A luat sub aripa sa 170 de copii: Povestea Miei Scarlat, femeia cu un suflet mare care a salvat copii din subterane, medii defavorizate și din lumea neputinței

“Nu doresc să ies în evidență și nici nu știu dacă ceea ce am de spus este special”, ne-a mărturisit Mia Scarlat cu o modestie extraordinară, invers proporțională cu lucrurile mari pe care le-a realizat în 25 de ani și cu forța sa mobilizatoare care a reușit să schimbe lucruri și prejudecăți în România noastră. “Dar vă pot răspunde sincer întrebărilor”, a continuat... Ați spune despre un astfel de om că și-a dedicat cea mai mare parte a vieții sale iubirii semenilor săi, că a coborât în întunericul canalelor și al traumelor pentru a scoate la lumină copii și a le oferi o șansă la o masă caldă și igienă (da, mulți din aceșți copii sufereau de foame, frig și trăiau în condiții insalubre)? Sau că a salvat copii din medii defavorizate și familii abuzive sau inexistente, copii abandonați, făcând tot ce îi stă în putință pentru a le oferi dreptul la iubire, îngrijire, vindecare, educație și o poveste de viață mai bună?

Trebuie să încapă foarte multă iubire într-un astfel de suflet de femeie încât să poți să fii salvator și călăuzitor de vieți și mamă pentru 170 de copii… Mia Scarlat este pe cât de blândă, pe atât de puternică, pesemne că în unii dintre noi au fost puse procentele perfecte pentru a-ți îndeplini menirea hărăzită de undeva de sus…Doamna Mia Scarlat (sau mama Mia, cum o mai numesc copiii) a pus bazele asociației Mia’s Children, o organizație care și-a propus să ia sub aripa sa copii și tineri din București și zonele limitrofe, din medii sociale defavorizate, pentru a-i ajuta să stea departe de sărăcie, abandon școlar, droguri, cerșetorie, prostituție sau de forța răului care poate atrage în pânza sa sufletele abandonate de viață și de familie. Aici sunt consiliați, educați, hrăniți, încurajați să se vindece, să înflorească, să meargă la școală, să devină oameni buni.

Am stat de vorbă cu doamna noastră dragă și ne-a spus povestea Mia’s Children și a tuturor eforturilor sale, povestea impresionantă a copiilor săi - niște copiii atât de frumoși și minunați că i-aș lua să îi îmbrățișez pe toți deodată dacă s-ar putea…

Acești copii vin din subterane, din medii sărace și dintr-o lume în care domină durerea, neputința, disperarea….

Mia’s Children este un crâmpei de viață, un vis devenit realitate cu și despre copii care trăiesc în jurul nostru purtând în ei iubirea și speranța, comori de dăruire, dar care vin dintr-o lume în care dominantă este durerea, neputință, disperarea. Această lume există în subterane, în locurile unde domină sărăcia, neputința și unde noi, cei care credem în puterea adevărului și a binelui pătrundem cu timiditate sau cu curaj, dăruind ceva din binecuvântările vieții și, în primul rând, dăruind iubirea și punându-ne viața în slujba acestor copii fără copilărie.

Cum se ajunge la sufletul unui copil căruia nu îi sunt asigurate nevoile de bază?

Este o cale lungă să poți ajunge la sufletul unui copil ce nu se poate bucura de siguranță, acceptare, ce nu se poate juca, nu poate merge la grădiniță, la școală și nu știe cum să viseze la mâine pentru că pentru el există doar astăzi și nevoia de a mânca, de a se încălzi, de a fi luat în seamă și o imensă dorință de a găsi siguranță.

Povestea Mia’s Children și “miracolul dintre blocuri” au început din dorința de a face ochii acestor copii să zâmbească….

Așa s-a întâmplat și cu noi, cei ce am început miracolul dintre blocuri cu simplitate, dar cu dorința mare de a face ca ochii copiilor să zâmbească, de a-i învăța și ajuta să înțeleagă că ei nu poartă vina de a se naște într-o lume ce nu gestionează problemele vieții astfel încât să le asigure drumul.

Totul a început acum 26 de ani când ne-am dat seama că sunt prea mulți copii ce trăiesc în neputință, unii alături de un părinte bolnav sau poate prea împovărat de lipsuri, alții sunt părăsiți, abandonați pentru că mamele lor nu pot și nu știu cum să le ofere un minim de atenție, copii ce ajung pe stradă într-o lume mult prea mare și nu întotdeauna dispusă să-i accepte, să-i ocrotească și să le ofere căldura vitală.

Iată de ce, la început, am dorit să dăruim acestor copii ceva din ceea ce fiecare își dorește: atenție, o jucărie, ceva de mâncare, ceva cu ce să îmbrace. Copiii au început să vină către noi și s-au adus unii pe alții. Așa ne-am dat seama că trebuie să deschidem o ușă în orice moment al zilei, unde copiii să știe că pot să se afle în siguranță, că pot mânca fără să cerșească, că pot avea access la educație. În clipa în care am luat această decizie am știut că va fi greu, că ne vom lovi de prejudecăți, că sensul vieții noastre va căpăta o nouă dimensiune în care pe prim plan să nu ne mai aflăm noi, ci ei, copiii ce așteaptă cu durerea întipărită în ochi să învețe să primescă.

Alături de soțul și fiul meu am început să facem ceea ce era nevoie pentru acești copii, am pus la dispoziția lor propria locuință; cu ajutorul unor prieteni am început să închiriem și alte apartamente pe care le-am mobilat în funcție de nevoile lor, i-am înscris pe toți copiii la școală, am început să trăim imreuna cu ei ca o mare familie. Știam că fiecare din acești copii poartă în suflet răni și poveri greu de dus, știam că trebuie să găsim soluții adaptate nevoilor fiecăruia, știam că va fi dificil să le schimbăm mentalitatea despre viață, dar știam și că vom reuși să zdrobim lanțul durerii, înlocuindu-l cu nimbul iubirii, al speranței și al visului ce poate deveni realitate.

Îndemnul care ne-a motivat a fost acela de a descoperi și a aduce la lumina comoara din interiorul lor. Știam că fără educație aceștia nu vor putea continua să existe și că vor deveni dependenți de alcool, droguri, prostituție, abandon, acceptând expoatarea.

De aceea, am creat în mod legal Asociația Mia’s Children, adăugând alături de noi oameni minunați, prieteni care au crezut în ceea ce facem, care cred că putem schimba ceva în societate și comunitate educand pe cei aflați în dificultate.

“Mai bine să investim astăzi în educație decât mâine într-o închisoare”…

Ne-am spus că este mai bine să investim astăzi în educație decât mâine într-o închisoare și copiii au început să guste din bucuria de a descoperi tainele învățăturii, de a-și însuși un alt mod de viață, citind, participând la activități care să le stimuleze imaginația, creativitatea.

Arta și sportul ne-au devenit tovarăși de drum, așa am reușit să-i facem pe copii să înțeleagă că fiecare poartă în el ceva valoros, că fiecare este capabil să facă o schimbare, că este important să primești, dar și să dăruiești ceva din ceea ce se află în tine.

Rezultatele dăruirii și ale iubirii necondiționate se văd!

Lucrările copiilor au participat la numeroase concursuri, expoziții sau au devenit daruri pe care ei le-au putut face altor copii, altor persoane. Așa au început să iubescă culorile și picturile lor exprimă bucuria vieții. Unii dintre copii au făcut parte din Corul Radiodifuziunii Române ajungând să cânte pe scene naționale și internaționale; alții s-au constituit într-o echipă de dans și au premii la diverse concursuri; echipa de robotică a luat locul II pe țară la concursul în domeniu; echipa de teatru performează pe scenă, bucurând alți copii și oameni aflați în centre rezidențiale, sate și locuri în care este nevoie de comunicare; echipa de fotbal, concursurile de șah și participarea în cadrul echipei de baschet, înotul, ski-ul, participarea la maratoane și alte activități sportive scot în evidență potențialul acestor copii, ajutându-i să trăiască bucuria împlinirii alături de oameni care cred în ei.

Dacă la început oamenii ne priveau cu neîncredere și unii chiar îi tratau pe copii cu dispreț, rezultatele copiilor pe linie școlară, academică, de artă și creație, de sport și achizițiile comportamentale au determinat o schimbare a modului în care lumea îi percepe și îi tratează. Progresul conținuturilor în cadrul Asociației se datorează și ajutorului necondiționat oferit de familia Zmaranda care ne-a pus la dispoziție un spațiu generos unde trăiesc, cresc, învață, se joacă și se bucură de viață peste 40 de copii. Datorită generozitățîi și a spațiului locativ, Mia’s Children a primit licențierea ca Centru residential și Centru de zi și este o casă a iubirii și a progresului, a culturii și civilizației către care oamenii vin nu numai din dorința de a ajuta, ci cu sentimentul și convingerea că aici se petrece o minune autentică care schimbă durerea în fericire.

Cine vă ajută în desfășurarea procesului educativ de zi cu zi, dar și în îndeplinirea tuturor responsabilităților zilnice pe care le presupune îngrijirea unui copil?

Sunt mulți oameni care la ora actuală ne ajută să împlinim dorințele și visul de a învăță, de a studia și a dobândi competențele ce-i vor califica pe copiii deveniți adolescenți de a aborda cu succes viitorul. Printre aceștia îi enumerăm pe Ciprian și Iuliana Bădescu, Antoanela și Petre Hogea, Dana Moldovan, Joan și Darrell Castle și mulți alții.

Alături de mine se află fiul și nora mea, Costi și Oana, un experimentat și eficient colectiv de profesioniști, educatori, psiholog, oameni ce se pun la dispoziția copiilor necondiționat. Dacă la început, ani de zile am fost puțini, astăzi suntem o echipă care crede cu putere în valorile educației, care îmbină dragostea cu exigență, responsabilitatea și responsabilizarea. Unii dintre membri echipei ce deservește copiii sunt adulți care odată au fost și ei copii ce au descifrat tainele progresului și ale iubirii beneficiind de programele de la Mia’s Children.

Cum reușiți să sădiți sentimentul de înfrățire între membrii acestei familii numeroase, având în vedere categoriile de vârstă diferite ale copiilor? După ce își iau zborul și se desprind din cuib, mai țin legătura unii cu ceilalți?

Păstrăm legătură unii cu ceilalți, ne susținem unii pe alții, căci suntem o mare și puternică familie ce face diferența între neputință, durere și bucuria vieții, optimismul, încrederea în potențialul său și capacitatea de a trăi fără discriminare într-o înfrățire extraordinară cu binele, adevărul și credință.

Este importantă cultivarea relației cu Dumnezeu și cu ei înșiși în aceste suflete aflate încă în dezvoltare?

Da, credem în binecuvântarea ce vine de sus, ne împrietenim cu Dumnezeu înțelegând modelul iubirii agape, iubirea necondiționată ce nu te abandonează, nu te lovește, ci îți dăruiește puterea de a ierta și te îndeamnă spre a deveni un OM.

Fiecare copil care a crescut sub îndrumarea mamei Mia este un erou al propriei vieți…

Pentru mine, fiecare copil este un erou, un învingător în lupta cu circumstanțele și neputință: de la a ajunge dintr-un copil abandonat în fața unei uși sau a unui copil maltratat sau un copil care cerșea o bucată de pâine la studentul din ziua de azi, la libertatea de a fi o soție și mamă fericită , la tânărul ce se poate mândri cu munca sa, este un drum lung dar care poate fi străbătut cu dedicație, cu suflet, cu o dorință extraordinar de puternică de a nu lăsa răul și uratul să acopere sufletul, este o eliberare a gândurilor de sub povara indiferenței; este o luptă în care ai de-a face cu mentalități și o lipsă de reacție, dar pe care noi le-am învins acționând, luând atitudine. De aceea vă invităm să îi cunoașteți în mod direct pe aceșți copii într-o casă a posibilului și veți fi răsplătiți de găsirea comorii adevărate din care fiecare poate lua acasă o nestemată de lumină, speranță, iubire și dăruire.

Peste 170 de copii au reușit să o facă.

Deveniți și voi partenerii noștri în cea mai minunată misiune a vieții.

Îi mulțumim doamnei Mia Scarlat pentru acest interviu acordat revistei Garbo. Mai multe informații despre proiectul Mia’s Children și despre cum putem întinde o mână de ajutor acestor copii minunați, puteți afla pe https://www.mias-children.ro/

---

---