Pentru unii dintre noi, interacțiunea cu animalele era la ordinea zilei în copilărie, în timp ce pentru alții, cadoul mult așteptat care să latre sub pomul de Craciun – nu a mai venit. Nu s-ar fi gândit nimeni pe atunci, însă, că un ghem de blană ar avea multiple beneficii, pe lângă cele recreaționale.
Sistemul imunitar – noțiuni generale
Majoritatea dintre noi cunosc o definiție a ceea ce înseamnă sistemul imunitar. În termeni familiari, este acel sistem care ne protejează organismul de patogeni, toxine și, implicit, de boli și infecții. De asemenea, ne ajută în lupta împotriva acestora odată contractate. În termeni științifici, însă, sistemul imunitar are o explicație mai amplă – un ansamblu de celule, organe limfoide și molecule cu rol de protecție, care contribuie la două tipuri de răspunsuri:
● Răspuns natural sau înnăscut – mediat celular și molecular (ex. fagocitoza patogenilor intruși, lizozimul din salivă și lacrimi, ce distruge microbii etc). Cu acest tip de răspuns ne naștem și nu prezintă specificitate, acționând asupra oricărui germen.
● Răspuns adaptativ sau dobândit – apare după expunerea îndelungată sau repetată la o anumită boală, infecție, deosebindu-se de cel natural prin producerea de anticorpi – cu specificitate, de exemplu: anticorpii formați împotriva antigenelor COVID19 se vor atașa de acestea la o îmbolnăvire ulterioară, ușurând sau chiar eradicând simptomele bolii.
Zi de zi suntem expuși invariabil la organisme pe care le putem inhala, înghiți, cu care intrăm în contact prin piele sau mucoase. Îmbolnăvirea este determinată de patogenitatea (capacitatea de virulență) a acestor organisme și integritatea sistemelor de apărare ale gazdei.
Așadar, subactivitatea sistemului imunitar poate duce la agravarea infecțiilor, trecerea de la acut la cronic, imunodeficiența, tumori etc. În unele cazuri, o subactivitatea conduce, mai târziu, la o supraactivitate observată prin predispoziția la alergii sau boli autoimune.
Tipuri de celule
Celulele implicate în procesele de apărare sunt popular cunoscute sub numele de „globule albe” – leucocite, fiind universal știut despre acestea ca „mănâncă” microbii în procesul numit fagocitoză. Aceasta este, însă, o cunoștință sumară asupra subiectului, leucocitele fiind o clasă compusă din mai multe tipuri de celule:
● Neutrofile – primele elemente care ajung la țesutul invadat de microbi și contribuie la formarea puroiului;
● Eozinofile – conțin substanțe cu efect antihistaminic, fiind regăsite în special în alergii, boli de piele și parazitoze, afecțiuni care implică inflamații ale diferitelor țesuturi;
● Bazofile – mai numeroase în boli virotice (variola, varicela);
● Monocite – dese în infectii bacteriene, se transformă în macrofage și curăță infecțiile de puroi (fagocitează neutrofilele pierite);
● Limfocite - deosebit de importante datorită dublului rol atât în apărarea mediată celular, prin celule T „killer”, cât și în cea mediată umoral, prin producerea de anticorpi de către celulele B. Acești anticorpi au rolul de a se cupla cu antigenele intruse în organism și a le stopa efectul.
Numărul crescut de limfocite este o stare fiziologică (normală) în cazul copiilor, al căror sistem imunitar este în dezvoltare.
Dezvoltarea imunității la copii
Este cunoscut faptul că expunerea la germeni pe perioada copilăriei ajută la dezvoltarea sistemului imunitar și, astfel, la protejarea împotriva alergiilor, astmului și a altor afecțiuni în viitorul de adult.
Într-un studiu publicat în revista Science, cercetătorii demonstrează efectele expunerii șoarecilor la microbi în tinerețe, și anume menținerea redusă a numărului total de limfocite T(„killer”). Aceste limfocite sunt importante în lupta împotriva infecțiilor, pe de o parte, însă în numar prea mare pot ajunge să atace propriul organism din care fac parte, cauzând mai multe afecțiuni printre care și cele amintite mai sus.
Expunerea insuficientă la organisme patogene, petrecerea timpului în medii majoritar sterile și supunerea timpurie la antibiotice au ca efect păstrarea unui număr prea mare de limfocite T, care pot ajunge, în timp, să cauzeze probleme în propriul organism. Deci, maturarea sistemului imunitar al copiilor are loc cel mai bine atunci cand acestia sunt expuși la germeni în cantitatea potrivită. Prea mulți germeni sunt nesănătoși, dar la fel este și o casă sterilă.
De asemenea, studiul arată faptul că lipsa expunerii la patogeni în tinerețe nu poate fi compensată în viața de adult, neavând același effect.
Contribuția animalelor de companie
Apariția unui copil este însoțită de multe întrebări ale părinților, mai ales atunci când este prezent și un membru al familiei din altă specie. Una dintre cele mai comune întrebări ale familiilor cu animale de companie este dacă acestea din urmă vor sprijini în vreun fel nou- născutul sau au potențialul de a face mai mult rău. Răspunsul este aproape întotdeauna primul, îndeosebi caând animalul în cauză este un câine. Potențialele beneficii sunt următoarele:
● Scăderea riscului de dezvoltare a alergiilor
În două studii, unul condus la Colegiul American de Alergii, Astm si Imunologie (2020), iar celălalt în 2019, de o echipă de cercetători, s-au descoperit mai multe legături între deținerea unui animal de companie și riscul scăzut de alergii.
O descoperire importantă a primului studiu este legată de nivelul scazut al IgE (imunoglobulina E) la copiii cu expunere prenatală si postnatală la animale - în special la câini.
Această imunoglobulină este un anticorp sintetizat de sistemul nostru imunitar, care contribuie la apariția reacțiilor alergice prin legarea de alergeni. De aceea, un numar ridicat de IgE este legat de hipersensibilitatea persoanelor la diferiți alergeni și poate fi asociat cu dezvoltarea anumitor afecțiuni precum astm, eczeme, alergii alimentare. Pe scurt, copiii care dețin animale de companie au risc scăzut de a dezvolta alergii sau boli autoimune.
În ceea ce le privește pe cele alimentare, cel de-al doilea studiu amintit susține faptul ca acei copii care trăiesc alături de un câine sunt cu 90% mai puțin susceptibili la dezvoltarea lor.
Aceste idei ar fi argumentate de faptul că animalele de companie au dispoziția de a aduce în casa proprietarilor bacteriile cu care au intrat în contact afară, contribuind la diversificarea microbiomului copilului.
● Expunere la bacterii benefice și patogeni
Într-un alt studiu realizat în anul 2017 despre microbiom se susține faptul că femeile însărcinate care au locuit alături de un câine sau o pisică pe perioada sarcinii au avut un nivel crescut al bacteriilor din genurile Oscillospira și Ruminococcus, corelate cu șanse mai mici de alergii și obezitate. Se poate argumenta, deci, că animalele de companie expun copiii nu doar la patogeni, ci, de asemenea, și la bacterii benefice.
Pe de altă parte, animalele de companie, în special cele care au raport cu exteriorul, întră în contact cu bacterii, viruși, toxine și organisme ce conțin antigene, pe care le aduc în casă, contribuind la expunerea copiilor și stimulând, astfel, producția variată de anticorpi.
Cu toate acestea, trebuie avută în vedere o grija corespunzătoare acordată sănățtii animalului, ce include schema completă de vaccinare și deparazitare și o igienă normală, pentru a se evita potențiale zoonoze.
● Scăderea nivelului de stres
Probabil că toți proprietarii de animale pot empatiza cu senzația de relaxare după ce petrec timp cu acestea, iar acest lucru este valabil pentru persoanele de orice vârstă. S-a demonstrat că mângâierea unui animal este asociată cu un nivel ridicat de relaxare și totodată cu creșterea cantității de IgA din salivă, într-un studiu realizat de cercetătorii Carl J. Charnetski și Sandra Riggers. IgA (imunoglobulina A) este cel mai numeros tip de anticorp găsit în organismul uman și are un rol esențial în răspunsurile imune din suprafețele mucoase, precum cele bucale, gastro-intestinale, respiratorii și vaginale.
La studiu au luat parte 55 de studenți împărțiți pe trei grupuri dintre care: grupul 1 a mângâiat un câine viu, grupul 2 – un animal de pluș, iar grupul 3 a stat pur și simplu pe canapea. Probele de salivă au arătat o creștere semnificativă a acestei imunoglobuline doar în grupul 1, care a mângâiat un animal viu.
Scăderea nivelului de stres datorat animalelor de companie a fost asociată și cu tensiunea arterială scăzută în situații solicitante, creșterea nivelului de serotonină și dopamină și scăderea nivelului de trigliceride și colesterol circulante.
Alina Rusu, medic veterinary, Clinica Veterinară JoyVet
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice