4 Martie 2011 publicat în Psihologie 36 share-uri

IN ACEST ARTICOL:
CARE ESTE PERSONALITATEA TA PRIMORDIALA, cea de dinainte de-a te naste? Care este ADEVARATUL tau EU? Tu cine esti cu adevarat? De ce i-ai lasat sa te respinga, sa te abandoneze, sa te umileaasca, sa te tradeze, sa te nedreptateasca? De ce ai ales sa aplici masti peste ranile tale interioare?

Masca are un rol protector. Ea ne protejeaza de suferinta. Ne protejeaza de noi insine, de ceilalti. Masca suntem noi, noi in functie de ceilalti. Masca este o identitate. Ne construim masti ticluite pentru a ne ascunde golurile, pentru a ne acoperi ranile pe care le capatam inca din primii ani ai existentei. Lise Bourbeau este o scriitoare recunoscuta pe plan international, autoare a 15 carti, dar si un specialist renumit in dezvoltarea personala. Intr-una din cartile asle “Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”, scriitoarea aduce in dezbatere o teorie extrem de interesanta, Teoria Ranilor fiintei umane si cea a Mastilor. Lise Bourbeau sustine ca problemele fizice sau emotionale actuale sunt efectul unor rani interioare pe care le-am trait inca din copilarie: Respingerea, Abandonul, Umilirea, Tradarea, Nedreptatea.

Rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o cum trebuia. Ai preferat sa o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Aceste rani ne afecteaza in mod diferit. Acel pansament este echivalentul mastii. Fiecare din noi are in sine puterea creatiei”, sustine Lise Bourbeau in “Heal Your Wounds & Find Your True Self”. Copilaria are un rol covarsitor in dezvoltarea noastra emotionala viitoare. Rolul pe care parintii il joaca in viata noastra, NU il joaca sau il joaca gresit are de asemenea un impact covarsitor asupra formarii noastre. Mastile ascund suferinta si resemnare. In final copilul se impaca cu soarta si isi accepta masca. Devine ceea ce mediul sau se asteapta sa devina. Cu cat aceste rani sunt mai profunde si mai bine inradacinate in interiorul tau, cu atat mastile pe care le vei crea pentru a evita suferinta sunt mai multe si mai diversificate.

La un nivel subconstient, ranile si mastile pe care le abordam pentru a acoperi ranile ne influenteaza relatiile pe care le dezvoltam cu cei din jur. Iti prezentam mai jos principalele rani ale fiintei umane si mastile pe care le folosim pentru a acoperi ranile. Pentru ca fiecare fiinta umana este unica, o entitate inedita, cu un loc aparte in univers, trasaturile mastilor nu sunt neaparat fixe. Se pot amesteca intre ele, se pot intrepatrunde. Suntem diferiti si putem dezvolta masti diferite, putem regasi la o persoana caracteristici diferite ale mai multor masti. (Ideile prezentate mai jos ii apartin lui Lise Bourbeau. Mai multe informatii despre ranile sufletului si mastile fiintei umane poti descoperi citind cartea Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine)

Sa lasam mastile sa cada. Sa lasam ranile sa se vindece.

1. RANA DE RESPINGERE- MASCA: FUGARUL

Reactia in fata ranii de respingere: Fuga, Dezertarea

Rana de respingere nu este o rana usoara si este experimentata mai ales fata de parintele de acelasi sex. Aceasta rana apare timpuriu, poate chiar din momentul nasterii sau inainte de el, atunci cand copilul se afla in perioada intrauterina (spre exemplu copiii care nu au fost doriti de parinti sau cei care au venit intr-o noua existenta pentru a-si arde aceasta karma negativa de respingere). Recunoasterea acestei rani poate explica de ce un individ ii poate accepta si iubi pe ceilalti, dar nu se poate accepta sau iubi pe sine. Fugarul are deseori sentimentul ca nu are dreptul de a exista. In copilarie, fugarul a avut parte de protectie in exces din partea unuia dintre parinti, iar la maturitate fugarul simte nevoie de mai mult spatiu, de mai multa libertate. Ca adult, de teama de a nu fi sufocat, fugarul evita sa se implice prea mult intr-o relatie.

Aceasta rana de respingere este legata de notiunile de “A FI”, “A EXISTA”. Fugarul isi suprima eul, respingandu-se si anihilandu-se singur. Fugaul este nesigur pe el si isi raporteaza persoana si comportamentul la ceilalti. Se compara in permanenta cu ceilalti. Are tendinta de a se face invizibil in fata celorlalti. De aceea, corpul sau este slab, fragil, avand parca tendinta de a se face cat mai mic pentru a ocupa cat mai putin spatiu. De teama de a nu fi respins, fugarul se fereste sa iasa in evidenta, fizic sau in orice alt fel. Daca trupul sau este mai corpolent, are impresia ca reprezinta o piedica in calea celorlalti. Atunci cand se afla in centrul atentiei, se simte incomod si stanjenit.

Crede despre el insusi ca este lipsit de valoare si calitati. Nu considera ca merita ca atentia celorlalti sa se indrepte asupra lui. Intampina dificultati in a-si percepe ca atare propriile merite. Cand se afla in interiorul unui grup, ii este greu sa inteleaga de ce membrii acestuia ar putea sa-l placa. Cand nu este inclus in grup, are tendinta de a se simti nedorit, neacceptat, respins, un neinteles. Fugarul ocoleste situatiile sociale si contactul vizual direct. Il incearca adesea diverse temeri, iar privirea sa este uneori pierduta in astral. Este tacut si vorbeste putin in general, iar atunci cand o face incearca sa-si demonstreze valoarea. La fel ca si sexualitatea, latura materiala a vietii nu prezinta interes pentru fugar, fiind atasat in schimb de spiritualitate si de tot ce tine de aceasta.

Trasaturi corporale: trupul este de regula slab, strans, contractat, lipsit de rezistenta fizica

 Boli asociate cu masca de Fugar: boli de piele (cauzate de faptul ca undeva, la un nivel subconstient se autorespinge pentru a fi respins astfel de ceilalti), alergii, diaree, greata, stare de lesin, diabet, varsaturi, depresie, anumite tulburari ale inimii precum aritmie.

2.RANA DE ABANDON -  MASCA: DEPENDENTUL

Reactia in fata ranii de abandon: Dependenta, Supunere

Abandonul este o rana interioara asociata cu notiunea de “A AVEA” si activata de obicei de relatia cu parintele de sex opus. De regula, la o varsta frageda (pana in trei ani), din diverse motive (absenteismul parintelui din cauza muncii, lasarea copilului in grija bunicilor, trecerea lui pe un loc secundar din cauza nasterii unui alt copil) copilului nu i-a fost furnizata suficienta atentie sau hrana afectiva. Se poate intampla ca persoanele care sufera de abandon sa sufere si de respingere.

Dependentul nu isi apara si nu lupta pentru drepturile sale. Teama sa suprema este singuratatea. Joaca rolul de victima in propria sa viata. Plange usor. Trece cu usurinta de la o stare la alta. Inconstient, are tendinta de a atrage atentia si sprijinul celor din jurul sau, considerand ca le merita, ca este indreptatit sa le ceara, ca are nevoie de ele. Simte ca are nevoie de ajutorul altora pentru a indeplini si finaliza anumite lucuri. Dependentul este iubitor de drama. In loc sa aleaga o viata usoara si linistita, dependentul prefera si creeaza loc pentru tot soiul de probleme. A fi parasit si abandonat de o alta persoana inseamna pentru el o catastrofa mai mare decat orice nenorocire. Isi doreste sa obtina atentie, afectiune, complimente, recunoastere din partea celorlalti. Pentru a le primi este dispus sa faca multe, uneori chiar sa renunte la persoana sa.

Unii dependenti au tendinta spre lenevie, iar altii sunt incapabili sa lucreze daca nu se afla intr-un grup. Dependentul lucreaza eficient cand este indrumat, calauzit, cand primeste sprijin si ajutor, cand se afla inconjurat de alte persoane. Dependentul se ataseaza de oamenii cu care lucreaza. Daca este singur fizic, dependentul se simte singur afectiv. La finalul anumitor proiecte sau activitati efectuate impreuna, se simte abandonat, parasit, ramas fara un sprijin. Uneori, face apel la ajutorul celorlalti fara sa se foloseasca de el realmente. Pentru el conteaza mai mult faptul ca vrei sa il ajuti, nu ceea ce ar putea obtine in urma ajutorului solicitat. Iar undeva, in subconstientul sau, persista ideea, conform careia, daca ceilalti vad ca se poate descurca si singur, va fi parasit si lasat singur.

Dependentul se desparte cu greu de locuri, de oameni. Pentru el, fiecare despartire este suferinta, abandon, lucruri pe care nu vrea sa le lase in urma si de care se agata. La fel cum nu permite altora sa abandoneze, nu-si permite nici lui insusi sa abandoneze. Dependentul se considera raspunzator pentru fericirea si nefericirea celorlalti si viceversa. La un nivel subconstient, Dependentul nu isi poate ierta parintele de sex opus pentru ca nu a impiedicat respingerea sa de parintele de acelasi sex. Va cauta de aceea in mod constant prezenta oamenilor si va urmari sa fie inconjurat de acestia.

In cuplu, dependentul se simte fericit si confortabil atunci cand stie ca se poate baza pe persoana iubita. Are tendinta de a se atasa atat de tare de partener incat uneori nici nu se mai percepe pe sine ca o entitate distincta, o persoana separata sau ca avand o personalitate diferita. Dependentul doreste ca partenerul sa aiba grija de nevoile sale. De multe ori, nu isi va dori un copil pentru ca ii este teama sa nu piarda din atentia partenerului. Atingerea si contactul fizic sunt extrem de importante pentru dependent. Dependentul are nevoie de atentie fizica. Este atasat de sex.

Trasaturi corporale: trupul slab, prelung, vestejit, lipsit de hotarare si energie, brate lungi, muschi slab dezvoltati (dependentul simte ca este incapabil sa se descurce de unul singur), o postura generala trista. Dependentul este usor adus de spate (cauta sprijin in ceilalti).

Boli asociate cu masca dependentului: miopie (refuza sa priveasca mai departe de teama de a se afla pe cont propriu), migrene, depresie, hipoglicemie, bulimie, boli rare si incurabile (trupul sau dezvolta aceste boli pentru a i se acorda atentie), bronsita, astm, dureri de spate (preia responsabilitatile altora).


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri