Un examen picat nu-i un capăt de lume, nu-i un motiv de renunțare la învățare

Crăciunul în era consumerismului: cum te afectează și ce poți să faci acum

6 Decembrie 2024

Gabor Mate: Perspectiva revoluționară asupra sănătății mintale și dependenței

4 Decembrie 2024

19 Iunie 2023 publicat în Psihologie

de Corina Popa, lector dr. asociat la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii de la Facultatea de Litere a Universității București și fondatoarea Şcolii de Gramatică

Cu toții avem amintiri de la tot felul de examene. Uneori, le-am simțit ca pe niște momente trecătoare de bilanț, alteori ca pe un sfârșit sau început de lume. Pentru unele am învățat cu pasiune, pe altele le-am tratat ca pe un rău necesar. Unora le-am înțeles rostul. Altora – nu. Notele, trecătoare și ele, corecte sau nu, s-au dovedit frânturi ale unor etape sau experiențe, nicidecum definiții invariabile ale ființei noastre.

Mâine, absolvenții clasei a opta susțin prima probă a Evaluării Naționale. Iar pentru absolvenții de liceu, în curând, va începe examenul de bacalaureat. Fie că suntem profesori, părinți, bunici, prieteni, că avem treabă sau nu cu sistemul de educație, suntem cu toții responsabili de emoția pe care o atașăm cuvântului „examen”. Am încredere că suntem capabili să-i protejăm pe tineri de „senzația de mers la tăiere”. Citește continuarea pe educatieprivata.ro

Sursa foto: AtlasStudio/ shutterstock.com