Sâmbătă aceasta (sâmbăta care precede Duminica Lăsatei Secului de Carne), mai exact ziua de 2 martie 2019, este cunoscută în calendarul creștin ortodox drept Sâmbăta morților sau Moșii de iarnă. Fiindcă ziua este considerată a fi una specială și în cultura populară, o zi în care ne celebrăm și ne onoram strămoșii, îți prezentăm care sunt cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri românești legate de această frumoasă sărbătoare.
Moșii de iarnă: Tradiții și Obiceiuri
În tradiția ortodoxă, odată cu Moșii de iarnă încep și cele “7 sâmbete ale morților”, sâmbete în care se pomenesc cei morți prin intermediul slujbelor religioase și care se închid simbolic prin Sâmbăta lui Lazăr (“cel înviat a patra zi din morți”), chiar înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Întâmplător sau nu, cuvântul “moși” este un cuvânt care derivă din cuvântul “strămoși” și ne amintește de datoria noastră de a-i onora pe cei din care ne tragem și care nu mai sunt printre noi, de a-i purta în gândurile noastre, de a-i ierta dacă ne-au greșit sau de a ne ruga pentru a fi iertați la rândul lor de Dumnezeu.
Pomenirea strămoșilor este un aspect important al spiritualității tradiționale românești și poate că, deloc întâmplător, faptul că Simion Florea Marian consemna în cartea “Trilogia vieții” existența în spațiul românesc, pe parcursul unui an, a 20 de “zile de Moși”, denotă cât de puternică și semnificativă este legătura dintre generațiile care au fost și cele mai sunt în spiritul românesc.
Sâmbăta morților - ziua când cei plecați ne zâmbesc din Rai
Astfel, de Moșii de iarnă, rudele celor plecați dintre noi aduc la biserică, spre a fi sfințite, colivă, prescură și o sticlă cu vin, dar și merinde care se împart de îndată ce slujbă s-a încheiat și numele celor plecați a fost pomenit de către preot. Totodată, se aprind lumânări pentru sufletul lor, pentru a le fi iertate păcatele și a-și găsi liniștea în eternitate. Există credință că astăzi, mai mult ca niciodată, cei care înalță o rugăciune sau un gând curat de mulțumire, iertare, recunoștința față de cei plecați sau pe care îi pomenește (strămoșii, rudele sale etc), au toate șansele să fie ascultați de Dumnezeu.
De asemenea, se crede că cei plecați ne zâmbesc din Rai văzând că nu au fost uitați și sunt amintiți cu iubire. În unele zone ale țării se crede că în această zi sufletele celor plecați au dreptul să coboare printre noi și de aceea există obiceiul de a se da de pomană mâncare gătită în casă. Astfel, mâncarea preparată cu dibăcie și dragoste în gospodărie se împarte în vase noi, alături de cană, lingura sau furculița, cu tot ce trebuie unei persoane pentru a se bucura de o masă gustoasă. În funcție de zona țării, se împart prin urmare plăcinte cu diverse umpluturi (de brânză mai ales fiindcă este înainte de Lăsatul Secului de Brânză și Carne), piftie, colivă, colaci, fructe, o cană cu vin, fructe, ba chiar și sarmale sau pilaf. Evident, toate acestea sunt însoțite de o lumânare aprinsă, pentru a-i încălzi sufletul celui plecat.
“Se spune că cei decedați se hrănesc din aburii fierturilor, de aceea este obligatoriu ca măcar un singur fel de mâncare să fie fierbinte”, spun specialiștii în Etnografie și Folclor de la muzeul Dunării de Jos din Călărașii citați de Adevărul.
Basm sau legendă de familie, nu pot să uit că mama îmi povestea în copilărie de o rudă deportată și pe care toată lumea o credea moartă, făcându-i în consecință toate slujbele de pomenire, conform datinei. Când după mulți ani a revenit în locurile natale, nea Vasile povestea la rândul său cum, într-o zi, în ciuda foametei și a condițiilor precare în care trăia acolo, chiar în ziua în care a avut loc slujba sa de pomenire la biserică, a simțit un miros puternic de mâncare gătită. M-am întrebat ani la rând dacă “aburii” mâncărurilor gătite pentru el au ajuns la el, acolo unde se află în acel moment, sau au fost “aburii” iubirii celor care încă se gândeau la el…
Fiindcă ziua Moșilor de iarnă este asociată și cu o simbolistică culinară interesantă, din bătrâni, Moșii de iarnă mai erau cunoscuți și sub denumirea de Moșii de piftii sau Sâmbăta piftiilor. Astfel, această zi era ultima zi de dinainte de Postul Paștelui în care se mai putea mânca piftie sau “răcituri”, după cum i se mai spune regional. Era interzis să le consumi a doua zi chiar dacă mai rămâneau căci astfel, conform credinței populare, “frigurile” și bolile te ocoleau în timpul verii.
Citește continuarea pe pagina următoare >>>
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară
Investiție în viitor: EduAct amenajează curți de școală și grădinițe în mediul rural
Prof. Dr. Ruxandra Sinescu lansează programul RenYOU Aesthetics: consultații gratuite pentru proceduri chirurgicale non-estetice