De mă vei părăsi, te voi blestema: cum mi-a adus o despărțire fericirea și maturizarea emoțională

Am iubit de fiecare dată ca pentru prima oară. Am crezut că oferind timpul meu, loialitatea mea, punându-mi sufletul pe tavă și ridicând la rang mai sus de prioritatea partenerul de viață, punându-mă mereu pe locul doi în relație, voi reuși să construiesc un cuplu puternic.

Credeam că innăbușindu-mi nemulțumirile și lăsându-le apoi să explodeze când se adunau prea mult, cu efectul unui butoi plin cu praf de pușcă, voi fi iertată pentru toate cuvintele urâte și nedrepte pe care le spuneam în acele momente rare de nervi și frustrare, căci da, erau rare și în rest eram numai lapte și miere.

Credeam că oferindu-i celuilalt o imagine a unei femei pe care și-o dorește, transformându-mă cu fiecare zi în femeia visurilor lui și îndepărtându-mă cât mai mult de femeia care eram, de adevărul interior, se numește că mă dezvolt și că contribui constructiv la relația pe care o aveam.

Credeam că luând pe umerii mei toate responsabilitățile casei: job, spălat rufe, vase, făcut curat, călcând pentru mine și pentru el, gătit, pus masă și strâns masă și așa mai departe – voi fi acea femeie bună, adevărată, casnică și loială.

Dar aveam să descopăr că o relație înseamnă o echipa și încă ceva mai mult.

Ultima mea relație a durat aproximativ 7 ani. Poate e mult, poate e puțin, dar cert este că acești 7 ani erau între vârsta mea de 22 de ani și cea de 29 de ani, mai exact aș zice eu cea mai frumoasă perioada a tinereții mele.

De ce cea mai frumoasă perioadă? Pentru că efectiv la acea vârstă străluceam de frumusețe, aveam pielea tonică, puteam mânca orice, eram sănătoasă, la începutul carierei, nu aveam fire albe, pur și simplu era ușor să fiu frumoasă și chiar eram. Dar mai mault decât frumusețea fizică, aceea era vârstă inocenței mele emoționale, vârstă la care visam la o iubire romantică, intensă, minunată din toate punctele de vedere.

Foto: luboffke/ shutterstock.com

Dar... nu a fost așa. Nu partea emoțională a acelei perioade. Pentru că aveam traumele mele din trecut și proiectasem un bărbat al visurilor mele care nu se potrivea deloc cu realitatea mea interioră. Așadar alegeam să fiu victimă, alegeam să fiu mereu pe locul doi, alegeam neputința și dependența emoțională.

An după an clădeam, de fapt, o femeie monotonă și tot mai puțin interesantă în ochii celuilalt. El, care reușea să își vadă de viață, să mă rănească, să mă desconsidere tot mai mult și în final să mă înșele.

Când am aflat că mă înșală lumea mea s-a dărâmat. Nu pot descrie ce furtună era în sufletul meu rănit, mă simțeam urâtă și nedemnă de iubire, apoi începusem să îl urăsc pe el. Iar mentalitatea mea de victimă escaladase la un moment dat la ideea că nu e un capăt de țară, că aș putea ierta, că aș putea continua așa. Sau poate că un copil ne-ar reuni. Mă infior când îmi aduc aminte.

Despărțirea a fost dură, căci eu nu mai aveam prieteni, răcisem relațiile cu familia, mă îndepărtasem de carieră, în plus tot ce investisem în locuință a rămas la el, căci era casa lui, mașina lui... viața lui.

Până când, dărâmată și fără putere proprie de a mă ridica, fără bani pentru un suport de la specialiști, am ales să mă documentez singură, să particip la cursuri gratuite pe diverse teme psihologice (de la vindecarea rănilor trecutului la ieșirea din starea de victimizare), să îmi cumpăr câteva cărți care ne ajută să reclădim lumea noastră interioară, dar mai ales m-au ajutat să înțeleg abuzul, iubirile toxice, punctele forte ale cuplurilor sanatose. Am început să ies mult mai des cu prietenii (chiar dacă majoritatea aveau deja familii) și să îmi vizitez mai des familia mea.

Și pas cu pas, acea despărțire care a fost cea mai dureroasă din viața mea m-a ajutat să mă regăsesc, să mă redescopăr, să mă vindec și să evoluez. Să renasc ca o pasăre Phoenix!

Ce știu astăzi că nu voi face într-o relație

1. Nu am să jignesc și nu am să mă las niciodată jignită
2. Nu îi voi permite nimănui să mă constrângă sau să mă manipuleze
3. Nu voi permite nimănui să îmi restricționeze legăturile cu membrii familiei și prietenii mei
4. Nu voi accepta să stea în calea studiilor și carierei mele
5. Nu voi mai aștepta de la cineva o iubire necondiționată, mai ales crezând că mi se cuvine, ci voi căuta să clădesc o legătură fără a mă pune pe locul doi
6. Da, niciodată nu voi mai fi pe locul doi în viața mea. Poate cel mult după copiii mei, când îi voi avea
7. Îmi voi rezerva mereu timp pentru mine, pentru a mă îngriji, pentru a mă răsfață și pentru a avea grijă de sănătatea mea
8. Nu voi accepta să nu împart responsabilitățile în cuplu
9. Nu voi mai lăsa problemele nerezolvate mult timp
10. Nu mă voi mai încrede doar în promisiuni duse la nesfârșit, voi da un timp strict pentru limitele pe care amândoi le vom pune în relație
11. Nu voi mai pune (majoritatea) bunurilor la comun. După ce am investit atâția bani, celălalt a plecat cu ele. Responsabilitățile financiare vor fi foarte transparent împărțite și, unde se poate, legalizate
12. Nu voi mai cerși vreodată atenție, înțelegere, acceptare. Dacă nu vin de la sine, am plecat din relație.
13. Nu voi mai rămâne într-o relație unde nu mă simt fericită.
14. Nu voi mai purta măști, voi fi eu însămi.
15. Îmi voi permite ca, uneori, sa obosesc.

Foto articol: Ironika/ shutterstock.com

---

---