Pune-ți o dorință (sau 3): De ce suflăm în lumânări la zilele de naștere?

În fiecare an, celebrăm venirea noastră și a celor dragi pe lume și totodată sărbătorim și bucuria de a trăi și anii frumoși ai vieții. Mulți dintre noi ne bucurăm de acest eveniment suflând în lumânările de pe o prăjitură sau un tort frumos decorat, în timp ce ne punem dorințe cu încrederea că se vor îndeplini mai ales dacă nu le spunem cu voce tare. Cunoașteți însă care este istoria acestui obicei și ce semnificație are el de fapt?

De ce suflăm în lumânările de pe tort la ziua noastră de naștere sau a cuiva drag?

Suflatul în lumânările de pe tortul aniversar cunoaște o tradiție îndelungată. Nu puțini sunt cei care sunt de părere că tradiția suflatului în lumânările de pe tortul zilei de naștere a luat naștere în Grecia antică. Se pare că exista încă de atunci obiceiul ca oamenii să aducă la templul zeiței Artemis, zeița vânătorii și a pădurilor, una dintre cele mai îndrăgite zeități elene ale acelor timpuri, o prăjitură rotundă (pâine îndulcită cu miere), în formă de cerc, împodobită cu lumânări aprinse, drept ofrandă și semn de prețuire față de zeiță. Lumânările nu erau aprinse întâmplător, ci cu un scop, acela de a străluci asemenea lunii, un simbol asociat în mod frecvent cu Artemis, iar prăjitura să reflecte astfel lumina lunii. Spre deosebire de fratele sau Apolo, care reprezenta înțelepciunea și lumina Soarelui din timpul zilei, Artemis reprezenta însăși Luna de pe Cerul Nopții.

Totodată, și în alte culturi străvechi ale lumii exista obiceiul aprinderii și stingerii lumânărilor, crezându-se că fumul rezultat de pe urma stingerii lumânărilor are abilități magico-divine și este un mijlocitor între om și ceruri, fumul ducând rugăciunile și dorințele oamenilor către divinitate. Este la fel de probabil și că fumul rezultat ținea răul și spiritele rele la distanță.

Foto: By nito /Shutterstock

Pe de altă parte, unii istorici afirmă că primii care s-au bucurat de un așa numit tort aniversar sau prăjitură aniversară au fost românii. Aceștia obișnuiau să facă un fel de prăjitură (pâine dulce) preparată din făină, nuci și miere pentru a celebra nunțile sau aniversarea a 50 de ani în cazul cetățenilor români reputați. Zilele de naștere ale femeilor au început să fie celebrate și consemnate abia în secolul al XII-lea și în jurul anului 1600, torturile au început să fie mai elaborate, confecționate în straturi, glazurate și decorate frumos. Revoluția industrială a fost cea care a dat startul preparării torturilor pe scară largă, devenind accesibile oricui.

Mai mult, sunt alte teorii care susțin că istoria lumânărilor de pe tortul aniversar ar fi început de fapt în Germania, în jurul anului 1746, la aniversarea fastuoasă oferită de contele Ludwig Von Zinzindorf cu prilejul zilei sale de naștere. Legenda spune că însuși contele ar fi organizat un festival extravagant în cinstea sa pentru a-și delecta invitații, asigurându-se că va avea pe masa sa o prăjitură suficient de mare încât să poată fi coaptă de cel mai mare cuptor din oraș.

Pe această prăjitură s-ar fi aflat tot atâtea găuri câți ani avea contele, iar în mijlocul prăjiturii și în fiecare gaură se află amplasată câte o lumânare aprinsă. Mai târziu, din motive religioase, lumânarea din centrul prăjiturii a ajuns să fie însăși un “simbol al vieții”.De-a lungul timpului însă, lumânările de pe tort au trecut de la statutul de ritual sau ceremonie extravagantă la o celebrare a zilelor de naștere a oamenilor obișnuiți.

Tot la germani, în secolul al XVIII-lea, în cadrul Kinderfeste, o petrecere aniversară pentru copii, tortul decorat cu lumânări aprinse era nelipsit. Cu toate acestea, nu se sufla în lumânări imediat, ci acestea erau lăsate să ardă toată ziua, până la servirea cinei, când se consuma tortul respectiv. Lumânările care ardeau de-a lungul zilei erau înlocuite cu altele noi.

Astăzi, obiceiul lumânărilor de pe tortul aniversar este mai degrabă un obicei social nelipsit la multe din petrecerile aniversare, desfășurându-se într-o atmosferă de celebrare, bucurie și fericire. Se spune chiar că dorințele puse înaintea suflatului în lumânări au șanse mari să se îndeplinească și pentru a se concretiza acestea nu trebuie rostite cu voce tare.

Foto: By Studio Romantic /Shutterstock

Cu toate acestea, în zilele noastre, știința pune acest obicei străvechi într-o nouă lumină, una nu atât de delicioasă precum tortul în sine. Conform unui studiu efectuat de Centrul Canadian pentru Știință și Educație, suflatul lumânărilor de pe un tort, mai precis expulzarea pe gură a aerosolilor respirației umane, nu este tocmai un obicei sănătos. Acesta poate conduce la creșterea bacteriilor de pe suprafața glazurii tortului cu până la 1400%, de până la 15 ori mai mult în unele cazuri, iar alteori și de 120 de ori mai mult. “Unii oameni suflă în lumânările de pe tort și nu transferă nicio bacterie, în timp ce alții… pot transfera multe bacterii”, mărturisea autorul studiului și cercetătorul Paul Dawson într-un articol publicat în The Atlantic.

Foto fr si main: By David Tadevosian /Shutterstock

---

---