CP
„Prima dată am pornit spre vama Siret, ȋn 28 februarie. Acolo am aflat că marile nevoi sunt peste graniță. Cei care veneau ȋn România, ȋn primele zile, erau doar ȋn tranzit spre Occident și găseau deja mâncare și apă.
Așadar, am schimbat destinația către Cernăuți, unde am oferit ajutoarele unui centru de colectare dintr-o școală tehnică. Voluntarii le-au împachetat și le-au trimis direct către zonele de conflict. Toată acțiunea s-a făcut cu aprobări din partea Primăriei Cernăuți, care avea școala respectivă în gestiune. Tot în școala respectivă, în sala de sport, erau cazați cei care veneau din mijlocul războiului. Deci o parte dintre alimente mergeau și către cei cazați”, spune Samuel Negoiescu, fondatorul Asociației Speranță pentru România și inițiatorul acțiunii caritabile.
Povești sfâșietoare dincolo de granița cu Ucraina
Ȋn primul drum al Asociației Speranță pentru România în Ucraina, voluntarii au întâlnit-o pe Lena, o mămică de numai 26 de ani. Lena fugise din Kiev. De origine din Republica Moldova, ea a devenit ucraineană prin căsătorie. Lena, împreună cu copilaşul său, au prins teroarea primelor bombardamente asupra Kievului. Războiul a obligat-o să își adăpostească copilul prin staţiile de metrou ale capitalei ucrainene. Tot de dragul copilaşului, Lena a luat calea Cernăuțiului, cu gândul să ajungă în România şi apoi în Germania, la mama sa. Până la Cernăuţi a însoţit-o soţul, care a fost obligat să se întoarcă pe front, pentru a-și apăra țara. Cu lacrimi în ochi, Lena a mărturisit că nu ştie dacă își va revedea soțul și nici dacă micuțul pe care îl strânge la piept îşi va mai reîntâlni tatăl. Aceasta este doar una dintre poveștile sfâșietoare pe care voluntarii din asociație le-au ȋntâlnit.
„Cel mai mult m-au impresionat mamele cu copii mici, care au rămas fără un acoperiș deasupra capului. Primul gând pe care l-am avut a fost să mă pun eu în acea situație, iar soția mea împreună cu copilul nostru să fie acolo; acest lucru m-a emoționat peste măsură. Am primit și o mulțime de apeluri prin care oamenii îmi spuneau că vor să ajute, măcar să cazeze refugiați. Un alt lucru care m-a impresionat a fost faptul că, la vamă, s-a stat chiar și 2 zile, în frig, fără odihnă, iar acest chin l-am văzut cu ochii mei”, își amintește fondatorul Asociației Speranță pentru România.
Războiul din Ucraina continuă, iar numărul celor ce au nevoie de ajutor este tot mai mare, pe zi ce trece. Orice ajutor este mai mult decât binevenit și contează enorm pentru ei.
Sursa foto: pixabay.com
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară