IN ACEST ARTICOL:
Ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Eram de fapt eu, in cautarea iubirii.

Eseu despre iubirea adevarata - Ce inseamna iubirea adevarata? Ce se intampla cand ne indragostim?

Ti se cere nu sa cauti iubirea, ci sa distrugi barierele pe care le-ai construit in interiorul tau, impotriva ei. - Rumi

Unii dintre noi…

Am esuat in multe feluri in trecut in ceea ce priveste relatiile romantice. Simt o tristete acum, in timp ce inteleg si decodific modul cum functionam din punct de vedere mental si emotional… Am sentimentul acesta de amaraciune si durere fiindca ceea ce am crezut eu ca e iubire, ceea ce imi doream eu pentru mine, nu era neaparat si ceea ce era bine pentru mine.

Exista un fel de amaraciune in noi in momentul cand orice Mit cade. In orice om e o rezistenta atunci cand minciunile sunt devoalate. Acest mit se disipa in fata mea: ceea ce eu credeam ca e IUBIRE, nu era iubire. Am fost dusa in eroare de catre propriul sistem emotional. Nu era iubire, eram de fapt eu in cautarea iubirii – o cautare profunda si dureroasa. O sete de ceva ce nici macar nu stiam ce gust are cu adevarat. Sufletul tau vrea ceva ce ii lipseste, in timp ce mintea ta isi va face programul si toate strategiile intr-o incercare nereusita de a fi in ajutorul fiintei insetate. Tristetea asta are imaginea unei zile de toamna si eu mergand cu ochii plecati pe o strada goala.

Suntem unii dintre noi care nu am stiut sa cream relatii frumoase si stabile cu altcineva si pare ca cei care pot nu prea ne inteleg aceasta inabilitate. Nu prea au cum sa inteleaga, dar este de parca i-ai cere unui pinguin sa zboare. Vedeti voi, unii dintre noi nu avem abilitatile necesare pentru a ne implica in relatii sigure, fiindca sistemul nostru psihologic nu cunoaste cum iubirea sanatoasa ar trebui sa fie, sa se simta, ce gust are cu adevarat. Noi ne-am pus de mai demult in inconstientul nostru, speranta in proiectii ireale, in povesti preluate de primprejur. A fost necesar sa ne construim o perspectiva a "iubirii ideale" pe care in realitate nu am simtit-o niciodata. O parte din noi avea nevoie sa se asigure ca asa ceva este totusi posibil si ca in mijlocul disperarii, noi putem sa fim capabili sa functionam si sa mergem mai departe.

Iubirea care te trezeste

Dar motivul pentru care ne atrage cineva nu este acela care ne imaginam noi ca e. Cei ca noi, care ne-am agatat de povesti ca sa supravietuim, aflam brutal ca printii si printesele nu exista de fapt si ca ei, cei in care ne-am pus speranta, sunt doar reflectia lipsei de iubire pe care am trait-o si in trecut.

Ultima data cand eu m-am indragostit a fost acum 4 ani si toata experienta a avut mai degraba conotatia unei treziri spirituale, decat a unor mari povesti de dragoste, de genul acelora pe care le vezi doar in filme si la care aspiram eu. Conotatie spirituala in sensul ca m-a facut facut sa ma intorc dinspre exterior inspre interior, inspre mine insami, a fost momentul cand eu am inceput sa imi observ subconstientul si sistemele psiho-emotionale, sabloanele de comportament. A fortat o revolutie psihologica.

Imi amintesc de mine acum, cu inima "alergand" haotica si picioarele tremureandu-mi in prezenta acestei persoane. Era ceva ce eu nu mai simtisem pana atunci, o atractie de nesuportat. O forta care m-a ingenuchiat.

Acum traiesc un contrast puternic intre acea experienta si ceea ce am aflat in acesti ultimi ani prin auto-observare si o munca psihologica dificila uneori si constiincioasa, o munca cu mine insami: „Vezi un barbat sau o femeie in mijlocul unei incaperi aglomerate, iar energia acelei persoane te atrage incontrolabil. Ti-ai intalnit <> si simti asta la modul visceral – instinctele tale, mintea, corpul iti explodeaza sub sageatile inmuiate in feniletilamina ale lui Cupidon. Tu crezi ca acest sentiment este „iubire”, este atat de puternic si atat de pur ca nimic nu se poate ridica la aceeasi intensitate si, chiar daca partial ceea ce crezi este corect, exista cu mult mai mult in aceasta poveste despre atractivitatea intre oameni.”

„Tu iti alegi un partener bazandu-te pe imaginea compozita a celor care au avut grija de tine atunci cand erai un copilas. Acestia erau cei pe care te bazai pe-atunci pentru absolut orice. Erai totalemente dependent de ei si, in fragilitatea lor umana si ignoranta lor, au facut greseli in modul cum te-au crescut. Poate ca erau distanti, poate ca te controlau prea mult, poate ca te faceau sa simti rusine sau poate erau de-a dreptul cruzi. In alte situatii, poate ca ai avut ingrijitori care erau iubitori, blanzi, rabdatori si incurajatori. Sau poate ai avut experienta unei combinatii dintre aceste situatii din momentul cand te afali in pantec, pana pe la 5 ani. Aceasta este perioada cand conceptia ta despre ceea ce inseamna lumea si iubirea, s-a format.” – spune acest articol - Motivul pentru care esti atrasa de cineva nu e acela pe care il crezi

Acei primi ani in contact cu oamenii care aveau grija de tine a fost momentul cand conceptia ta cu privire la ce inseamna lumea si iubirea s-a format. Te rog, citeste de mai multe ori! S-ar putea sa ai o realizare brusca. Ideea ta despre iubire are la baza tipul de legatura afectiva, de relatie pe care l-ai avut cu cei care au avut grija de tine in acea perioada, adesea parintii.

Daca tu nu ai simtit dragostea aceea sigura de care aveai nevoie ca si copil, imagineaza-te cum in mod inconstient tu ca adult, ai o dorinta disperata de acel tip de iubire si inconstient suferi din cauza acelui gol care se mai numeste si "deprivare emotionala". Deprivat emotional, ai sa te prabusesti in iubire ("fall in love" spun englezii), ai sa te abandonezi in acea senzatie de speranta si nevoie.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri