Recenzie spectacol - NU TOTI SUNT EROI: Despre eroinele care rescriu istoria noastră

Spectacolul NU TOȚI SUNT EROI de Cristina Lilienfeld si Smaranda Gabudeanu este despre noi toți

Cele două eroine reconfigurează istorii personale

*Spectacolul va fi prezentat duminică, 6 mai, de la ora 7:30 pe scena CNDB: https://www.facebook.com/events/245550616186694/

'Nu toți sunt eroi' este un spectacol de dans contemporan despre prietenie, trauma de familie și memoria noastră colectivă. Puține persoane au privilegiul de a asista la un spectacol încă din momentul conceperii sale, atunci când ideile se coagulează și vor cu nerăbdare să prindă o formă. Să devină. Astfel de clipe am surprins aflând despre proiectul NU TOȚI SUNT EROI, spectacol de dans contemporan de Cristina Lilienfeld și Smaranda Găbudeanu.

Într-o seară cu energia Campionatului Mondial de Fotbal (acum doi ani), Cristina Lilienfeld îmi povestea despre ceea ce avea să devină NU TOȚI SUNT EROI, un proiect de dans contemporan cu o multitudine de conotații.

De la momentul serii de vară când am surprins entuziasmul dansatoarei și până acum, am văzut spectacolul NU TOȚI SUNT EROI de două ori, în reprezentație la Centrul Național al Dansului și m-am simțit norocoasă să fi aflat, încă din “ne-creat” (Să fie oare o rezonanța de tip feminin care m-a făcut să trăiesc atât de intens momentul conceperii și mai apoi al întrupării spectacolului? Poate.), că va fi un spectacol despre prietenie dar mai ales despre ceea ce ne apropie și în acelați timp creează uneori, prăpăstii adânci între noi, oamenii – trauma micro colectivă a familiei.  Un studiu relativ recent a arătat că într-adevar, amintirea traumei este transmisă genetic: “Experiențele bunicii lasă urme în genele tale”.

Iată cum, știința poate fi confirmată și în mod scenic, printr-un fel de auto-terapie performativă. Cele două protagoniste reîntrupează experiențele celor doi bunici, ambii foști deținuți politici: un evreu și un anticomunist, deturnând și ironizând doctrinele, pentru un fel de post-reconciliere.

Lilienfeld, un bunic blând, dar cu tărie de caracter și care și-a manifestat un talent târziu în pictură și Găbudeanu, bunicul dizident, dârz, un fost boxer gata să înfrunte sistemul prin toate modurile posibile, inclusiv prin limbaj.

Subiectul politic rezonează puternic în mentalul colectiv local și de aceea publicul este receptiv și recunoaște cu ușurință tensiunile absurde ale vieții puse în zăbrele ideologice, dincolo de nuanța de umor inteligent pe care artistele au vrut să o foloseasca în mai multe momente ale spectacolului. Pe această tema, scena picnicului amoros dintre Stalin și Hitler rămâne puternic în memorie.

Dar tocmai de aceea spectacolul trăiește emoțional atât de puternic, pentru că protagonistele ne poartă subtil în zone antagonice: umor - tensiune maximă;  sensibilitate - masculinitate.

Cheia prin care îmi place cel mai mult să decodific NU TOȚI SUNT EROI, este însă cea pe care am simțit-o și în momentul desfășurării sale imaginative:  este conotația legăturii indubitabile care se stabilește între noi oamenii, dincolo de doctrine, dincolo de ideologii și credințe politice și pe care spectacolul o creează în multe momente.

NU TOTI SUNT EROI este interesant conceput și din punct de vedere coregrafic, cu expresii corporale care spun: “tensiune”, ”amintire genetică traumatică”, “viață”, “conflict interior”, “opoziție”, “sistem”, “haos”, “detașare”, “erou și anti-erou”; etc.

Mi se pare extrem de important să subliniez aici și dimensiunea de gen a spectacolului – în contrast cu o lume patriarhală în care barbații au fost principalii actanți ai istoriei  și uneori au impus construcții sociale și opoziții absurde, două tinere femei au avut curajul de a rescrie istoria, de a se reformula pe ele însele în raport cu propria psihologie, în mod public, prin dans contemporan.

Cele două dansatoare au îndrăznit să ne reamintească în mod tulburator, un mesaj scris pe șervețele efemere de hârtie: “Încă nu e tarziu”!...

****

NU TOȚI SUNT EROI
Concept, coregrafie și interpretare: Lilienfeld și Gabudeanu
Sunet & live electronics: Rufi (Marian Cîtu)
Light design: Alexandru Bibere
Muzica: Rufi – creație originală, Herbalizer, The Avalanches, Laurie Anderson
Producator: PETEC (Asociatia Pentru Teatru și Carte)
Coproducator: Colectiv A
Cu sprijinul: Bibliotecii Naționale a României și Centrului Național al Dansului – spațiu de repetiții, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (Silviu Moldovan, George Visan) – sprijin în documentare, Radio Europa Liberă, Centrul de Studii în Istorie Contemporană (Alin Muresan) – material audio, White Elephant – costume, Teodor Delciu – design marionete,
Mihai Stanciu, Veiozaarte (Tania Cucoreanu) materiale video, Isolda Zavoianu – documentare foto, Alexandra Andrieș – grafică
Durata: 50 min

de Julia Sima

Garbo

Ultima actualizare: 17 Octombrie 2019 @ 11:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo