Nu va taiati radacinile! Restabilirea armoniei energetice cu parintii nostri

de Alina Albert, expert Garbo

Revista Normal despre paranormal

____________________________

Tot mai multi oameni, in ultima vreme, imi solicita ajutorul pentru ca intampina mari probleme cu parintii, "tata ma jigneste mereu", "mama nu este de acord cu casatoria noastra", "mama imi spune ca sotul meu este un nenorocit si ca eu sunt oarba si nu vad, sa aleg: ori ea, ori el"....

"Cinsteste pe mama si pe tatal tau". De ce este esential sa restabilim armonia energetica cu parintii nostri?

Foto: Copac, radacini via Shutterstock

Uneori, parintii gresesc. Chiar foarte grav. Este de luat in calcul faptul ca si parintii nostri au fost, candva, copii. Poate ca si ei, la randul lor, au fost lipsiti de iubirea parinteasca.

Oricat de grea vi se va parea lectia, fara a stabili armonia energetica intre noi si ei, nu vom putea construi spiritual mare lucru. Parintii sunt radacinile noastre. Sunt prima veriga pe acest pamant - ca ne convine sau nu. Fara radacini (oricat de proaste ar fi ele), orice planta moare. Te poti hrani artificial, o vreme, dar spiritului tau nu-i va fi bine, in final.

Parintii sunt veriga energetica de baza. Chiar daca au gresit fundamental fata de noi, chiar daca ne-au abandonat sau ne-au deposedat de averi, sunt parintii nostri - o veriga energetica solida pe care, oricat de mult te-ai chinui s-o tai definitiv, nu vei reusi s-o "anihilezi' niciodata.

Solutia? IERTAREA! Iarta-ti parintele care greseste, caci pe tine te ierti, de fapt.

Sa va spun povestea mea. Suntem 2 frati. Fratele meu, din motive care nu mai conteaza, a fost crescut de la bun inceput de ai mei, spre deosebire de mine, care, mi-am petrecut primii ani din viata la tara. Multa vreme, relatia mea cu ei a fost una proasta spre dezastruasa. Cand am venit in Bucuresti, ei nu erau obisnuiti sa aiba copil, eu nu eram obisnuita sa am parinti. De aici, conflictul... perpetuat ani la rand.

Pe mine tata ma jignea ingrozitor in copilarie. Eram terorizata cand ieseam afara din casa, pentru ca nu tinea cont - ma batea si ma umilea in fata altor copii, pentru o banala nota de 8, de exemplu. "Trebuia sa iau doar 9 si 10'" - o aberatie, desigur. Cu fratele meu nu facea acest lucru desi, in primii ani de scoala, era departe de a fi premiant. Totusi acum, dupa multi ani, realizez: fratele meu era un copil mai bun si mai iertator decat mine. Eu imi uram inconstient parintii pentru ca ma adusesera din mediul meu natural -liber- intr-un apartament mic, muncitoresc, si ma fortau sa traiesc o viata plina de reguli si constrangeri. Agresivitatea mea neconstientizata, o declansa pe a lor....si tot asa...

Garbo

Ultima actualizare: 27 Septembrie 2019 @ 05:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo