În ziua de 23 aprilie, în calendarul creștin ortodox este celebrat un sfânt mare și important pentru creștinătate, Sfântul Mucenic Gheorghe. Anul acesta sărbătoarea pică la o zi distanță de ultima zi a Paștilor, sporindu-ne și mai multe motivele de sărbătoare, iar imediat aceste zilei speciale îi urmează pe 24 aprilie sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe: viață si istorie
Sfântul Gheorghe se află la loc de cinste printre sfinții martiri ai creștinismului. Este patron al multor orașe sau chiar regiuni și țări (Lituania, Georgia, Armenia, Serbia etc), iar în România nu puține sunt bisericile care îi poartă hramul. Ba mai mult, unul din cele trei brațe ale Dunării îi poartă numele, la fel ca și multe orașe din țară. Istoricii sunt de parere că Sfantul Gheorghe a trăit în timpul Romei antice între anii 275/280 și anii 303 și s-a născut în Cappadocia, în sânul unei familii creștine cu rădăcini grecești, părinții săi fiind Polychronia și Gerontius. Soldat în garda împăratului Dioclețian, Gheorghe a fost întemnițat, torturat și a murit prin decapitare fiindcă a ales să își mărturisească în mod public credința și nu s-a dezis de religia creștină.
Se spune că Sfântul Martir a trecut prin chinuri inimaginabile înainte de a-și încredința sufletul în Mâinile Domnului. La ordinul împăratului Dioclețian, trupul Sfântului a fost străpuns de suliță, peste piept i-au fost așezate lespezi de piatră, a fost tras pe roată și băgat într-o groapă de var, i-a fost pusă încălțăminte cu cuie în picioare și a fost nevoit să bea o băutură otrăvitoare, dar nu și-a renegat nicio secundă credință sa în Hristos. Văzând puterea sa de a îndura durerea și de a nu renunta la creștinism, se spune că în acea zi mulți au renunțat la credința lor în diverse zeități și au trecut la religia creștină, inclusiv împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian. În temniță, se spune că sfântul l-a atins pe unul dintre colegii săi, iar acesta a înviat, iar de atunci împărătească însăși a crezut în puterea lui Dumnezeu. Datorită faptului că a biruit moartea și suferințele fizice, în popor sfântului i se mai spune și Purtătorul de biruință.
În unele legende recente, sfântul Gheorghe este reprezentat călare, doborând un balaur, probabil un simbol al victoriei asupra răului. In iconografia modernă, sfântul poartă pe umeri o mantie roșie, amintind de sângele sau vărsat și de martiriul întru Hristos. În alte reprezentări, sfântul este înfățișat pedestru, îmbrăcat ca tribun, cu o diademă pe cap și o platoșă sub mantie, purtând în mâna dreapta o cruce, iar în mâna stângă o sabie sau suliță. Conform Wikipedia, în vremea Moldovei medievale, steagul trimis de Ștefan cel Mare la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos îl înfățișa pe Sfânt ucigând balaurul. Într-o altă legendă veche sfântul este perceput drept salvator al cetății Silena (din provincia Libiei), reușind să elibereze cetatea de un balaur care o amenință.
Foto: By Everett - Art /Shutterstock
În folclor și în anumite legende și povești populare, se crede că Sfântul Gheorghe este și un adevărat “străjer al timpului”, acesta având în mâinile și puterile sale cheile vremii și putând deschide și închide anotimpul cald. El este considerat cel de-al doilea stâlp calendaristic (“capul primăverii”), sfântul Dumitru fiind cel care are capacitatea de a deschide și închide la rândul său anotimpul rece. Deoarece odată cu Sfântul Gheorghe începe și sezonul cald și al adevăratei primăveri, dar și cel pastoral, sfântul este considerat și patron și ocrotitor al păstorilor, al naturii renascute și al vegetației.
Iată și câteva dintre credințele și tradițiile populare legate de Sfântul Gheorghe:
- În popor, sărbătoarea Sfântului Gheorghe mai era cunoscută și sub numele de Sângiorz sau Sângeorge și în vremuri de demult sărbătoarea se întindea pe parcursul a trei zile. Deși multe dintre aceste obiceiuri s-au pierdut sau dat uitării, încă se mai păstrează unele dintre acestea.
- În tradiția populară, în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, o persoană de sex masculin trebuia să împodobească porțile și stâlpii casei, ferestrele și ușile grajdurilor, dar și grădinile și mormintele din cimitire cu ramuri verzi. Despre aceste ramuri se credea că sunt investite cu puteri divine, celebrează renașterea naturii și au rol de “strajă”, adică pot proteja de malefic și spirite rele oamenii, animalele, gospodăriile și noile semănături. În funcție de regiune, simbolurile vegetale diferă și ele: în zonele Munteniei, spre exemplu casele se împodobesc cu ramuri de par sau tufan, în Transilvania se folosesc crenguțe de leuștean sau rug verde, iar în Banat ramuri de fag sau gorun.
- De asemenea, în Bucovina, în ajunul zilei de 23, există obiceiul de a se înfige rămurele de salcie și flori galbene, “calce”, în brazdele îngrijite.
- Se pune că în dimineața ajunului Sfântului Gheorghe, femeile se îngrijeau să scoată afară sculele de țesut pentru ca razele soarelui la răsărit să treacă peste ele și astfel să aibă spor la lucru întreg anul.
- În anumite zone ale țării, încă există obiceiul ca oamenii să își încingă mijlocul cu ramuri verzi pentru a fi feriți de durerile de mijloc sau acela de a se stropi cu apă, înainte de răsăritul soarelui, și astfel să se spele de rele și să fie feriți de boli și necazuri tot anul.
-nBusuiocul devine și el o plantă sfântă și capătă valeitati vindecătoare în preajma sărbătorii Sfântului Gheorghe. Busuiocul semănat în zorii sărbătorii e bun de dragoste și cinste, se spune că cel se spală cu rouă de pe busuioc va fi cinstit de toată lumea.
- Se crede că cine doarme de sfântul Gheorghe, acela va lua “somnul mieilor” și va fi somnoros pe tot parcursul anului
- Gunoiul adunat în grădina de Sfântul Gheorghe nu se aruncă, ci se pune la rădăcina copacilor pentru ca aceștia să dea rod bun.
- De asemenea, dacă în ziua de 23 aprilie, va fi ceață deasă afară sau rouă multă pe plante, se spune că în întreg anul va fi rost de abundență și recolte bogate, iar dacă plouă, Dumnezeu îi va binecuvânta pe oameni cu mult grâu și fân.
- Se spune că cine se va urzica în această zi va fi sprinten, harnic și agil tot anul, iar cel care aleargă înainte ca soarele să răsară va fi vioi și sănătos vreme îndelungată.
- În dimineața zilei de 23 aprilie, în anumite zone, fetele tinere obișnuiau să colinde pe furiș pădurile în căutarea navalnicului, pe care îl ascundeau apoi în pod sau sub streașină, crezând că acesta are puteri magice și că le va aduce în prag pețitorii doriți.
- Flăcăii, pe de altă parte, în aceeași dimineață, porneau în păduri spre a cauta iarba fiarelor, o plantă considerată miraculoasă, având puterea de a frânge și a desface lacătele. Totodată, în ajunul sărbătorii, tinerii duceau în poienițe și dumbrave o cofă cu apă “neînceputa” pe care o ascundeau într-un loc secret, știut numai de ei. La răsăritul soarelui, se întorceau în acel loc și priveau în cofa cu apă. Dacă vedeau în vas firicele de iarbă, credeau că se vor căsători în curând cu fața pe care o plăceau, iar dacă în schimb găseau pe suprafața apei flori uscate, acesta era considerat un semn că băiatul respectiv mai are de așteptat un pic și că nu se va însura în acel an.
Foto fr si main: By MISHELLA /Shutterstock
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară