Puiu Călinescu, un gigant al comediei cu o viață marcată de lipsuri. „Nu a ținut la bani!”

Celebrul actor Puiu Călinescu a fost rodul unei aventuri. S-a născut în cartierul Grivița, pe 21 iunie 1920, după ce mama lui, Fotina Călinescu, s-a îndrăgostit de un actor din Hunedoara, Jean Tomescu, care atunci când a aflat că va avea un copil s-a făcut nevăzut.

Mama Fotina Călinescu a trecut prin multe și a tras din greu pentru a-și crește băiatul. S-a angajat la o firmă de țigarete, dar, la doar 23 de ani, soarta a decis să o despartă de fiu pentru totdeauna. Mediul toxic în care lucra și o gripă au răpus-o. Astfel, Puiu Călinescu a ajuns în grija rudelor. Bunica și frații mamei l-au preluat, dar tratamentul de care a avut parte a fost îngrozitor.

„Unchiul, soţul mătuşii mele, era un om aspru, care nu suporta leneşii, iar cel care dicta în casa aia era el. Dacă făceam boacăne sau nu-mi justificam existenţa într-o zi, nu primeam de mâncare. Şi slavă Domnului!, au fost multe zile în care nu mâncam nimic“, povestea el în emisiunea Eugeniei Vodă.

„Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă. Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă.

Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. Iar dacă nu am ce, caut până găsesc. Uite, am reparat televizorul şi de atunci nu mai am imagine la el. Am reparat radioul şi nu mai are sunet.

Am reparat fierul de călcat şi am ars lumina în tot cartierul. Nu pot să stau într-un loc ţepenel, am în mine un demon. De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, a mai spus Puiu Călinescu în emisiunea “Planeta Cinema”, a Eugeniei Vodă.

Nici după ce a crescut nu a dus-o mai bine. Nevoia l-a împins la diferite munci încă din adolescență. Într-un timp, a fost angajat să lipsească afișe cu viitoarele spectacole, dar așa a început să prindă gustul pentru lumea boemă a teatrului.

„Perioada lui de glorie a început, prin anii ’70, cu < Sonatul lunii > la Boema. Nu se putea circula pe stradă când avea spectacol! Biletele se vindeau cu o săptămână înainte. Câştiga foarte bine, dar cheltuia totul cu noi, copiii, cu mama… Le-a ajutat până şi pe mătuşile care îl bătuse în copilărie”, mărturisea fiica marelui actor.

Dar dragostea l-a schimbat complet. Într-o lume în care nu i s-a oferit nimic, iubirea era singura care conta. „Mama l-a cunoscut de prin 1944. A fost o iubire nebună. Mama, fată de pension, cu fiţe, avea o prietenă şi mergeau împreună la film. Taică-miu juca în pauză la cinematograf. Se uita la Stan şi Bran, la Charlie Chaplin şi apoi intra şi juca… Ei au fost profesorii lui! ”, îşi aminteşte fiica actorului.

Părinții fetei nu l-au acceptat din prima, dar au început să îl vadă cu alți ochi după ajutorul primit de la el.

„A venit bombardamentul, iar bunicii din partea mamei au avut mult de suferit. Au rămas fără nimic – spunea Carmen Călinescu.

„Tata se ridicase şi devenise actor, putând să ajute familia financiar. Nu te puteai supăra pe el. Era un om care te făcea să lupţi, să nu fii deprimat, să nu clachezi niciodată. Spunea că, dacă nu-ţi chiorăie stomacul şi n-ai pantofii rupţi, e tot ceea ce îţi trebuie ca să fii fericit. Nu a ţinut la bani. Voia ca toată lumea din jurul lui să fie mulţumită”.

Pierdere nefastă - începutul sfârșitului

Pentru o vreme, a fost așa cum visa: avea familia pe care o vizualiza și două fiice pe care le iubea nespus. Însă durerea l-a lovit din nou. „„În 1995, sora mea, Silvia, a murit la 50 de ani – spune mezina. Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997. A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. Băiatul ei, Bogdan, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la Predeal. Când ne-am întors în Bucureşti, am sunat-o pe Silvia, dar nu răspundea. Am mers şi am spart uşa. Ea era moartă în hol. Făcuse comoţie cebrală”, povestea fiica actorului.

Acela a fost, în realitate, începutul sfârșitului pentru maestrul Puiu Călinescu. Trecuse prin multe, dar pierderea fiicei sale l-a răpus. Nu mai vedea bine, apoi a suferit un infarct pe scenă. Se deplasa tot mai greu și era foarte slăbit. A murit într-un mod distret, pe un pat de spital, în timp ce își aștepta fiica să revină acasă.

„Mi s-a povestit că era înconjurat de asistente, că le spunea glume şi că din senin a făcut un stop respirator. A murit cum şi-a dorit: cu zâmbetul pe buze. Totuşi stau şi mă gândesc iar enigma tot nu mi-a dezlegat-o nimeni până acum. Dacă a murit cu doar un sfert de oră înainte să ajung eu, iar el nu mai era în salon şi altcineva îi luase locul, unde îl duseseră pe tata? Nici acum nu ştiu de ce s-au grăbit să-l ia?! Acum regret că am plecat de lângă el”, spunea Carmen.

Spectacole one-man show

• Sonatul lunii
• Trăsnitul meu drag...
• Un băiat de zahăr... ars
• Frumosul din pădurea... zăpăcită
• Idolul femeilor
• Eu vă fac să râdeți!
• E nemaipomenit!
• Omul care aduce râsul
• Bărbatul fatal
• Superman
• O seară la Boema

Piese și scenete

• Azilul MacFerlan
• Fără mănuși
• Și Ilie face sport
• Cer cuvântul!
• Un băiat iubește o fată
• Lupul moralist
• Ca la Revistă
• Pagini alese din Revista de altădată (asistent de regie + rol)
• Nicuță... la Tănase
• Femei... femei... femei...
• Restaurant de lux
• Uimitoarele aventuri ale lui Spirache
• Magazin de stat
• Bimbirică
• Nu servim în stare de ebrietate! (1991)
• În gară (1993)
• Inspecție (1993)
• Ora de gimnastică (1993)
• Bujor al 12-lea (1957-1960) – joacă rolul principal al revistei alături de Dan Demetrescu, Elena Burmaz, Al Giovani, Tomazian și fotbalistul Ozon.

Filmografie

• Ilie în luna de miere (1954)
• ...Și Ilie face sport (1954)
• Șofer de mare viteză (1955)
• Directorul nostru (1955)
• O poveste obișnuită... o poveste ca în basme (1959)
• Băieții noștri (1960)
• O zi pierdută (1960)
• S-a furat o bombă (1962)
• Celebrul 702 (1962)
• Sub cupola albastră (1962)
• Vacanță la mare (1963) - pompier
• Un surîs în plină vară (1964)
• Politică cu... delicatese (sm, 1964)
• De-aș fi... Harap Alb (1965) - Gerilă
• Faust XX (1966)
• Împușcături pe portativ (1967)
• Corigența domnului profesor (1968)
• Balul de sîmbătă seara (1968)
• Vin cicliștii (1968)
• Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - Trandafir
• Brigada Diverse în alertă! (1971) - Trandafir
• B.D. la munte și la mare (1971) - Trandafir
• Informații gară (1971)
• Frații Jderi (1974)
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
• Nea Mărin miliardar (1979) - lt. Columbo
• Expresul de Buftea (1979) - călătorul fraudulos

Foto: Shutterstock.com

---

---