Kim Eng – un articol foarte important: Cum sa ne crestem copiii

• Pentru a intelege mai bine ideile enuntate de Kim Eng, este necesara o clarificare. Ca invatatoare spirituala, Kim Eng se refera la starea de Fiinta din noi si nu doar la latura sociala a existentei umane, care ne cere dezvoltarea unor anumite abilitati de comuniune si de trai. Conectarea cu Fiinta si in acelasi timp constientizarea acestei conexiuni cat si observarea multidimensionalitatii fiintei umane, ca un intreg, reprezinta insa adevarata revelatie a tuturor traditiilor spirituale.

In ultimele cateva decade, in domeniul psihologiei au fost facute numeroase studii cu privire la acest stadiu de dezvoltare umana.

Psihologul Ovidiu Brazdau explica in termeni de specialitate, in articolul Dezvoltare personala si trezirea interioara, o perspectiva psihologica post-conventionala: Un element esential pentru intelegerea experientei constiente este ideea ca omul contine mai multe sisteme. Mintea este un astel de sistem, emotiile sunt un astfel de sistem. Dar mai este un sistem, in general abordat cu reverenta in traditiile spirituale, descris ca fiind pura constienta, constienta cosmica, constienta fundamentala, pure awareness.

• „Cand vorbeste despre fiinta si constientizarea ei, Kim Eng se refera la capacitatea de a observa intregul sistem psihologic ca un sistem, si experimentarea a ceva ce este dincolo de corp, minte si emotii. Aceasta etapa depinde de activarea abilitatii de a fi prezent aici-acum, de a fi constient de prezent, dincolo de perceptii, emotii, ganduri.” (O. Brazdau)

Kim Eng - Cum sa crestem copiii nostri

Starea noastra naturala este iubirea, spune Kim Eng. Si ar trebui sa ne asteptam: copiii vin in aceasta lume anticipand iubirea. Dar, din nefericire, multi copii nu se nasc in familii care demonstreaza dragostea neconditionata, ci in loc de aceasta, o dragoste din care rezida multa durere. Este o familie pe care eu o numesc „suflete ranite”.

Foto: Shutterstock.com; parinte, copil

Foto homepage: Shutterstock.com; mama, fetita

Cand noi insine suntem raniti, crestem copii raniti. Un pasaj din Vechiul Testament spune ca pacatele tatalui vor fi transmise din generatie in generatie (Exodul 20:05). Pana cand nu ne trezim si nu experimentam starea noastra naturala de iubire, continuam sa perpetuam lipsa noastra de constientizare catre copiii nostri, catre familiile noastre, catre prieteni si colegi de serviciu. In alte cuvinte, cu cat suntem mai raniti, cu atat mai multa suferinta cauzam noua si celorlalti.

Suntem fiinte umane. Aceasta implica, asa cum spune si Eckhart Tolle, ca sunt doua dimensiuni in noi insine: umanul si Fiinta. Dimensiunea umana este compusa din corpul fizic si de mintea conditionata, plus emotiile care le acompaniaza. Cu toate acestea, fara constiinta prezentei – care este dimensiunea Fiintei – umanitatea noastra asuma o complexitate care cu rapiditate devine disfunctionala. In acest mod, un ego supra-dimensionat se dezvolta si umbreste FIINTA si creeaza senzatia falsa de identitate.

Dimensiunea Fiintei este fara de forma. Poate ca o denumim spirit, constiinta sau constientizare. Sa crestem copii constienti inseamna sa fim constienti noi insine, ca si parinti. Si iata, acestea ar fi, in opinia mea, doua aspecte ale parentingului: dezvoltarea umana si manifestarea Fiintei. Sa ii spui copilului sa isi faca curat in camera, sa isi faca temele, sa il ajuti la teme si sa ii raspunzi la intrebarile pe care ti le adreseaza in functie de abiltatea ta… toate acestea tin de dimensiunea dezvoltarii umane a copilului tau.

Umanul, pe care il mai putem denumi si „a face” este desigur, necesar, dar el singur nu poate duce la o fericire adevarata si de durata, fara identificarea Fiintei din noi insine, adica realizarea a ceea ce esti cu adevarat, a esentei tale.

Garbo

Ultima actualizare: 7 Aprilie 2015 @ 04:04

• 
• 

Mai multe despre Garbo