Descopera lumea vazuta prin TEORIA ATASAMENTULUI: Trebuie sa schimbam viziunea asupra relatiei parinte-copil!

Milioane de momente de interactiune pe care le avem unii cu ceilalti… O privire, un zambet, o uitatura mai “asa”, o privire rece, o privire calda, un ranjet, un strans tare de mana, un strans moale de mana, o mangaiere pe degete, mana pe umar, un cuvant rostit apasat, o fraza soptita, spranceana ridicata, coltul buzelor lasate, o privire in gol, o indreptare brusca de spate, capul plecat sau inclinat si lista continua la infinit. Nu-i asa ca e impresionant, daca stai sa te gandesti?

Dupa ce am fost la cursul Circle of Security, am invatat sa observ altfel interactiunile dintre oameni si ma fascineaza cel mai mult cele copii-adulti, nu e de mirare. Iti vine sa crezi ca primele milioane de interactiuni pe care le ai la nivel uman ajung sa iti formeze o minte procedurala, un program care te seteaza sa interactionezi intr-un anume fel, mai apoi, pe parcursul vietii?

Sunt in autobuz. Copilul din carucior da primele semne de agitatie si incepe sa planga, pare un pic bosumflat, un pic oboist. Imediat, mama il ia in brate cu preocupare. Observ cum tonul vocii femeii acompaniaza empatic plansul copilului. Il ia in brate si spune “Ooo, de ce plangi?”, fara sa incerce sa ii schimbe in vreun fel starea, ci doar sa ii arate suportul ei. Copilasul isi pune imediat capusorul pe pieptul sau si parca simt si eu un pic din caldurica aia confortabila. Se opreste din plans in cateva secunde. Evident, mi-e imposibil sa nu ma gandesc – “atasament sigur”!

Copilul are in continuare un fel de botic, pe semne ca ceva il perturba, poate calatoria in sine. Iar mama e in continuare cu el, grijulie si intelegatoare. Ii observ empatia si grija exprimate in cele mai subtile gesturi, gesturi neconstientizate de ea si zambesc…

Mii de astfel de micro-interactiuni se produc intre copii si parinti sau ingrijitori, zilnic. Schimbul emotional pe care il poarta cu sine aceste gesturi ajunge sa modeleze, sa creeze o lentila de interpretare a realitatii… Nu are cum sa nu te “loveasca” consteintizarea asta! Atat de importanti suntem pentru copii… Atat de importanti au fost adultii din jurul nostru pentru noi.

Teoria atasamentului pentru care ar trebui sa le multumim lui John Bowlbey si colaboratoarei sale Mary Ainsworth si cercetatorilor care le-au urmat, ne spune ca la baza existentei umane sta conexiunea cu alte fiinte umane. Aceasta nevoie este la inceput sinonima cu nevoia copilului ca cineva mai mare si mai puternic sa ii asigure efectiv, supravietuirea.

EXPERIMENT: Ce se intampla cu un copil caruia mama nu ii da atentie?

Este vital sa intelegem ca atunci cand vorbim despre supravietuire nu vorbim doar despre aspectele practice cum ar fi apa, hrana, adapost, caldura, haine, ci si supravietuirea emotionala. Suntem fiinte emotionale.

Iata un video care iti demonstreaza cat de responsivi sunt bebelusii la emotiile si interactiunile pe care le au. Evident, mamele sunt de cele mai multe ori, prima figura importanta din viata unui copilas. Experimentul pe care il vedeti, este foarte cunoscut in cercetarile din teoria atasamentului. Iata ce se intampla atunci cand mama nu mai interactioneaza emotional cu fetita ei de 1 an:

La inceput, mama si bebelusul comunica prin intermediul grimaselor, mama este atenta la fetita care zambeste, gangureste sau ii arata mamei obiecte din jur. Mama ii raspunde si este acolo cu bebelusa, bucurandu-se cu ea. Experimentul cere ca la un moment dat, mama sa nu mai reactioneze la semnalele copilului.

Citeste mai departe ca sa intelegi reactia fetitei >>>

Garbo

Ultima actualizare: 5 August 2020 @ 05:08

• 
• 

Mai multe despre Garbo