Citeste o frumoasa poveste care circula pe internet. Te va impresiona cu siguranta si te va face sa te gandesti la darurile nepretuite pe care ni le-a oferit Dumnezeu:
Mainile
Un batran, probabil in varsta de 90 de ani sau mai mult, statea pe o banca in parc fara ca nimeni sa il vada. Statea nemiscat, tinandu-si insa capul aplecat si uitandu-se la mainile sale. Cand m-am asezat langa el, nu mi-a constientizat prezenta si cu cat stateam mai mult, cu atat ma intrebam daca este bine.
Foto: Konstantin Romanov / Shutterstock.com
In cele din urma, nevrand sa il deranjez, insa vrand totodata sa ma asigur ca este in regula, l-am intrebat daca se simte bine. Si-a ridicat privirea, s-a uitat la mine si a zambit. “Da, sunt bine, multumesc ca ai intrebat”, a spus el cu o voce patrunzatoare si senina.
“Domn scump, nu am vrut sa va deranjez, insa stateati aici holbandu-va la mainile dvs si am vrut sa ma asigur ca sunteti bine,” i-am explicat.
“Te-ai mai uitat vreodata la mainile tale?”, m-a intrebat. Vreau sa spun… te-ai uitat cu adevarat la mainile tale? Mi-am deschis palmele incet si am privit fix la ele. Mi-am intors mainile pe-o parte si pe alta, ridicand apoi palmele si coborandu-le.
“Nu, cred ca nu m-am uitat niciodata cu adevarat la mainile mele”, i-am spus in timp ce incercam sa ghicesc unde vrea sa ajunga.
Apoi a zambit si a spus povestea urmatoare: “Opreste-te si gandeste-te un moment la mainile pe care le ai, cum ti-au fost de ajutor de-a lungul anilor. Aceste maini, desi ridate, zbarcite si fara vlaga au fost uneltele pe care le-am folosit toata viata mea ca sa ajung, sa pun mana si sa imbratisez viata. M-au sprijinit si m-au prins cand m-am prabusit pe podea in copilarie. Mi-au pus mancare in gura si haine pe spatele meu. Cand eram copil, mama mi-a spus sa le indoi in rugaciune.
Mi-au legat sireturile la pantofi si mi-au tras cizmele. Au sters lacrimile copiilor mei si au mangaiat dragostea vietii mele. Mi-au tinut pusca si mi-au sters lacrimile cand am plecat la razboi.
Au fost murdare, harsaite si jupuite, umflate si incovoiate. Au fost agitate si neindemanatice cand am incercat sa imi tin fiul nou-nascut. Decorate cu inelul de nunta au aratat lumii intregii ca eram casatorit si ca iubeam pe cineva special. Au scris scrisorile pentru acasa si au tremurat si s-au zguduit cand mi-am ingropat parintii si sotia si mi-am condus fiica la altar.
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate