Emotii alaturi de oameni la protest: Mii de romani uniti pentru Rosia Montana

Editorial

La Bucuresti, chiar daca televiziunile au ingnorat cu desavarsire cele ce se petreceau in centru, la fantana din piata "21 Decembrie 1989", am trait cel mai emotionant protest. Mii de oameni (dupa estimarile de la fata locului peste 5.000) s-au strans in Piata Universitatii pentru a striga: „Uniti, slavam Rosia Montana!”. Erau foarte multi tineri, dar printre ei, toate varstele.

Poate ca cei mai draguti erau copiii aflati pe umerii parintilor. La un moment dat, un pusti buclat de 9-10 ani a venit la porta-voce pentru a spune ca el isi doreste o natura curata pentru nepotii si stranepotii sai. Au urmat aplauze insufletite. Impresionante erau si femeile insarcinate iar prezenta lor acolo, la protest, insemna mai mult decat 1.000 de cuvinte: Insemna ca mamemele isi doresc un viitor mai bun pentru copiii lor!

Momentul in care bulevardul Magheru a fost ocupat ne-a emotionat. Curand am plecat in mars spre Piata Victoriei, la Guvern. Protestele de la Bucuresti au fost pasnice. Simteai cu adevarat o emotie a comuniunii. Miile de oameni care au ocupat marele bulevard strigau pentru Rosia Montana. Oare de cand nu mai vazuse Bucurestiul o asemenea mobilizare omeneasca, sufleteasca?

Protestatarii se indreptau din Piata Universitatii spre Guvern, ocupand Bulevardul Magheru din centrul Capitalei:

Argumentele impotriva exploatarii de la Rosia Montana le simti adanc in suflet. Te gandesti la cum vor arata muntii aia frumosi, te gandesti in ce mod va fi afectata natura din toata tara, te gandesti – noi cu ce vom ramane din toate astea? Te gandesti cum jocurile se fac mereu la cel mai inalt nivel, iar cetatenii si cetatenele nu sunt decat cei care suporta consecintele dramatice ale jocului, cand de fapt democratia reprezentativa se refera la faptul ca EI ar trebui sa ne reprezinte interesele si drepturile!
 

Cred ca protestul a devenit in aceste conditii cea mai importanta unealta democratica pe care o avem la indemana. Cam singura. Este vorba despre forta unitatii, despre vocea care devine comuna. Este momemtul cand psihologia maselor se pune in miscare pentru o cauza a tuturor. „Mii de oameni au marsaluit in Romania impotriva minei de aur” scriu Reuters si sute de alte site-uri internationale.

** Vezi imagini de la protestele din toata tara pe 9am.ro: Proteste in prima zi de toamna: Mii de romani au iesit in strada pentru Rosia Montana

Filmare emotionanta de la protestul Salvati Rosia Montana din Bucresti!

Piata Universitatii nopatea 1-2 septembrie 2013:

Argumente logice aduce europaralamentara romana Renate Weber; cum este firesc intr-un articol de presa este bine sa aducem in discutie ambele fatete ale medaliei. Dar campania RMG o stiti foarte bine. Vezi video din campania Rosia Montana Gold Corporation si Scrisoare deschisa de la Cristian Albu, liderul sindicatului Viitorul Mineritului, care sustine proiectul minier.
 

Ne putem pune totusi destul de multe intrebari cu privire la faptul ca televiziunile nu au transmis de la proteste, sau au facut-o foarte distorsionat. Despre violente nu a fost nicidecum vorba, iar in timp ce in toata tara mii de oameni marsaluiau, televiziunile vorbeau despre cateva sute de persoane in Piata Universitatii din Bucuresti?!… Pe cine sa credem? Ce ne spune constiinta? „Popor de oi. Iesiti din casa ca va mananca lupii”, se putea citi pe una dintre pancartele care marsaluiau la Bucuresti.

TOB: "Presa romana plina de minciuna". Cum au redat canalele media protestele pentru Rosia Montana

Protestatarii au ramas in Piata Universitatii in locul simbolic al setei de democratie, pana tarziu in noapte. Asezati pe caldaramul Bulevardului si batand in ritm – "Uniti salvam Rosia Montana!"
 

Protestele continua!

Argumentele europarlamentarei Renate Weber (via pagina Facebook Renate Weber):

Nu sunt de acord cu proiectul minier de la Rosia Montana. Din 2006, cand la nivel public nu exista decat campania publicitara desantata a RMGC, m-am pronuntat public si cu consecventa impotriva lui. Pentru mai multe motive. Rationale si obiective.

1. E absurd ca o tara sa accepte sa renunte la resursele sale, acceptand ca o companie privata sa le exploateze, iar tara sa obtina doar niste redevente de 2% sau de 6%. Un raport firesc ar fi ca statul, adica bugetul public, sa obtina 70-80%. Altfel, ce interes ar avea?

2. O exploatare de asemenea anvergura cu cianuri nu mai exista nicaieri in Europa si, daca nu ma insel, abia daca mai e una similara in lume. Ca si cum Romania isi rezolvase toate problemele si doar cianura mai lipsea sa o lasam mostenire generatiilor viitoare. Nici in trecut si nici in prezent compania miniera RMGC nu m-a convins ca va avea forta financiara, cu atat mai putin interesul, de a reecologiza zona. E o companie creata strict pentru acest proiect, care va disparea asa cum a aparut: peste noapte.

3. Cata vreme contractul nu este facut public, pentru ca RMGC se opune, nu avem cum sa stim daca se va exploata doar aurul sau si alte resurse in care zona este chiar mai bogata.

4. Siturile arheologice din zona vor fi distruse. Ideea ca le putem salva digital e o gluma nereusita. Incapacitatea noastra de a le valorifica intr-un proiect mai amplu, chiar cu o dimensiune turistica, pentru ca infrastructura zonei este dezastruoasa si pentru ca nu gandim in termeni de dezvoltare durabila, nu poate justifica distrugerea.

5. Mirajul locurilor de munca il inteleg, dar este doar atat: un miraj. Crearea, chiar si a 1000 de locuri de munca, doar pentru perioada exploatarii (vreo 10 ani, caci dupa inchidea exploatarii va fi doar un imens lac cu cianuri) nu poate justifica distrugerea. Multe din aceste locuri de munca nici macar nu vor fi pentru oamenii din zona, caci vor presupune inalta specializare, ceea ce, local, nu exista.

Mai am insa si cateva argumente, la fel de puternice, chiar daca ele sunt subiective sau emotionale.

1. De la inceput acest proiect a demarat sub semnul manipularii, al discordiei, al inveninarii vietii locuitorilor din zona. Bataia de joc a asa ziselor investitori a fost naucitoare iar rezultatul a fost o comunitate divizata ireconciliabil.

2. Intreg proiectul s-a desfașurat pana acum cu imense probleme legale, multe legate de conflicte de interese. Nu cred ca exista un alt proiect in legatura cu care justitia din Romania sa fi anulat atat de multe documente. Continuarea lui ar fi o legalizare a ilegalitatilor de pana acum”.

3. Am fost la Rosia Montana de mai multe ori. In ciuda dificultatii de a ajunge acolo din cauza unei infrastructuri oribile si in ciuda saraciei zonei, ambele intretinute special de companie de coniventa cu diferitele autoritati locale, o data ajuns acolo ti se taie rasuflarea la vederea unei frumuseti naturale unice in tara. Flora zonei este unica in lume tocmai datorita resurselor naturale unice. Privesti de jur imprejur si simti ca te sufoci de revolta la gandul ca totul ar putea sa devina un urias crater, si nu din cauza unei catastrofe naturale, ci pentru ca unii vor sa distruga pentru profitul lor personal imediat, iar noi, ceilalti, nu stim sau nu indraznim sa aparam ce avem", spune Renate Weber.
 

***As vrea sa considerati acest articol din perspectiva unui articol de opinie. Vreau ca fiecare sa aiba o pozitie proprie, asa cum ii dicteaza sufletul si constiinta. Trebuie sa cantarim bine fiecare pozitie politica pe care o avem. Am simtit mai mult decat niciodata ca eu, tu, noi contam atat ca multime cat si ca indivizi. Gesturile noastre traseaza drumul nostru in viata. Fiecare decizie politica ce nu este luata in interesul nostru ne poate costa pentru un viitor indelungat!  Aceasta as vrea sa inteleaga fiecare despre responsabilitatea noastra sociala. Ca cetateni si cetatene.

de Iulia Sima

Foto fr si main: By Roberto Sorin /Shutterstock

Iti mai recomandam si: Am pierdut un geniu!

Aung San Suu Kyi, Gandhi in varianta feminina

Garbo

Ultima actualizare: 5 August 2020 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo