Această creație interioară este doar o personalizare condiționată de gândurile vehiculate în trecut față de experiențele de viață.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), aceste gânduri din trecut au creat o obișnuință de percepție, un filtru prin care vedem evenimentele prezente și viitoare. De asemenea, au creat o obișnuință din a ne plânge fără un motiv real legat de prezent, de a nu ne asuma responsabilitatea și de a ne agăța de scuze pentru a nu face un minim de efort către potențialul real cu care suntem înzestrați.
“Cauza suferinței este într-o proporție covârșitoare identificarea cu mintea, cu gândurile noastre. Datorită dorinței sale de cunoaștere, de înțelegere și, în același timp, de control, mintea umană crede - în mod eronat - că opiniile și punctele sale de vedere reprezintă Adevărul. Mintea spune: “eu știu, așa stau lucrurile!” De fapt, acesta nu este decât un simplu punct de vedere. Procesul gândirii funcționează prin fragmentarea realității, prin ”porționare” în idei conceptuale scoase din context. Astfel, la un anumit moment în timp, mintea noastră alege o idee conceptuală pe care s-o ruleze insistent. Centrul preocupărilor noastre, respectiv subiectul pe care ne focalizăm atenția minții, devine aspectul care ne conduce viața. Fiecare gând care ne ocupă mintea “pretinde” că este extrem de important și vrea să ne capteze întreaga atenție. Și, dacă-i dăm voie să reușească, rezultatul este dezastruos” explică psihologul.
Capcane ale identificării cu gândurile și convingerile noastre
Totodată, specialistul este de părere că există câțiva factori care ne forțează să ne identificăm numai cu gândurile și convingerile noastre și nu ne lasă să vedem și adevărul celuilalt.
Inteligența emoțională scăzută și confuzia.
“Inteligența lipsită de Înțelepciune (regăsită în inteligența emoțională și empatia ce decurge din aceasta) devine periculoasă și distructivă. Gândirea care nu este înrădăcinată în conștientizarea și acceptarea că realitatea este un întreg unitar în care toate piesele sunt interconectate și nimeni și nimic nu există de unul singur, că toate experiențele au un rol de învățare, că toți suntem supuși ”greșelii”, dar toți avem dreptul la viață, opinie, exprimare, libertate, iubire, ajunge o să fie o gândire egoistă și disfuncțională”, afirmă specialistul.
“Atâta timp cât ne lăsăm reprezentați de convigerea X, respectiv emoția ce decurge din ea, nu mai percepem celelalte ființe umane în mod natural, ci ajungem să credem că doar propriul nostru punct de vedere referitor la ființa umană și propriile ”filme interioare” reprezintă un adevăr general valabil. A reduce viața, percepțiile, nevoile, intențiile altei ființe umane la un concept presupune o primă formă de violență. A utiliza părerea ta drept adevăr general valabil pe care-l impui altei ființe umane reprezintă pasul doi ca formă de violență. A observa că nu ești înțeles, acceptat, iubit atunci când ești violent și totuși a alege să rămâi în suferință dar fidel minții tale și percepției tale personale eronate, reprezintă cel mai grav pas ca formă de violență îndreptată de data aceasta chiar împotriva Ta”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
Campania #GrijădePlămâni continuă (Timișoara): Spirometrii gratuite în tramvaiul dedicat sănătății plămânilor, pe liniile 8 și 9
5 din 10 români sunt irascibili sau au probleme de concentrare din cauza lipsei de somn
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate