La o cafea cu amanta lui

Inceputul relatiei fusese unul pasional, cu trairi intense si autentice. Ne-am casatorit dupa sase luni, intr-un stil foarte aventuros, pe ascuns, fara sa stie parintii, intr-o biserica de lemn din Maramures. Ma indragostisem nebuneste si inca ii mai multumesc divintatii ca am avut sansa de a trai asemenea sentimente.

Eram foarte fericita si nu as fi crezut ca as putea ajunge vreodata intr-o asemenea ipostaza. In fond, ce-mi lipsea oare? Nimic. Atragatoare – bifat. Doar atatia imi dadeau tarcoale atunci ca si acum. Independenta financiar – Bifat. Asta a fost una dintre cele mai valoroase lectii pe care le-am invatat de la parintii mei care m-au incurajat si m-au invatat cum sa ma descurc in aceasta privinta… sunt muncitoare si determinata, ceea ce implicit imi aduce si succes profesional. Desteapta? – Bifat. In urma cu un an si jumatate, la varsta de 32 de ani am reusit sa imi dau docoratul in stiinte economice.

De fapt… cred ca de aici a inceput totul. Aventura asta a doctoratului presupune multe nopti nedormite, studiu , termene limita de predare a lucrarilor, participari la conferinte. In plus… cunoasterea iti da si o anume forma de incredere de sine. Incredere in ceea ce esti, in ceea ce spui. Ma gandesc acum ca poate, cuvintele mele incarcate de atat de multa fermitate il copleseau uneori. De cate ori oare, nu ma angrenam in tot felul de monoloage despre starea economiei, despre situatia politica, fara sa accept prea multe argumente din partea lui. Doar eu eram doctoranda. El… un simplu absolvent de ASE…
Imi pare rau de infatuarea mea. Cred ca nu o constientizam in acele momente. Cred ca nu imi dadeam seama ce provoc in sufletul lui.

A inceput sa se vada cu o alta femeie…

Banuiesc, chiar in momentele cand eu eram pe ultima suta de metri cu studiul pentru doctorat, banuiesc ca atunci a inceput sa se vada cu o alta femeie. Eu eram prea acaparata de viata mea de cercetatoare. Eram stresata si entuziasmata in acelasi timp de munca si succesul meu, si asteptam din partea lui sa ma sprijine aproape neconditionat.

In iubire trebuie sa “munceasca” amandoi… Inca mai cred asta din tot sufletul meu. Aici am gresit, sunt convinsa, am ratat si eu si el. Am slabit fraiele… am lasat sa se destrame ceva extrem de frumos. Imi recunosc partea, dar poate ca si el a ales cea mai facila cale… A inceput sa se vada cu o alta femeie.

In autismul meu academic, nu observasem ca, dupa patru ani si jumatate de relatie desprinsa dintr-un scenariu cu happy-end de la Hollywood, semn ca viata bate filmul mereu, ceva se petrecea. Ceva grav.

Am venit intr-o seara acasa, dupa ce sustinusem o prezentare la o conferinta. Eram epuizata. El nu era acasa. Locuiam atunci impreuna in casa mea din zona Mosilor. Din fericire, ai mei au putut sa ma ajute sa imi cumpar o locuinta cand inca eram in facultate.

Cred ca pleacase in mare graba. Isi uitase laptopul deschis. In seara aceea incepea campionatul Mondial de Fotbal si ma anuntase ca iese cu prietenii sa urmareasca primul meci, la o terasa. Daca nu as fi avut prezentarea aceea cu siguranta ca as fi iesit si eu. Dar oricum, nici nu ma invitase.

O senzatie ilogica ma facea sa simt ca in seara aceea animata de spiritul microbist din jur, trebuie sa caut un raspuns… M-am asezat in fata laptopului sau si singura sursa de lumina din living. Lumina din hol batea si ea creand in camera senzatia de clar-obscur. I-am citit mailurile. Conversatiile de pe Facebook… In mod normal nu as fi facut asa ceva. Era peste nivelul meu etic. Dar in acel moment, o voce interioara ma mana in mod inconstient. Am descoperit-o pe Ea, o alta ea, in cuvintele lui. Intre e-maiuri si like-uri si mesaje private pe Facebook. O alta pagina de Facebook pe care si-o crease. Se prabusise o lume intreaga. “GOOOOL!”, strigau vecinii. Imi inghiteam lacrimile de teama sa nu apara din clipa in clipa. Ea era o colega de serviciu. Pe atunci lucra ca programtor la o corporatie mare.

Am reusit sa imi retin emotii puternice. Nu am vrut sa isi dea seama ca stiu. In urmatoarele zile totul mi-a fost mult mai clar, parca mi se luase un val de pe ochi, o ceata.

Am dezbatut cu o buna prietena ce e de facut pe mai departe. Mai aveam cateva luni de lucru la doctorat. Dupa aproape trei ani de munca, nu puteam sa dau cu piciorul tuturor eforturilor. Desigur ca in acele clipe il uram. Il uram si il iubeam in acelasi timp. Ma uram si pe mine ca am lasat sa se intample asa ceva. Dupa aproape o luna de chin sufletesc, departe de casa, la Budapesta unde ma aflam la o conferinta, am luat hotarirea: “Trebuie sa ne despartim.” Nu as fi vrut sa tin langa mine un om care nu ma mai iubea si care ma insela. Era peste demnitatea mea …

La o cafea cu ea

Am hotarit tot atunci ca vreau sa o intalnesc. Nebunie, poate… Am vrut sa o cunosc am vrut sa stiu cui i-l las… Cand am revenit in tara i-am scris tipei un mesaj privat pe Facebook. I-am spus ca poate nu ma cunoaste, dar este vital sa ne vedem si ca ii voi spune despre ce este vorba, atunci cand ne vom intalni. In tot acest timp, el se comporta de parca nimic nu s-ar fi intampla. Mai rece decat de obicei… Am invitat-o in centru la o cafenea.

Garbo

Ultima actualizare: 28 August 2019 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo