Cate nu fac parintii pentru noi... Povestea emotionanta a Marului (marul = parintii nostri!) si a unui baietel

Cititi o frumoasa povestioara care circula pe internet si care va va misca cu siguranta. Cititi-o si dati-o mai departe tuturor celor dragi... Nu uitati sa ii imbratisati si sa le spuneti cat de mult ii iubiti.

Povestea marului - o poveste pentru toti copiii si pentru toti parintii

Era odata un mar urias. Unui baietel ii placea sa vina si sa se joace in preajma lui in fiecare zi. Se urca in varful marului, tragea un pui de somn la umbra lui... Iubea pomul si pomul iubea sa se joace cu el.

Timpul a trecut… baietelul a crescut si nu se mai juca in jurul marului in fiecare zi. Intr-o zi, baiatul s-a intors iarasi la pom. Parea trist. “Vino si joaca-te cu mine”, l-a rugat pomul pe baiat. “Nu mai sunt un copil, nu mai ma joc in jurul pomilor”, a raspuns baiatul. “Vreau jucarii. Am nevoie de bani ca sa le cumpar.” “Imi pare rau, nu am bani… dar imi poti culege toate merele si le poti vinde. Astfel, vei avea bani.”

Baiatul a fost foarte entuziasmat. A sterpelit toate merele din copac si a plecat fericit. Baiatul nu s-a mai intors niciodata dupa ce a cules merele. Pomul era trist.

Intr-o zi, baiatul s-a intors si pomul a fost foarte emotionat. “Vino si joaca-te cu mine”, i-a spus pomul. “Nu am timp sa ma joc. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa care sa ne adaposteasca. Poti sa ma ajuti?”

“Imi pare rau, insa nu am o casa. Dar poti sa imi tai crengile ca sa iti construiesti casa.” Asa ca baiatul a taiat toate crengile pomului si a plecat fericit. Pomul era bucuros sa il vada fericit, insa baiatul nu s-a mai intors niciodata de atunci. Pomul era din nou singur si trist.

Intr-o zi fierbinte de vara, baiatul s-a intors si pomul a fost mai mult decat incantat. “Vino si joaca-te cu mine”, i-a spus baiatului. “Sunt trist, imbatranesc... Vreau sa strabat lumea pe mare ca sa ma relaxez. Poti sa imi dai o barca?”

“Foloseste-mi trunchiul ca sa iti construiesti barca. Poti sa calatoresti departe cu ea si sa fii fericit”, l-a sfatuit pomul. Asa ca baiatul a taiat trunchiul pomului ca sa isi faca o barca. A plecat navigand pe mare si nu a mai aparut deloc pentru o perioada indelungata de timp.

In cele din urma, dupa ce a fost plecat atat de multi ani, baiatul s-a intors. “Imi pare rau, baiatul meu. Dar nu mai am nimic pentru tine. Nu mai am mere pentru tine… a spus copacul. “Nu mai am dinti ca sa musc din mar”, a spus baiatul.

“Nu mai am trunchi pe care sa te urci”…

“Sunt prea batran ca sa mai fac asta acum”, a spus baiatul.

“Nu mai pot sa iti mai ofer nimic… singurul lucru care mi-a mai ramas sunt radacinile mele muribunde”, a spus copacul cu lacrimi in ochi.

“Nu mai nevoie de mult acum, doar de un loc in care sa ma odihnesc. Sunt obosit dupa toti acesti ani.”, a raspuns baiatul.

“Perfect! Radacinile batrane ale unui copac sunt cel mai bun loc pe care sa te rezemi si sa te odihnesti. Vino. Vino si stai jos langa mine si odihneste-te.”

Baiatul s-a asezat si copacul a fost fericit si a zambit avand lacrimi in ochi…

___________________________

Aceasta povestire mai este cunoscuta si sub numele de “Sacrificiul parintilor pentru copii”. Este povestea tuturor, de fapt. Copacul este precum parintii nostri. Cand eram mici, ne placea sa ne jucam cu mama si tata. Cand crestem si ne facem mari, ii parasim; Ne intoarcem la ei doar cand avem nevoie de ceva sau cand avem o problema. Indiferent de ce ar fi, atata timp cat sunt in viata, parintii vor fi acolo si vor oferi totul doar sa te faca fericit.

Poate crezi ca baiatul este crud cu copacul, insa multi dintre noi ne purtam astfel cu parintii nostri. Ii luam de buni si nu apreciem ce fac pentru noi decat cand este, poate, prea tarziu. Iubeste-ti parintii si ofera-le dragoste si timp cat inca ii ai langa tine.

Foto: Pixabay

Garbo

Ultima actualizare: 4 Octombrie 2016 @ 02:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo