IN ACEST ARTICOL:
Scrisă de celebrul dramaturg Samuel Beckett (1906-1989), piesa Ultima banda a lui Krapp este montată în România în regia lui Toma Dănila, avându-l pe Constantin Cojocaru în distribuție.

Comunicat de presă

Scrisă de celebrul dramaturg Samuel Beckett (1906-1989), câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, pentru actorul irlandez Patrick Magee, în 1958, piesa Ultima banda a lui Krapp este montată în România în regia lui Toma Dănila, avându-l pe Constantin Cojocaru în distribuție. Avanpremiera va avea loc în 25 noiembrie, de la 19:30, la UNTEATRU.

Ultima banda a lui Krapp a avut premiera în 1958 la Royal Court Theatre, din Londra. A fost jucată cu succes, de-a lungul timpului, de actori precum John Hurt, Harold Pinter și Robert Wilson.

Un eseu complex despre singurătate, această « monodramă », cum a fost numită uneori, este despre bătranul Krapp, scriitor ratat și alienat, care dialoghează într-un fel absurd cu sinele lui din tinerețe, ascultând în fiecare an o bandă magnetică veche, un fel de jurnal în care amintirile legate de pierderea mamei, bucuria iubirii și tristețea despărțirii se împletesc într-un puzzle ce formează linia vieții sale. Confruntându-se cu abandonul și singuratatea, acum, după 30 de ani de la înregistrarea benzii, pare că nu mai poate da un sens existenței lui decât amintindu-și cu nostalgie și sarcasm de anii tinereții.

„Poate că cei mai frumoși ani ai mei s-au dus. Atunci când încă puteam să mai fiu fericit. Dar nu i-aș vrea înapoi, nu acum, cu tot focul ăsta din mine. Nu, nu i-aș mai vrea înapoi.”

Cuvintele trecutului supraviețuiesc și rămân martorii din urmă, de ele se agață bătrânul, ca alte personaje ale lui Beckett.

„Am iubit!” pare el să spună, dezvăluind o latură mai puțin cunoscută a lui Samuel Beckett, scriitor definit mai ales ca reprezentant absolut al teatrului absurdului.

„Când Toma Dănilă mi-a propus personajul Krapp din Ultima bandă a lui Krapp, de Samuel Beckett, am fost şi uimit şi înfricoşat! Dar toate astea s-au făcut bucurie de lucru. Mă simt mândru şi fericit de asta. Krapp, cel simţit de mine, trebuie să pună spectatorul pe gânduri prin emoţie şi luciditate şi, de ce nu, şi cu haz privindu-şi propria viaţă…” Constantin Cojocaru, actor

  „Mă fascinează bătrânețea și mai ales singurătatea oamenilor bătrâni. Amestecul de neputință fizică și retragerea în fantasmele amintirilor, incapacitatea de a își mai proiecta existența în viitor, regretul anilor trecuți sau, dimpotrivă, sentimentul de împlinire a misiunii lor pe acest pământ mă determină să aleg acest gen de texte. Ultima bandă a lui Krapp nu face excepție, ba din contră, ne-a obligat să ne forțăm limitele înțelegerii singurătății umane, atât pe mine, cât și pe Constantin Cojocaru, din punctul meu de vedere actorul absolut pentru a-l interpreta pe Krapp-ul lui Samuel Beckett.” Toma Dănilă, regizor

„Marele merit al spectacolului şi al lui Constantin Cojocaru, în primul rând, este acela de a nu obosi nicio secundă. Krapp, cu volutele gândurilor lui întortocheate, rămâne fascinant de la început până la sfârşit. Constantin Cojocaru are o expresivitate uluitor de rafinată în acest spectacol. Fizionomia lui trece prin transformări radicale prin nuanţe abia perceptibile. (…) „Ultima bandă a lui Krapp” este (…) o amputare de sentimente pe cord deschis.” Alina Epingeac, Yorick.ro

„Krapp își găsește în tandemul Toma Dănilă – Constantin Cojocaru un alter ego pe măsura lui. Beckett ar fi fost mulțumit de ce se joacă la Unteatru acum. (…) Un one-man-show jucat la Sala Mică a Unteatru care merită văzut și dezbătut.” Nona Ropotan, Bookhub.ro


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri