Foamea de iubire. De ce ne doare asa de tare departarea emotionala de cineva drag?

Mi-ar placea sa fim mult mai constienti de acest adevar: vorbim tot timpul despre aspectele pragmatice ale vietii - despre nevoia de hrana, de imbracaminte, posibilitati de succes, etc. Dar nu se vorbeste decat in cercuri restranse despre ceea ce ar putea fi considerata baza pentru indeplinirea acestor nevoi: abundenta emotionala si increderea in cei apropiati.

Un om rezista doar cu hrana si apa, dar este dezumanizat fara legaturi afective, si unii oameni ajung chiar sa renunte la viata fiindca le lipseste acest lucru...Vreau sa atrag atentia asupra acestui adevar: separarea se simte precum moartea. Separarea activeaza o frica inconstienta care provoaca dureri emotionale inimaginabile.

Devorati de foamea emotionala

Sa primim iubire inca de la nastere este esential pentru sanatatea noastra psihologica si pentru sanatatea emotionala. Iar lipsa afectiunii din timpul copilariei are repercusiuni profunde asupra echilibrului nostru psihologic. Cand devenim adulti ajungem sa manifestam aceasta nevoie in orice aspect al vietii noastre. In relatii, inconstient incercam cu disperare sa satisfacem lipsurile emotionale prin intermediul unor rapoarte afective bazate pe dependenta.
 

In numele iubirii

Cine creste fara iubire se simte in mod inexorabil devorat de foamea emotionala; simte necesitatea de a sta in permanenta in preajma cuiva, atat de aproape incat are tendinta de a-i invada spatiul privat si limitele personale, fie cele fizice, fie cele emotionale.

Iar pentru cine are carente emotionale profunde, a inchide o legatura afectiva inseamna realmente sa se afunde in abisul solitudinii. Este acel loc de care inima se teme cel mai tare. Este un loc al groazei. Din acest motiv orice fel de departare, ruptura sau absenta este incredibil de dureroasa. Este vorba despre anxietatea separarii.

Frica de abandon. Separarea.

Certurile, distantarile, tacerea, plecarile pot activa o durere sufocanta si astfel persoane adulte pot sa intre in stari emotionale devastatoare, din cauza nesigurantei pe care o resimt in relatiile cu cei cu care au o legatura intima. Cunoasteti aceasta durere. Unii o tineti ascunsa, altii o manifestati in diverse feluri, altii fugiti de ea in multe feluri.

Daca am sti ca aceasta durere inseamna de fapt activarea la nivel subconstient a fricii de abandon, acea frica pe care o aveam demult ca parintii ne vor parasi si ca vom ramane singuri… Daca am avea aceasta claritate, atunci am sti sa ne gestionam reactiile mai bine, atunci ne-am aminti ca suntem acum adulti si ca oricare ar fi circumstantele, vom supravietui. Mai mult de atat, ne-am intelege pe noi insine si pe ceilalti mai bine si cu siguranta am crea relatii mai implinite si mai sanatoase. Pentru ca vom sti sa gestionam aceasta frica, vom sti sa o vindecam si sa o imbratisam cu multa constiinta de sine.

Cand eram mici am inregistrat lumea nu rational, ci emotional, prin intermediul perceptiilor emotionale, prin simtiri. Probabil ca la 0-3 ani si mai departe au fost multe momente cand ne-am simtit abandonati, activandu-se in noi acel instinct de supravietuire.

Abandonat nu trebuie citit doar la sensul propriu, ca cineva te-a lasat si nu s-a mai intors, poate sa insemne si momentele in care ai plans si nu ti s-a dat voie, cand te-ai bucurat si nu ai fost ascultat, cand te-ai simtit amenintat si nu te-ai simtit inteles si protejat, cand ai vrut sa faci ceva si nu ai fost incurajat, cand nu ti s-a spus ca esti dragut, destept, inteligent, cand nu ti s-a spus ca poti, orice moment cand nu ai fost inteles sau momentele cand a trebuit sa fii tu mai puternic decat parintii tai… etc… etc.

Pentru un copil, iubirea inseamna supravietuirea, asa cum a insemnat pentru fiecare dintre noi, iar lipsa atentiei era echivalentul pericolului. Pentru un copilas supravietuirea este o chestiune pusa realmente sub semnul intrebarii atunci cand nu primeste conexiune afectiva.

Oamenii creeaza relatii de atasament din copilarie si probabil de cand sunt inca in burtica mamei, dupa cum arata ultimele cercetari in domeniu, avand nevoie de aceste relatii de atasament pentru a supravietui.

Tipul de relatii pe care l-am avut cu cei apropiati in copilarie creeaza modelul pentru relatii viitoare

Tipul de relatii primare pe care le-am avut creeaza un fel de matrice pentru tipurile de relatii pe care le avem ca adulti.

Asadar, instinctele nu ne mint. Frica aia care te cuprinde cand nu mai primesti telefonul mult asteptat si dilatarea clipelor au o justificare bine definita. Ai intrat pe sistemul raspuns 'fight or flight' (lupta sau fugi). Sistemul inconstient de alarma ti-a fost activat caci conexiunea emotionala este in primul rand un instinct de supravietuire, iar panica ca ai sa pierzi acea legatura afectiva este de fapt frica pe care ai resimtit-o si acum multi, multi ani. Este o rana deschisa.

Citeste mai departe >>>

Garbo

Ultima actualizare: 18 Decembrie 2019 @ 12:12

• 
• 

Mai multe despre Garbo