Divortul afectiv

Nu am crezut in vorbele prietenilor care imi spuneau ca dupa divort o sa-mi fie greu. Visam la momentul in care o sa semnez actul de divort. Imi doream sa inchei cat mai repede o viata in care orice promisiune de fericire incetase de mult timp sa mai existe. Credeam ca prin divort o sa-mi recuperez libertatea si percepeam acest moment ca pe unul de izbavire. Nu a fost deloc asa, divortul de pe hartie nu coincide intotdeauna cu divortul afectiv. Sufletul nu poate sa spuna “punct si de la capat” simultan cu ratiunea. Cei din jur aveau perfecta dreptate, suferinta este o definitie mult prea usoara a starii prin care treci. Nu doar suferi, te prabusesti. Nu iti este rau, iti este fantastic de rau. Iar in momentul in care si sufletul constientizeaza cu greu ceea ce gandirea accepta cu usurinta, echilibrul emotional iti este cu adevarat pus in pericol.

In primele luni de dupa divort, singuratatea devine insuportabila. Si daca iti este greu atunci cand te trezesti dimineata si constati ca singura persoana care iti spune buna dimineata este chipul tau trist reflectat in oglinda, totul devine de nesuportat atunci cand se face noapte. Pentru a evita mila pe care o starnesti fara sa vrei persoanelor dragi tie, preferi sa pastrezi doar pentru tine diminetile si noptile. In interiorul tau se instaureaza o stare de doliu si se nasc sentimente de culpabilitate, de tristete, de ura, de neputinta, de furie, de ranchiuna, de neliniste, mult mai puternice decat acele zvacniri de libertate la care te asteptai. Te bantuie trecutul si nu-l poti lasa sa plece. Nu ai puterea sa opresti amintirile sa-ti rascoleasca visele pentru ca sufletul tau se hraneste din emotiile conferite de ele. Le retraieste! Si mai presus de toate... iti este dor de cel care te-a ranit, iti urasti si il iubesti in acelasi timp, te condamni pentru ca inca nu ai reusit sa il alungi definitiv din viata ta. Te simti neputincioasa...

Nimeni nu spune ca psihicul uman este usor de descifrat. Daca ai divortat pentru ca te simteai nefericita, de ce odata scapata de motivele care te faceau sa te simti ca atare, nimic nu se schimba? Te simti invinsa, neimplinita, singura. Si tot nefericita... In timpul casatoriei, oricate probleme ai fi avut, aveai pentru ce lupta, aveai o motivatie care te facea sa mergi mai departe cu fruntea sus, un alt viitor se intrezarea. Dupa divort insa, aceasta motivatie dispare. Ai senzatia ca nu mai ai pentru ce lupta si nici impotriva cui. Insa nicio stare a lucrurilor nu este insa permanenta si nu degeaba se spune ca timpul vindeca ceea ce oamenii nu pot. Or sa poata insa si oamenii, iar tu incetul cu incetul, incepi sa constientizezi ca sunt si alte lucruri pentru care merita sa lupti si sa o sa iei de la capat. Inveti sa accepti ajutorul prietenilor si sa nu-ti mai fie jena pentru ca ai avut nevoie de el. O sa tii cont si de sfaturile psihologului pentru ca iti fac atat de mult bine...

---

---