de Alexandra Serban
E o lege viscerala la noi, un implant colectiv venit din timpuri comuniste… sau Dumnezeu o fi stiind de cand; e o placere morbida care atinge culmea orgasmului egotic: CRITICA. Facuta cu o placere diabolica, sadica, dorind a-i arata celuilalt cat esti tu de sus si cat e el de jos in nestiinta lui.
Vazuta ca forma motivationala si a-ti da, cica, ghes pe scara ierarhica, privita ca motor educational, aparuta din primii ani de viata (cand in cadrul familiei ideea de disciplina si de a-si forma odraslele incat sa ajunga CINEVA e focusul principal), CRITICA marcheaza vlastarele, viitorii adulti, marcand sufletele copiilor cu sechele, facandu-i sa se simta lipsiti de importanta, neiubiti, indepartati, mereu nevoiti SA DOVEDEASCA prin ceva ca merita sa fie IUBITI. Pentru ca altfel sunt cicaliti, ridiculizati, criticati de proprii parinti si apoi de invatatori si de profesori - mentorii care-i calauzesc sa DEVINA OAMENII MATURI de mai tarziu, OAMENI cu lipsuri si gauri, ca mai apoi, la randul lor sa stie sa produca Gauri de calitate in viitoarele lor progenituri.
Foto: BrAt82 /Shutterstock
CRITICA si DE CE-ul exaspereaza, frustreaza, provoaca reactii adverse mai ales unor oameni ca mine, asa mai rebeli si care nu se supun AM nevoie sa inteleg. Cand ma critici, fa-o intr-un mod in care sa primesc deschis faptul ca am gresit si ca da, trebuie sa ma corectez. Nu ma pocni prin cuvinte, nu-mi impune, arata-mi MOTIVUL si CALEA. Fa-o bland. Nu ma zgaltai!
Blandetea nu a daunat niciodata nimanui si pe zi ce trece ii dau din ce in ce mai multa dreptate psihoterapeutului rus MIHAIL LITVAK care a spus: OAMENII IMATURI CRITICA, CEI MATURI FAC CEVA.
Cum reactionam noi cand suntem criticati? Si care e cauza lor, a celor care se manifesta in acest fel?
Rani, rani adanci ce au nevoie sa fie umplute cu dragoste, cu atentie, cu acceptarea ranilor lor. Si poate daca ar avea curajul sa se priveasca adanc, in interiorul lor, persoanele care critica ar descoperi ca sunt purtatori ai caracteristicilor pe care ele insele nu si le accepta. Falsitate de identificarea a unui eu pe care nici ei nu si-l cunosc. Si stii ce e culmea? Ca si-ar dori enorm de mult sa fie dezinhibati si rebeli, insa fac eforturi colosale sa devina fix oameni verticali ca modelele pe care si le-au ales; doar ca nu te poti mula pe ceva care ti-e fie prea mic ca forma, fie prea mare.
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural