De ce pe romani ii ocolesc premiile Nobel?

Prestigioasele premii Nobel, ne-au cam ocolit, insa. Avem doar cateva „jumatati de premii”:

- Stefan Hell - biochimist
(nascut la Arad in 1962, dar naturalizat in Germania)
Premiul Nobel pentru Chimie - 2014

- Herta Müller - scriitoare, eseista si poeta germana de origine romana
(nascuta la Nichitof -Timis in 1953)
Premiul Nobel pentru Letteratura - 2009

Foto: Herta Müller - Carl Hanser Verlag

- George Emil Palade (1912-2008) - biolog si medic roman naturalizat american (nascut la Iasi)
Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie - 1974

- Eliezer Wiesel - scriitor american de limba franceza, de cultura ebraica; supravietuitor al Holocaustului (nascut in 1928 la Sihetu Marmatiei - Maramures)

Premiul Nobel pentru Pace - 1986

Asa cum a fost instituit de creatorul sau Alfred Nobel (1833-1896), premiul se atribuie anual incepand din 1901, in semn de recunostinta, persoanelor care se dis-ting in diverse domenii ale cunoasterii universale prin cercetarile, descoperirile si inventiile lor, pentru opera lor literara sau pentru implicarea lor in favoarea Pacii, «menite sa aduca considerabile beneficii umanitatii».

Intrebarea fireasca soseste in mod naural:

De ce romanii nu se disting intr-atat in activitatea/scrierile/manifestarile lor? Ne multumim prea usor numai cu jumatati de masura? Este sistemul de cercetare romanesc unul atat de limitat, incat sa nu favorizeze descopriri epocale? Comitetele si institutiile de selectie a candidatilor ne sunt ostile, tocmai noua? Este plaiul mioritic unul nefavorabil amestecului de talent si inteligenta care sa favorizeze creativitatea unor «beautiful minds»? sau are limba romana atatea subtilitati, incat traducera intr-o limba internationala, o indeparteaza mult prea mult de sensul original?!...

De ce pe romanii ii cam ocolesc marile premii?

Sa ne invatam lectia de a fi invingatori. Astazi!
A sosit timpul sa iesim din matca!

de AnaOlimpiaStyle

„Nicicand nu voi putea uita acea noapte, prima noapte de concentrare, care a transformat viata mea intr-o lunga noapte de sapte ori schingiuita.
Nicicand nu voi putea uita acel fum.
Nicicand nu voi putea uita fetele mici ale copiilor carora le-am vazut corpurile transformandu-se sub un cer mut.
Nicicand nu voi putea uita flacarile acelea care mi-au ars pentru totdeauna Credinta.
Nicicand nu voi putea uita acea liniste a noptii care mi-a sters pentru eternitate dorinta de-a trai.
Nicicand nu voi putea uita acele clipe care l-au ucis pe Dumnezeul meu si sufletul meu, si visele mele, care au luat chipul desertului.
Nicicand nu voi putea uita tot ce-a fost, chiar daca as fi condamnat sa traiesc cat Dumnezeu insusi.” - Elie Wiesel - „Noaptea”

Garbo

Ultima actualizare: 2 Februarie 2016 @ 02:02

• 
• 

Mai multe despre Garbo