Iubirea de astazi, femeia usoara cu tarif de inger

Treci usor pe strada si provoci in urma ta zumzete si indignare, priviri lascive, pumni ridicati impotriva vantului. Fluturi, dai usor din parul tocat, iti misti piciorul in virtutea inertiei, ti-l dezvalui putin mai mult decat ar fi permis, ai ochii umezi ca si cum ti-ai plange singura de mila dar cine mai are timp si ochi sa-ti admire opulenta ta decadenta? Ai mersul greu, taraganat, obosit de prea multa viata, pustiit de lipsa ei. Intr-un caz mai fericit trecerea ta pe strada se soldeaza cu ridicari din umeri, dezamagiri, acceptare si nebagare in seama. Multi, prea multi, chiar si saracii lumii, sunt bogatasii si automincinosiii care incearca sa te cumpere pe cateva monede si hartii la moda. Ei sustin ca au reusit. Te-au cucerit ieftin, pe nimic.

Mainile… nu ti se poti opri din tremurat… oare pe cati atingeai cu aceste maini si ii faceai cei mai fericiti oameni de pe pamant? Ochii iti sticlesc ca de nebun stiind ca poti prosti pe altul. Odinioara, erai splendida, respectata, plina de nuri si de gratie, pertinenta, desprinsa din rai, parte din infern, cu vitalitate jucandu-ti prin vene. Ah, pe vremuri, erai cea mai frumoasa femeie din lume… Prabusirea ta de astazi ma doare, ne doare pe toti... Poate ca undeva in constiinta iti dorim toti reabilitare si puterea de a-ti gasi puterea de odinioara.

Stai cocosata la semafor si in timp ce incerci sa treci strada, iti doresti splendoarea de odinioara. Ti-ai vandut trupul pe doi lei crezand ca nu o sa-ti strice si sufletul. Oamenii te priveau cu veneratie si doreau sa te pastreze cu miile de ani la ei in casa, te pastrau in ganduri, le era frica sa se apropie de tine. Erai atat de frumoasa. Pe vremuri erai o boieroaica, o zeita, paganul care isi venera Dumnezeul, zambetul cel mai pur, stralucirea care refuza sa piara, speranta celor care nu mai aveau speranta. Zambesti astazi trist si dintii tai stricati si strambi ne fac sa credem ca esti curgatoare. Nici macar tu nu poti dura o viata… Si iubirea nu plange, adevarul nu doare. Cu un strop de durere, iti acceptam firesc nesansa.

Da, da, te uram destul de mult si nu intelegeam cum de accepti de bunavoie sa fii iubita de toti oricand, oriunde, in orice colt de lume. Ai fi putut sa ai demnitate si sa nu-ti lasi numele terfelit prin ziare de scandal, prin case peste care s-a prabusit dezamagirea, peste suflete care nu mai cred de mult timp in tine si nici macar nu stiu sa-si planga handicapul. Esti si tu doar o femeie de lume, toata falsa, siliconata din cap pana in picioare, umpluta pana la refuz de artificialitate, neajunsuri si suprafete dincolo de care se afla mai mult nimicuri? Pentru asta nu stiu daca o sa te pot ierta vreodata, iubire… Ai putea sa fii mai mult decat atat. Nu ti-am mai vazut de mult timp adevarata fata.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo