nu se vede�si atunci ma trezesc ca incepe sa ma dilate manual�simt ca explodez�toti neuroni tipa de durere�mi se taie rasuflarea�nu ma resist:TIP..de fapt URLU, fara sa vreu�.durere ffff mare�panica, incep sa plang, �NU MAI VREAU!� �NU MAI VREAU!� moasa ma intreaba dc nu mai vreau copii�nu, nu mai vreau sa sufar asa�dc bb e in pericol facem cezariana. Il vad pe dl. dr�ii spun, �dc nu e bine facem cezariana�, zambeste�zice: �negociem?� Iar dilatare..iar tip�imping in barele de la pat�la 2-3 contractii dilatare�deja nu mai support..tip la orice contractie, doare asa de tare ca nu ma pot controla�ma doare ff tare, tipa toti neuroni in mine, toate celulele tipa de durere�..
Ca prin vis il aud pe dl. dr. hai pe masa ca nastem�ma urc pe masa cu greu, dl dr. nu se grabeste..nu inteleg, ma chinui sa imping..asa cum mi-a spus moasa�sa tin contractia si sa imping ca la treaba mare�mie fffffff sete..mi s-a uscat gura fff tare..abia pot sa respir, e din cauza tipatului�o aud pe moasa: �nu mai tipa ca nu iti ajuti copilul��ca prin minune nu mai tip�.durerea e la fel de mare�ma doare toata zona genitala si mijlocul zici ca mi-e rupt in doua�.moasa e langa mine cu perfuzia, imi zice cat sa tin contractia, dupa contractie asculta inima lui Daciana, inima ei era ok, bate regulat... Am mai vazut cum dadea intstructiuni�trebuia pe contractie sa imping de 3 ori�reuseam doar 2 impingeri, a treia era fara contractie. La un moment dat simt cum iese capul�nu simt ff bine din cazua dureri provocate de dilatarea manuala�dar simt ca nu mai e mult�vad cum o intoarce si ii curata caile respiatorii, iese si restul�aud dr: cingulara de cordon�ma panichez iar��a iesit �nu plange�ii administreaza oxygen, taie cordonul si o i-a asitenta de la bb-ei�o aud cum plange ff incet�ca o pisicuta mica�sunt doar ochi..sa prind tot ..cum arata? Nu ma mai intereseaza ce face dl. dr�ma anunta moasa a iesit placenta�am simtit-o..o chestie moale si calda�nu mare lucru�dr incepe sa curete..eu cu cochi dupa ea�o cantaresc o masoara�vad cand dr. ii face semn moasei sa mi-o puna pe piept.
Asistenta o inafasa si mi-o pune pe piept�.ma rog in gand sa deschida ochi sa ii vad�ii deschide..imi vine sa plang�.e alba (asa am vazut-o eu atunci, era de fapt rosiatica..asa cum sunt toti copii�), cu capul tuguiat, cu nasul in vant, cu manutele stanse bine si cu piciorusele crapate (pediatra mi-a spus ca are aspect de copil peste termen..stia dr. de ce zicea ca nu o lasam mai mult), mica dar perfecta�(cand mi-au adus-o in salon totusi am verificat daca are totul)�dupa ce o duce in salonul de nou nascuti�imi cer scuze la dr. si la moasa ca am tipat�ma simt atat de prost ca am tipat si atat de fericita ca galushca e bine�.si totusi imi vine sa plang�ca proasta nu am plans.
Vorbesc cu dr dupa nastere..imi cer iar scuze pentru iesire..imi zice ca ma intelege si ca stie ce inseamna�il intreb de cingulara: avea cordonul ombilical pe umar..a iesit cu tresa(ca militarii pe umar..probabil de aia nu se grabea sa iasa�ghidusie facuta de ea in ultima luna..desi nu stiu cum a avut loc..) si cu nasul pe sus (in loc sa faca intoarcerea de 360 gr a facut numai 180 de gr si a iesit la propriu cu nasul pe sus).
|
tudor_claudia
Postat pe 2 Ianuarie 2009 10:23
|
Am citit prin ce au trecut unele mamici si unele povestiri m-au impresionat.
Eu am nascut prin cezariana din motive medicale la Sp. Elias cu o doctorita rezidenta Petca Aida ce imi fusese recomandata de cineva. O doctorita draguta, tanara si foarte sigura pe ea. Am avut incredere in ea, nici eu nu imi explic calmul de care am dat dovada. Mi-a placut ca atunci cand ma duceam la control nu tb sa astept asa cum sigur as fi asteptat daca eram pe la un medic renumit. Tin minte ca am vrut sa ma duc la un medic renumit in Giulesti dar am renuntat rapid la idee deoarece erau o multime de mamici care asteptau cu orele la usa dumnealui.
Totul a decurs foarte bine iar cusatura nici nu se mai vede acum. Singura neplacere a fost cand m-a dus in sala de operatie: m-au desbracat, m-au pus pe masa legata de maini si picioare si am asteptat....am asteptat........O asteptam toti pe doctorita pediatru care nu mai venea. M-au pus pe masa pe la ora 7,30 si doctorita venea la 8 si nu cred ca fusese anuntata. A fost cumplit pt mine sa stau pe spate. Intr-un final doctorita anestezista i s-a facut mila de mine si m-a dezlegat si m-a lasat sa stau pe o parte. Jumatatea aceea de ora mi s-a parut o vesnicie pt ca imi era si foarte frig mai mult ca sigur ca si de la emotii.Dupa ce a venit pediatra nu mai stiu nimic ca la 8,05 s-a nascut Alessica printesa mea frumoasa. Au vazut- sotul meu si sora mea cand au scos-o din sala si i-au facut poze  . Am vazut-o si eu tot in ziua aceea dupa ce mi-am revenit. Dupa mine i s-a facut cezariana prietenei lui Flavius Buzila, solistul trupei Hara.
|
valicica_kidz
Postat pe 6 Ianuarie 2009 16:35
|
buna sant din GALATI si astept din clipa in clipa sa nasc..........am termen pe 15 ian-2009,stiu ca o sa nasc prin cezariana de vreo doua luni numai ca parca ma inebunesta timpul ce a mai ramas pana la finalul cel mult asteptat...........pe linga asta mai am o problema,ma chinuie si o senzatie de arsuri..care culmina cu varsaturi groaznice......cred ca pana la urma asta o sa-mi provoace travaliu....  desi sant la a doua nastere...am sentimentul ca acum e cu totul altfel......astep ...ca asta mi-a ramas singura diferenta intre cele doua nasteri e ca prima a fost pe cale naturala
|
dariana_dragos2001_2009
Postat pe 9 Ianuarie 2009 09:48
|
|
buna fetelor revin....azi am fost la medic ptr.ca a veam contractii iar neregulate dar destul de puternice.mi-au facut niste injectii si ma duc joi la 12 unde intru direct in sala de operatii...am emotii si sincer va spun ca am ajuns sa numar orele ce trec fff incet.abia astept sa-mi tin puiutul in brate sa-l ating si sa fim doar noi doi.... nu nu-s egoista dar primele clipe nu t-i le poate lua nimeni.....mai ales ca cel de-al doilea copil al meu are cu siguranta 4 kg...e ceva nou.....acum ma napadesc intrebarile :cu cine seamana?are par mai mult sau deloc.....nu-mi ramane decat sa treaca timpul.....sant cele mai grele ore traite in viata mea...la primul a venit momentul si gata....am sa revin sa va spun cum a fost ...si apoi pot sa va dau sfaturi:CEZARIANA SAU NASTERE NORMALA....pana atunci va doresc multa bafta celor ce urmeaza sa nasca si viata lunga celor ce deja se bucura de puiutii lor
|
dariana_dragos2001_2009
Postat pe 13 Ianuarie 2009 14:08
|
|
Nastere usoara!!!!!!!!Si sa ai parte de un bebe sanatos
|
adelafistis
Postat pe 13 Ianuarie 2009 20:17
|
salut toate mamicile...numai ce mi-am facut cont si ma bag si eu in seama....pe scurt sa spun ceva despre mine...ceva trist...am nascut pe 31 august 2009...puiul meu a murit....am nascut prin cezariana....vreau sa stiu daca sunt mamici cu 2-3 copii prin cezariana...si la ce interval dupa cezariana au ramas insarcinate.....
va pup si tot bonele din lume pentru voi si puiutii vostri
|
alexandrina84
Postat pe 15 Ianuarie 2009 14:33
|
|
fii puternica....cezariana nu o simti...si mai e putin si o sa tii puiul in brate.....felicitari de pe acum
|
alexandrina84
Postat pe 15 Ianuarie 2009 14:43
|
buna sophie...imi pare nespus de rau pt tine,si eu am nascut prin cezariana,baietelul meu implineste in aprilie 5 ani si acum sunt din nou insarcinata in 21 saptamani.am suferit si eu la nastere,bebe era stangulat,am suferit o noapte de dureri,spre norocul meu si al baietelului meu de dimineata la ora 7 s-au hotarat sa imi faca cezariana.toata noaptea l-au tinut "pe uscat",nu ma dilatam deloc(aveam 2 cm de dilatatie dupa 12 ore,si doctorul tot astepta....dar nu se stie ce....).m-au dus in caruciorul cu rotile pana la rampa din fata salii de operatie si acolo m-au pus sa urc rampa pe picioarele mele si pana la masa de operatii sa ma deplasez tot asa...cred ca numai in romania se poate asa ceva.oricum,ceea ce vreau sa iti spun este ca si eu il pierdeam p bebe dc nu ma operau in momentul acela,de fapt am si avut probleme cu el la varsta de 3 luni si jumatate.s-a oprit din respirat si am fost internata cu el o saptamana.mi s-a spus ca nefericitul eveniment i se poate repeta pana la varsta de 5 ani...de fapt asa si este,mititel,pana la un an mai era sa mi se sufoce asa din senin de cateva ori.slava Domnului de atunci nu s-a mai intamplat si sper sa nu se mai intample pt ca eu intru in panica.daca ma crezi,in fiecare seara stau si il ascult inainte sa ma pun sa dorm,ca sa fiu sigura ca mai respira.asa traiesc de aproape 5 ani,cu frica in san.
sincer,nu stiu la cat timp poti ramane insarcinata dupa o cezariana,dar din cate stiu eu,mai mult de 2(maxim 3 in unele cazuri)nu ai voie sa faci,si nu la interval mai mic de 2 ani.nu bag mana in foc ca e asa cum spun eu,asa mi-a spus medicul.cel mai sigur e sa mergi la un control,si sa intrebi medicul,pt a nu te supune vreunui risc.a doua sarcina sa stii ca poate diferi sau poate fi la fel ca si prima.eu m-am simtit bn si la prima sarcina,si ma simt bine si acum,dar totusi sunt sarcini foarte diferite.eu it urez sa ai tot binele din lume.si as vrea sa imi mai impartasesti din gandurile tale daca vrei.stiu ca este o amintire foarte urata,care iti va ramane in suflet toata viata ceea prin ce ai trecut dar daca nu te superi as vrea sa imi povestesti ceea ce i s-a intamplat micutului tau.te pup si ai grija de tine 
|
annuka
Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:18
|
|
din pacate din nefericire...a murit pentru ca m-a lasat 2 sapt peste sarcina....si pentru ca nu mi s-a facut nici cezariana la timp....nu ca ar fi avut vreo malformatie ceva.....si la 4 zile de cand s-a nascut a murit....avea plamanii plini cu lichid si a facut infectia...a fost vina doctorului....insa nu se mai putea face nimic...l-am pierdut asa...din indiferenta unui doctor..doare nespus de tare.....dar...nu pot sa fac nimic sa intorc timpul...sper...sa pot sa fac un copil.....in rest nu-mi mai doresc nimic de la viata....o parte din sufletul meu a plecat cu puiul meu...intr-o alta lume......
|
alexandrina84
Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:37
|
|
Buna. Imi pare rau Sophie. Fii tare. Vei face un alt Bebe, si sa dea Dumnezeu sa numai treci niciodata prin asa ceva. Nici un parinte nu trebuie sa traiasca un astfel de Cosmar. Suntem alaturi de tine.
|
Kiki_Mic
Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:52
|
|
Si acel dr nenorocit nu a patit nimic?! Astia nu trebuie lasati sa mai practice.
|
Kiki_Mic
Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:53
|
|
Te rog sa ma crezi ca mi-au dat lacrimile citind mesajele tale...inainte sa fiu mama nu intelegeam asa durerea altora pt copii,dar acum as fii in stare sa fac crima pt copii,indiferent ca sunt ai mei sau nu.e dureros sa te "chinui"9 luni,sa ai grija de tine sa nu pateasca bebe ceva in timpul sarcinii si un nenorocit sa ii ia viata pe care tu i-ai daruit-o.crede-ma ca as ucide toti doctorii din Romania care nu sunt in stare sa isi pastreze juramantul pe care l-au facut in primul rand in fata lui Dumnezeu.Copiii sunt ce e mai frumos si mai sfant pe lumea asta.Reda-ti curajul si increderea,mergi la un control la un adevarat medic si intreaba acolo cand mai poti avea un ingeras.Oricum nu-ti va sterge nimeni durerea din suflet,si nu va putea nimeni si nimic sa il inlocuiasca pe ingerasul pierdut,dar viata merge mai departe si meriti sa tii un bebe in brate si sa te bucuri de el.Succes si mai vorbim.
|
annuka
Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:59
|
|
Eu am nascut pe 20 oct 2005. Un baietel de 4 kg si 53 cm. Trecusem peste termen. Ma internat Luni, marti, mi-a provocat nasterea, dar nu sa intamplat nimic. Miercuri nu se suporta cu garda. Iar Miercuri spre Joi, la ora 2 noaptea mi sa rupt apa. Aveam contractii la 3 - 4 min, asistentele mi-au facut injectii sa ma linistesc ca sa nu cheme dr de acasa. Eu am avut nr scris gresit si nu am putut sa o sun. A venit cred ca pe la vreo 9, la ora 11 am nascut. Am avut dureri destul de mari, tinand cont ca mi se rupsese apa si aveam contractii de 9 ore, dar Multumesc lui Dumnezeu, sa nascut Puiutul, avea cordonul inodat bine, aproape de buricul lui, deci a avut viata. Dr a fost K. Mai putin asistentele la care am dat. De Luni pana cand am iesit din spital o gramada de bani, dar mai conteaza?! Am plecat acasa Miercurea urmatoare, cusuta inca o data fiindca facusem infectie la perineu. Am stat 10 zile cusuta. Ce ma marcat, faptul ca nu te invata cu rabdare cum sa alaptezi. Eu in 2004 avusesm probleme si cu sanii, am avut displazie mamara, pe fond nervos, eram suspecta de cancer, si va dati seama ca nu suportam sa pun mana pe sani, sa strang cum faceam ele. Baietelul meu, a fost un mare plangacios, mititelul probabil si tristetea pe care a simtito cand era in burtica, a avut si colici pana aproape de 4 luni. La 4 luni, ia iesit dintisorii, mai exact pe 10 feb 2006, si pe 14 ne-am internat de la operat de o fistula cu puroi, care o avea la fundulet, a fost cusut cu vreo 6 -7 fire pana in fundulet mult...cand facea treaba mare, sau simtea ca ii pun supozitorul se facea vanat la fata. Dar am trecut, si ne-am luptat cu altele de la 1 an si 8 luni, si in continuare ne luptam. Dar ii multumesc lui Dumnezeu ca nu e ceva grav, care nu se poate rezolva. Asa ca fetelor. Fiti tari. Trebuie sa fim tari, ca asa a lasat Dumnezeu, Femeia sa se chinuiasca si tot ea sa razbata. Ave-ti grija de voi, de Bebeii vostrii. Si mult Noroc si Sanatate viitoarelor mamici.
|
Kiki_Mic
Postat pe 15 Ianuarie 2009 17:05
|
|
Asa e cum a spus Annuka. Fii tare. Mergi mai departe. Si ai grija. Daca esti din Bucuresti, eu una iti pot recomanda dr Buni. Eu am nascut la Caritas cu D-na Dr Popescu Maria. Si am inteles si la CFR 2, Dar trebuie sa ma interesez. Sa ai incredere, ptr ca va fi bine
|
Kiki_Mic
Postat pe 15 Ianuarie 2009 17:12
|
Buna,Sophie!
Si mie mi-a murit un bebe in mai 2004.Nu stiu daca te consoleaza cumva...Era primul nostru copil pe care il asteptam de o vreme....am fost la controale,la ecografii si in sapt.32/33 mi s-a declansat nasterea fara sa mi se rupa apa,dar am sangerat putin.De la 9 pana la 16 am tot sperat si m-am rugat.Si nimeni nu-mi spunea nimic,ma tot consultau si-mi ziceau ca se naste prea devreme,ca nu se stie cum e.... Pe la 22 am nascut normal desi copilul nu era intors,deci a fost nastere pelviana,nu pot sa-ti spun cat de greu mi-a fost....si copilul a murit in timpul nasterii,practic s-a nascut mort desi pana pe la 16 miscase.Am crezut ca mor si eu dupa aceea....Inteleg ce simtipentru ca am plans continuu zile intregi,plang si acum cand scriu.
Totusi Dumnezeu nu m-a lasat de tot si in martie 2006 am nascut o dragalasa de fetita,lumina ochilor nostri,perfect sanatoasa.
Stiu ca ti-e greu dar cumva trebuie sa treci mai departe.
Sanatate si numai bine,
Felicia Raduca
|
feliciaraduca
Postat pe 15 Ianuarie 2009 17:28
|
|
Fetelor ma faceti sa plang...si faptul ca sunt insarcinata ma face sa imi fie si frica de ceea ce ma asteapta.sunt si intr-o tara straina,si nu stiu inca cum voi fi tratata.la controale si la eco am fost tratata bine,sper ca totul sa fie bine si la nastere....
|
annuka
Postat pe 15 Ianuarie 2009 17:49
|
cand am scris eram la serviciu....acum am ajuns acasa.....annuka....chiar daca eu am suferit pierderea asta....si mai sunt multe ca mine.....nu te descuraja....asta nu inseamna ca toate patesc la fel....intelegi?....trebuie sa crezi ca va fi bine....mereu.....
fetelor va multumesc mult ca imi ascultati povestea......da..doctorii astia nu ar mai trebui lasati sa practice...nu nu a patit nimic...ca a bagat faz aca placenta mea a imbatranit mai repede...desi neonatologul...a zis clar cum a fost......in fine.......muncesc mult....ca sa-mi ocup mintea..altfel as lua-o razna.....e cumplit.....
acum ies ca am treaba....va mai scriu....va pup...si va multumesc mult....
|
alexandrina84
Postat pe 15 Ianuarie 2009 18:34
|
felicia.....durerea e cumplia..........tu ma intelegi.....insa ma bucur ca acum esti bine.....ca ai un copil.....sper sa am si eu intr-o zi......nu sunt din bucuresti...insa vreau sa stiu ce doctori buni sunt in bucuresti.....eu sunt din tg-jiu//////........
ta pup
|
alexandrina84
Postat pe 15 Ianuarie 2009 18:36
|
Salut,Sophie!
Din pacate mai sunt multe mamici ca noi......Eu sunt convinsa ca atunci cand o sa fii pregatita o sa fie bine!Sunt sigura ca o sa ai copilul tau(copiii de ce nu?)eu am o cunostinta care a nascut de 3 ori prin cezariana si copiii sunt sanatosi toti 3,iar ea nu e tocmai sanatatea intruchipata(vreau sa spun ca a avut dintotdeauna o afectiune oculara).
O sa fie bine si n-o sa te mai gandesti la el asa cum o faci acum dar de uitat n-o sa uiti probabil niciodata!
Pentu mine a fost aiurea pt.ca nu aveam tocmai 20 de ani si sotul meu si-a dorit extrem de mult un copil si relatia noastra a cam dat inapoi dupa aceea si mi-a fost ingrozitor...dar au trecut toate......
Iti doresc mult,mult noroc si sanatate si curaj si celorlalte mamici la fel!
Va pup,Felicia
|
feliciaraduca
Postat pe 16 Ianuarie 2009 17:04
|
Salut Felicia!
Multumesc pentru raspuns.....asa sper ca voi avea macar un copil..e tare greu...si oricum nu voi uita niciodata....cat despre relatia cu sotul..da au aparut si la mine probleme....pentru ca este greu....suntem doi oameni foarte tristi..si suparati...si eram nervosi din orice....insa acum suntem bine...si speram...sa mai facem un copil.....sper sa trecem cu bine peste toate.....
|
alexandrina84
Postat pe 16 Ianuarie 2009 19:04
|
12:07, 15 Iulie 2024
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară