Cand iti privesti prima data copilul. Atunci inveti fericirea.

“Doar mila lui Dumnezeu face ca omul sa nu constientizeze in totalitate anvergura momentului”.

de Radu Buzaianu

E ce-mi spunea lunile trecute un om important dintre ai mei. Duminica la ora 11 s-a nascut copilul. Ma uitam la pasii Danei catre nastere. Cate trairi intr-un singur suflet duce femeia pana acolo. Cum facem sa incapa si teama si bucurie si emotie si scepticism si optimism si crispare si dragoste si tot? Toate inghesuite in fata usii pe care intra cu noblete. Pe hol, in ora din timpul nasterii, inveti ce inseamna asteptarea. Cate secunde are o secunda. Inveti sa traiesti cu sufletul. Din gandurile in care te impiedici inveti ce inseamna fragilitatea. Ce discreta e distanta intre fericire si contrariul ei.

Din vocile celor care suna sa intrebe inveti un ton nou al lucrurilor. Nimeni dintre cei cu care am apucat sa vorbesc n-avea vocea pe care o stiam. In timp ce te invarti a neputinta, inveti increderea in Dumnezeu. Macar 10 ani te-ai tot gandit la momentul asta. Si mila lui Dumnezeu face ca el sa incapa intr-o ora… masurata-n secunde. In ora aia din fata salii, inveti sa te golesti de nimicuri. Esti obligat sa faci loc. Inveti sa redimensionezi. Sa redefinesti stari. Inveti ca lacrimirile de fericire sunt mai greu de purtat.

Anvergura emotiei o inveti cand trece grabit pe langa tine o asistenta. Cu o impachetare de ceva in maini. Iese din sala de operatie. Tine in brate viitorul tau. In sala ramane trecutul, prezentul si viitorul. Toate intr-un om. Adica Dana. Si vin ai mei. Mama si tata. Atunci inveti respectul. La dimensiunile sale. Inveti sa-ti privesti parintii. E si Vlad. Fratele meu. El ma invata stand acolo ca fiicei mele ii trebuie un frate. Si vine Dana pe targa. Ma uit la ea. “Bravo ei!”. Asta ma gandesc. Dar nu-i spun. Ca ea stie sa planga mai bine ca noi toti.

Si cand iti privesti prima data copilul. Atunci inveti fericirea. Iar cand reuseste sa deschida ochii. Si se uita fix spre tine. Ti s-a spus ca nu distinge mare lucru. Si totusi uite-o! Se uita fix spre mine! Cu atat mai mult ca nu vede. Inseamna ca simte! Atunci inveti responsabilitatea. Si-ti vine sa-i promiti in gand ca o sa fie fericita. In gand. Nu indraznesti cu voce tare. Ca n-ai voie sa plangi. Ca barbat nu. Sa pari si tu un tata. Dar eu stiu, cand te strange tare fetita ta de 2 zile, de-un deget cu incredere, eu stiu cat poti sa-ti mai vorbesti in gand…

Articol preluat de pe www.radubuzaianu.ro

Foto homepage: Concept Dragoste, Familie via Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 10 Iunie 2014 @ 05:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo