Bun-venit, toamnă! Descoperiți toamna… altfel, în varianta lui Ion Minulescu (1881-1944), poet și prozator român, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai simbolismului românesc… Versurile inconfundabile ale lui Ion Minulescu, care strâng parcă în esența lor toată sărutarea toamnei, au fost dedicate de marele poet lui Dion Mardan.

Cu Toamna în odaie

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Și la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Și țigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu și-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine știe când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
„Donnez-vous la peine d’entrer, Madame...”

Și femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă și umilă
Ca o mincinoasă profeție
De Sibilă...

A intrat...
Și-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Și cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...

de Ion Minulescu

Foto fr si main: DiVNA /Shutterstock

Alma

Ultima actualizare: 20 Septembrie 2024 @ 02:09

Mai multe despre Alma