18 Martie 2016 publicat în Lifestyle 393 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
Pocnesc magnoliile pe ramuri sub bruma de martie. Ele rad daca stai sa le asculti pe sub pomi si fiecare floare roz are cate o poveste. Despre lacrimi, despre vise, despre inocenta si despre oamenii care trec zilnic grabiti in oras, pe sub flori de magnolii.

Au inflorit magnoliile peste Bucuresti sub un soare cam cu dinti, dar incepe sa miroasa a primavara. Trec pasari mari si albe peste poduri in zbor si priveam astazi din masina zborul lor razlet pe cer.

Au inflorit magnoliile peste Bucuresti si cu ele inca 1000 de vise. Oameni, traim sub ape mari si albastre intr-un oras in care ratacim ca furnicile dimineata pe strazi, fara tinta, intr-un oras cu priviri albastre de stele reci care ne zambesc noptile pe la geamuri clipind din gene lungi. Oameni, 1000 de pasari albe in zbor peste noi vin si ne vestesc ca vine primavara.

Foto: shootz photography / Shutterstock.com

Langa mine s-a urcat in masina o fata frumoasa, cu ochii negri, avand o palarie neagra. Asculta Laura Pausini - Strani Amori - si brusc mi-am amintit de iubirile stranii care trec si se uita. Ma uitam la acea fata frumoasa cu care am ras pentru cateva minute intr-o masina ratb, impresionandu-ma cu veselia si cu romantismul mai rar intalnit la generatia de astazi!

Ca o iubire stranie… Asa pare Bucurestiul in aceste zile de martie. Parca la cate o intersectie ne intalnim fiecare cu clovnul din visele noastre, parca ne amintim fiecare ceva uitat sau pastrat in rafturi prafuite, ca o esenta de parfum chanel care isi pastreaza peste ani excelenta ca aroma. Deschis, el imprastie 1000 de vise uitate, 1000 de amintiri…

Bucurestiul este rece sub un soare de martie greu. Poate numai iubirea mai arde in noi cu patima, poate numai iubirile ne mai inalta si alunga arlechinii de la colturi de strazi, iubirile stranii uitate prin trenuri in vise de fata cu ochii ca mura neagra.

Ma uitam la fata aceea. I se citea in ochi melancolia, poate provocata de o iubire pierduta. Parea un personaj desprins dintr-o poveste cu ingeri si arlechini, era altceva, de la cum era imbracata pana la cum asculta acea piesa. Poate in copiii acestia buni mai infloresc magnoliile sub perne dimineata, poate cu ei mai avem vreo sansa… Noi, ceilalti, dormitam.

Pocnesc magnoliile pe ramuri sub bruma de martie. Ele rad daca stai sa le asculti pe sub pomi si fiecare floare roz are cate o poveste. Despre lacrimi, despre vise, despre inocenta si despre oamenii care trec zilnic grabiti intr-un oras, pe sub flori de magnolii.

Stranie iubire este iubirea de vise, stranie iubire este iubirea uitata prin jurnalele vechi, stranie iubire simti cand privesti spre stelele reci. Iubirea adevarata este pentru Dumnezeu si pentru oameni.

Infloresc magnoliile peste Bucuresti si tuna pamantul a primavara, a jilav, a umed ca sarutarea dulce de pe buze de fata tanara cu ochii ca murele coapte.

Bucurestiul pe sub magnolii seamana a scena cu arlechini din argint, cu joc de paiate cu coifuri inalte pana la ceruri. Aa, sa iubesc Bucurestiul cu praf si mizerie, cu flori de magnolie, cu oameni grabiti si tineri sarutandu-se prin parcuri pe sub flori de magnolie.

* de Constantinescu Maria Bogdana

bogdanahelp.wordpress.com

Foto homepage: John A. Anderson / Shutterstock.com


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri