RANA DE ABANDON din copilarie si efectele ei. Cum sa vindeci o rana a sufletului care inca doare

de MIHAELA IORDACHE, psiholog si expert Garbo

insightpsy.blogspot.ro

_________________

Multe persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite, experimenteaza acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in copilarie. Desi termenul de ‘abandon’ ne duce in mod obisnuit cu gandul la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului emotional este un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca ceva nu este tocmai potrivit.

Este foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a face cu proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o persoana care sta foarte aproape de tine, insa cu care conexiunea, legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi emotionale neindeplinite.

Persoanele care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singure sau chiar ajung dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt menite sa fie singure. Relatiile neindeplinite, pline de frustrare sunt construite de fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana, ducand astfel la profetia ce se autoindeplineste.

Teama de abandon isi are, de multe ori, radacinile in copilarie

Acest abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Copilul creste intr-un mediu in care, cumva o parte din el nu este acceptata. In felul acesta, copilul ‘invata’ ca nu este ok sa afiseze acea parte. De exemplu invata ca:

- Nu este ok sa faci greseli;

- Nu este ok sa iti arati emotiile;

- I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;

- Nevoile nu sunt premise tuturor;

- Nevoile altora sunt mai importante;

- Implinirile si succesul sunt minimizate.

Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:

- Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru varsta copilului;

- Este tras la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru actiunie si sentimentele parintilor – clasicul ‘din cauza ta’

- Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre intreaga pesoana si identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca dezacord despre comportamentul specific.

Teama de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi semnificative cum este moartea unui parinte sau divortul, fie ca rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura de adult, aceste experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele care sunt importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este normal ca parte din experienta umana, in momentul in care devine severa si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte dificil de gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii sanatoase.

In situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa protectiei fizice si psihice de au nevoie si merita, ajung sa internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de vedere fizic, cat si emotional se traduce in abandon. A trai cu experiente repetate de abandon da nastere unui sentiment ridicat de rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit, inconstient din experientele de abandon: “Nu esti important. Nu esti de valoare”. Din acest loc, incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.

Foto homepage: Abandon, Singuratate via Shutterstock

Foto int: Fetita trista, Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 11 Iulie 2014 @ 02:07

• 
• 

Mai multe despre Garbo