Carte: Abisex

Vad cartea lui Sorin Delaskela ca pe o incercare de dezgolire a lumii, cercetare febrila in intimitatea ei, venita din curiozitate, exasperare si pasiune. Pana la urma, luciditatea nu poate rezulta decit din exasperare, dintr-o tensiune interna care face ridicole, aproape obscene lucrurile pe care ai bazeaza oamenii viata: munci marunte fara vreun scop sau vreo satisfactie, iubiri programate, plictisite, iluzii de glorie sau nemurire, viclenia, profitul. Sunt scrise in Abisex dramele obianuite, lipsite de grandoare, cu atat mai dureroase cu cat nu le salveaza spiritualizarea.

De altfel, a purifica nenorocirile oamenilor, a-i imbunatati, descrie in culori caldute nu sunt altceva decit forme subtile de iluzionare. In schimb, Abisex este o lume fara amagiri, nuda, poate de aceea, pentru unele gusturi, aocanta, obscena, revoltatoare. La o vedere superficiala, inca o pornografie dezabuzata, din nou lumea in descompunere. Ce deosebeste cartea lui Delaskela de mistica sexuala a lui Leonard Cohen sau de voluptatea apocalipsei lui Henry Miller, autori de care se apropie, este refuzul grandorii. Asta duce la un fel straniu de intelegere, apropiere de mintea cititorului, un fel de modestie care capteaza increderea.

Veti intreba, poate, ce se petrece in cartea asta, pana la urma. Daca este un inventar de dezamagiri si esecuri, scrise cu un umor sumbru, daca este o carte cu portrete feminine minunate, o disperata explorare a sexualitatii, o scotocire prin fiinta dupa izbavirea imposibila. In Abisex se gasesc toate acestea, prea putin cosmetizate, insa intr-o forma limpede, o poezie fireasca. Relevant ar fi, probabil, sa citez toata cartea, stilul autorului, cu ceva din cruzimea celui care scrie pentru sine, dar se lasa citit pe furia, trece cu eleganta de la melancolie la patetism, de la limbajul frust la cel delicat.

La nivelul constructiei, pare greu de crezut ca Abisex este prima carte a autorului. Totusi, un exemplu: „Simti ca nu mai e nimic inocent in aceasta furie de zi cu zi. Ca totul e o mecanica idioata ai sumbra, care te propteste direct in moarte. Ce faci? esti intrebat. Iata, fac asta si asta, spui. Dar, in realitate, stii bine ca tu nu faci realmente mai nimic. Nu faci tu ceva sau altceva. Ceva te misca incolo si incoace, inainte si inapoi. Ceva fantomatic traieste in numele meu si al tau.”

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo