depresia dupa nastere

igiena la sugari

cresa sau bona?

clara_kidz Postat pe 19 Martie 2009 14:25
fetelor eu am nascut acum sase luni,dar tot deprimata ma simt cu toate ca nu pot sa ma plang,am un sot intelegator si un copil tare cuminte,am inpresia ca ma sufoc uneori ,ma simt legata de maini si de picioare ,voi cum ati trecut de starea depresiva daca ati avut-o.va pup
pai ce anume te deprima? ai zis ca sotul iti e alaturi, copilul vesel, SANATOS, care sunt "piticii" tai? (ce te face sa te simti ca si cum nu te-ai descurca?)
ruschita Postat pe 19 Martie 2009 14:28
dupa mine cel mai usor se iese din depresie daca te gandestica de fapt nu trebuie decat sa ii multumesti lui dumenezu pt ce ai, ca altii o duc MULT MAI RAU: sunt copii bolnavi GRAV, sunt oameni nevoiasi care nu au ce manca, sunt copii care au ramas fara parinti, sunt mame care au ramas fara sot si copii care au ramas fara tata, sunt familii care traiesc in certuri si batai... Sa-ti mai zic? Du-te la un spital (la chirurgie sau oncologie) si ce o sa vezi acolo o sa te faca sa iti treaca orice "pitici" cum ca tu nu ai destule motive de a fi fericita (crede-ma , ca stiu ce zic!)

ruschita Postat pe 19 Martie 2009 14:34
Ar trebui sa fii o mama fericita sa nu te mai gandesti la lucruri negative pt ca nu ai motive gandestete ca esti o femeie implinita cu un copil sanatos slava Domnului un sot bun.Poate ca esti plictisita si eu mai am momente cand mi se pare ca fiecare zi este la fel la sfarsit de saptaman cand sunteti impreuna cu totii sa faceti ceva care sa iesiti din monotonia de zi cu zi.Capul sus privirea inainte priveste cu drag la familia ta si fi fericita alaturi de ei bucurate de momentele astea frumoase ca nu stii cand trece timpul pe langa tine.
maria_serafim Postat pe 19 Martie 2009 14:45
salut la noi nu a fost cazul de ...depresie dar vreau sa te intreb daca esti sigura ca suferi de asa ceva ti-a dat cineva un diagnostic sau ti l-ai pus singura poate ai stari de anxietate, dar nu depresie postnatala. Am putea incadra aceste stari ca anxietate postpartum sau atacuri de panica sau cum zicea o mamica una e sa fii plictisita si alta e sa suferi de depresie...ia mai gandeste-te.Eu stiu ca una din 8 femei sufera de depresie chiar am avut o prietena care a avut nevoie de ajutor de specialitate desi toata lumea din casa nu stia ce sa-i mai faca si sa-i mai intre in gratie si ea tot pe a ei o tinea vorba aceea....
SEBY1YEAR Postat pe 19 Martie 2009 15:10
Hai sa-ti spun enumar cateva din semnele depresiei postpartum asa poate-ti dai seama daca suferi intradevar de depresie si daca e cazul sa ceri ajutor de specialitate si toate cele bune oboseala si iritare tristete, anxietate, plangi mult lipsa de energie dureri de cap, de sani, palpitatii, amorteala, hiperventilatie insomnie si in cazurile de obosela pronuntata lipsa poftei de mancare, slabire probleme de concentrare, memorie sau luare a deciziilor esti coplesita sentimente de vinovatie si inutilitate teama de a rani copilul sau pe tine esti dezinteresata de orice activitati lipsa apetitului sexual
SEBY1YEAR Postat pe 19 Martie 2009 15:17
multumesc mult pentru sfaturi,si cred ca oboseala e de vina,trebuie cum a zis o mamica fruntea sus,si sa mergem cu toate gramada,sa ne aranjam sa ne dichisim si totul va fi bn si frumos.multumesc mult
clara_kidz Postat pe 19 Martie 2009 15:52
va multumesc la toate si pupici la bebici
clara_kidz Postat pe 19 Martie 2009 15:53
pupici si voua si numai bine
SEBY1YEAR Postat pe 19 Martie 2009 16:01
buna , nu trebuie sa te simti aiurea , nu esti o mama rea pt ca simti asta ,e OK . nu e nevoie sa te uiti la altii care mor , sau au cancer :) poti sa ai un copil perfect sanatos si totusi sa fi trista . nu-ti crea sentimente de culpabilitate , cand apare un bebe pierzi f multe , da-ti timp sa "plangi " pt ce pierzi , e ok sa nu te simti extraordinar , sau sa nu ai energie , o sa treaca toate de la sine , daca te lasi sa simti si nu ti impui sa te simti " bine " acorda-ti timp pt tine , dar doar pt tine , chiar si pt 3 minute , fa ce ti trece prin cap , si cel mai important gandeste te la tine . numai asa esti capabil sa oferi dragoste neconditionata .
ion_cristina Postat pe 19 Martie 2009 21:12
ooooooooooffffffffffff , eu nu am zis ca sa culpabilizez pe nimeni, eu am zis doar modul in care mia-u trecut mie cel mai adesea starile de " of, ce viata nenorocita" (ca am avut si eu, mai ales cand eram cu andrei in spital). Punand cap mla cap ce e bine si ce e rau in viata mea, mi-am dat seama ca de fapt nu sunt decat o NOROCOASA: Andrei s-a vindecat fara prea mari complicatii (fata de toate cate puteau fi ), am sotul alaturi chiar daca parintii si socri nu numai ca nu ne-au incurajat cat a fost andrei bolnav, dar chiar dezaprobau tot ce faceam noi sau dr, etc etc etc...
ruschita Postat pe 20 Martie 2009 10:42
:) imi pare rau nu am zis ca sa te simti tu prost , doar ca si eu am trecut prin faze de genul asta , si imi ziceau cei din jur , zii merci ca nu are ... nu stiu ce . si ma simteam ataaaat de aiurea . de parca ceea ce simteam eu era minimalizat doar pt ca nu aveam copilul bolnav . de altfel starile astea de foarte putine ori au legatura cu copilul . sunt pur si simplu transformarile tale ca persoana . eu m-am schimbat enorm in astea sapte luni . sunt mult mai extrovertita , spun tot ce simt , si rezolv totul mult mai repede . de ex . eram in parcul IOR cu vlad in carucior , si in fata mea doi caini imensi unul cu zgarda iar celalat un saint bernard fara nimic . stapanul se uita pus si simplu la el . maraiau si mai mai sa se ia la bataie m-am oprit si m-am rastit la stapan ,zicandu-i sa si ia cainele de acolo . inainte sa il am pe vlad . as fi asteptat probabil sa plece de acolo cu tot cu caine .
ion_cristina Postat pe 20 Martie 2009 15:12
ufff...parerea mea e ca aceste depresii pot fi si de la griji,de la gandurile ca ceea ce faci poate nu e bine....nu stiu incearca sa nu iti faci ataaea griji,nu te mai stresa in orice,iesi cu bebe la plimbare cat mai mult posibil chiar dca alaptezi,asculta muzica relaxanta ,o sa ii palca si lui bebe cred eu,citeste,impleteste sau fa cevace stii tu mai bine sau iti place..eu cand cadeam in depresii ascultam muzica,iesem cu piciu la plimbare sau impleteam daca era o zi din aceea in care nu puteam sa iesim afara...sanatate si muuuultarabdare si calm...
izab33lla Postat pe 20 Martie 2009 15:18
ion_cristina sa stii ca sunt perfect de acord cu tine in momentul in care avem un copil devenim mult mai sigure pe noi si avem mult mai multa incredere in noi decat aveam inainte doar trebuie sa-l aparam indiferent de cu cati "caini" avem de-a face.In facultate am facut un curs de cum sa-ti organizezi eficient timpul la vremea aceea chiar am zis ca-i pierdere de timp acum insa pot spune ca le-as da eu cursuri de cum sa-ti organizezi timpul si cu un copil de cateva luni.
SEBY1YEAR Postat pe 20 Martie 2009 16:15
Buna !Si eu am trecut prin niste stari ciudate timp de ~5 luni dupa nastere.Aveam un spirit foarte critic si o minte ascutita pornita spre scandal.Nu stiu daca ma intzelegeti,dar sa va dau un exemplu:am fost la socru la tzara inpreuna cu bebe si sotul in vizita.M`a deranjat foarte tare cand am vazut ca socrul pune mana pe copilasul meu fara sa se spele pe maini,iar apoi l-a mai si pupat,chhhh.I-am spus sa mai faca si el o baie ca miroase urat.Acum imi pare rau ca i-am spus asa,dar el sigur n-a intzeles ca treceam printr-o depresie.Sotu m-a intzeles,am avut noroc.
kidz000353 Postat pe 23 Martie 2009 09:34
super tare, kidz 000353 Cred ca daca ii ziceam soacra-mii asa ceva lua foc, nu mai scapam cu viata Ai noroc de o familie tare intelegatoare. Eu cand am nascut, miercuri am iesit din maternitate (nu era nimeni acasa decat noi 3), joi dimineatza a venit soacra sa "ne ajute", si tot joi mai pe seara a trebuit sa mergem cu bb la spital. Si ea, ce crezi, nu m-a lasat sa il iau in brate, a zis ca eu sa iau bagajele. Am vazut negru in fatza ochilor (cum adica"nu ti-l dau, DE CE SA TI-L DAU?tu ia bagajele"???) dar nu i-am zis nimic atunci, am lasat-o sa il tina ea si eu am luat bagajele, i-am zis doar sotului ca daca vrea, pot sa nici nu mai vin cu ei , in schimb am intrebat-o pe ea dupa luni de zile de ce nu m-a lasat sa il iau in brate ca doar era copilul meu si el avea nevoie de mama lui , mai ales ca mergeam la spital nu la petrecere. Si ea ce-mi zice? ca asta a pus-o pe seama starii mele de dupa nastere tot eu aveam o stare dupa nastere!!!da ce se astepta?sa ii las ei copilul si eu sa imi fac altul poate? (ca doar na, abia se nascuse si el, pt el ea era o straina, nu avea cum sa il inisteasca sau ce bine sa ii faca ea, suplimnetar fatza de mine ) Alta data i-a dat sa se joace cu bricheta (cand el deja avea si forta sa apese pe buton sa o aprinda, si cand am intrebat-o cum a putut sa ii treaca poriun minte una ca asta a zis ca ce, nu e toxica, vezi-ti de treaba si ca eu gandesc prea mult!
ruschita Postat pe 23 Martie 2009 10:44
ce-ti e si cu soacrele astea.....si eu care ma plang ca nu am.....vezi de ce nu ai de aia ti-e dor
SEBY1YEAR Postat pe 23 Martie 2009 15:14
fetlor am ajuns la concluzia ca nu le putem schimba pe soacrele astea oricat de mult am ancerca,ele sunt mai destepte ca noi[asta cred ele]''''ca si ele au crescut copii'''doar nu??????? trebuie sa anvatam sa le ignoram ca nu o scoatem la capat cu ele pupici la bebici
silviatatu Postat pe 23 Martie 2009 15:20
Eu ma inteleg bine cu ea si chiar as avea incredre sa o las pe fetita cu ea cand o sa trebuiasca sa merg la servici la mine din contra trebuie sa ii spun eu sa o ia pe fetita in brate ca nu indrazneste si este foarte intelegatoare inainte sa ma duc la ea ii spun ce trebuie sa ii faca fetitei de mancare si face exact cum zic eu numai ca face mult si nu se mananca mereu ma amuz ca este asa simpatica ''uite i-am facut lui dulce maria supica'' asa ii place sa o alinte degeaba ii spun sa faca mai putin dar nu-i nimic important este ca nu se baga sa imi zica lasa ca stiu eu nu imi da tu explicatii chiar ma bucur ca nu este bagacioasa.
maria_serafim Postat pe 24 Martie 2009 16:08
asa mi se parea mie soacra mea, pana sa nasc, ma intelegeam f bine cu ea, mis e parea cea mai minunanata fiinta, ma simteam mai in largul meu cu ea decat u mama mea. dar am nascut si lucrrile s-au schimbat (drastic chiar)...
ruschita Postat pe 24 Martie 2009 16:15
super tare......... am ras de m-am prapadit,iti urez succes cu o astfel de soacra si gluma e gluma dar incearca sa te impui pt ca eu cred dintr-un caz in familia mea ca copilul cand va creste nu va avea respect pt ce spui tu ci pt ce decide mamaia,sora mea asa a patit impunete.pupici
clara_kidz Postat pe 25 Martie 2009 11:22
la ce te referi? ca "asculta" de cine -i place lui (de cine-i da mai multe prajituri si ii caua mai mult in corne? stai fara grija, ca nu va apuca ea sa imi educe mie copilul, daca asta s-ar putea numi educatie (sa ii dai sa se joace cu o bricheta, mie mi se pare caz demn de un psihiatru, fara nici o suparare, ca doar nu degeaba se zice ":te joci cu focul", dar daca ea atat de mult tine la el, ce sa ii fac?) sa iti mai zic? in timp ce eram cu andrei in operatie (si mama mea se oferea sa ne gateasca mancare, matusa mea ne-a dat sticle de vin vechi de zeci de ani sa dam spagi la dr, tata ne-a intrebat daca avem nev de bani, soacra mea ce crezi ca facea?isi renova casa si ne cerea noua bani de canapele! si cand a auzit ca a iesit din reanimare m-a sunat sa ma intrebe cand mergem la ei, eii fiiind din alt judet (iti dai seama ca asta era primul meu gand la spital, cand sa ma mai duc eu la ea). deci nici nu se pune probl ca va petrece andrei prea mult timp in preajma ei, clar! (e clar ca binele lui nu e o prioritate pt ea)
ruschita Postat pe 25 Martie 2009 11:29
Eu am crescut la bunici si sincer, nu regret nici un moment, am avut o copilarie fericita, cu doi bunici care imi faceau "toate poftele" atat mie cat si surorilor mele dar incercau sa ne ofere si o educatie frumoasa.Cert e ca si in ziua de azi imi aduc aminte cu o placere nemaipomenita perioada aceea... In schimb eu cu Sebi n-as putea sa fac asa ceva(asta in cazul in care am avea bunici) nu neaparat din neincredere, cit pentru ca nu as vrea sa ii pierd copilaria. Poate de vina e si diferenta de varsta... maica-mea m-a nascut pe mine la 21 de ani, a mai "copilarit" putin, eu am nascut la 28 de ani, asa ca Sebi ma implineste altfel, poate avem si personalitati diferite, pe vremea aceea nu puteai sta in concediu 2 ani ca acum ...cert e ca n-as putea sa stau fara sebi nici o zi....oricum in prezenta bunicilor copilul isi imbogateste altfel inteligenta emotionala cu mult mai mult decat daca nu s-ar fi aflat decat in compania parintilor. Oricum bunicii cauta mai degraba confortul spiritual al nepotilor cum spunea si mamica ruschita cu "prajiturele si cautat in coarne" asa ca atunci cand relatia bunici-nepot nu este de bun augur trebuie atent supravegheata de parinti sau in cel mai rau caz limitata. Bunicii nu ar trebui sa se opuna in fata copiilor la educatia pe care parintii le-o da, acesta este de altfel un aspect destul de negativ pentru copil, el avand nevoie de niste repere afective si securizante.
SEBY1YEAR Postat pe 25 Martie 2009 12:04
exact: nu o sa ii interzic lui andrei sa isi vada bunica, in compania careia de altfel se simte f bine (ca ea se joaca cu el, ii face prjituri, ii cumpara mereu jucarii..de nu mai avem loc in casa de ele ) dar de la o vizita -2 din joiin pasti , si pana la a o lasa pe ea sa isi puna amprenta asupra educatiei lui... NU! Sotul meu a crescut in fum de tigara, si se ruga de ei sa nu mai fumeze, si ei ziceau ca ce, e casa lor si fac ce vor, asa ca NU! Andrei nu va trai asa ceva! Plus ca ea nu e de acord cu nimic din ce fac eu, si totusi e copilul meu, pe ai ei si i-a crescut cum a vrut a, pe ai mei ii cresc eu!
ruschita Postat pe 25 Martie 2009 12:08
In cazul asta sunt de acord cu tine mi-am facut copii sa-i cresc cum cred mai bine de cuviinta si sincer imi pare foarte rau ca mai sunt si astfel de bunici...oricum cred ca ar trebui sa-ti spun ca este preferabil sa comunicati in legatura cu ceea ce vi se pare a fi cu adevarat important pentru Andrei inainte de a il lasa in prezenta bunicii mai ales daca aceasta fumeaza.
SEBY1YEAR Postat pe 25 Martie 2009 12:42
iti multumesc mult pentru cuvintele dragute,si nu pot sa spun ca sunt tocmai multumita de viata mea dar am sa incerc sa vad lucrurile bune,cred ca asa ar trebui sa faca toata lumea
clara_kidz Postat pe 25 Martie 2009 12:53
Cu cat vezi mai bine "partea plina a paharului" cu atat devii mai bine dispusa si optimista
SEBY1YEAR Postat pe 25 Martie 2009 12:59

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
medici execrabili	25	De la: crisdrag2007 7 Februarie 2010 19:17
alergie la capsuni	32	De la: office_salinasusesi_ro 20 Iunie 2010 20:18
Mamica din Irlanda	15	De la: adi27 25 Septembrie 2010 23:01

luare in spatiu	1	De la: garbo_467352 20 Mai 2017 00:57
O intrebare?....	10	De la: Thor_again 30 Iulie 2010 16:53