IN ACEST ARTICOL:
Miracolele se intampla celor ce cred in ele!

de Ionescu Maria Gabriela

Motto: Miracolele se intampla celor ce cred in ele

A venit intr-o vizita la mine pentru doua zile, Stefan, fiul de 18 ani al uneia dintre cele mai bune prietene de la Tecuci, il invitasem la un concert" Kings of Leon" la Stadionul Dinamo, pentru care aveam doua bilete si nu aveam cine sa ma insoteasca. Am petrecut frumos aceste 2 zile cu multe intamplari, unele mai vesele altele mai putin, ma refer la faptul ca ploaia torentiala care ne-a udat pana la piele ne-a impiedicat sa intram la concert si a trebuit sa ne intoarcem acasa cu un taxi rapid.

Timpul l-am petrecut cu acest tanar dornic sa cunoasca Bucurestiul in feluri care sa ii faca lui placere: precum vizite la MegaMall si in alte locuri interesante si emblematice pentru marea metropola. Am fost impreuna la Complexul Bucur-Obor, apoi o plimbare pe Calea Mosilor, fotografii in fata Hotelului Intercontinental si in fata Teatrului National, un tur pe la piscina de la etajul 22 din hotel, Spitalul Coltea, apoi Centrul Istoric, Hanul Lui Manuc, intr-un final am poposit la Magazinul Unirea.

Aici am petrecut multe ore si intr-un final ne-am dat seama ca mai avea doar o jumate de ora pana la plecarea trenului, afara deja ploua ingrozitor, strazile erau foarte aglomerate asa ca am coborat urgent la Metrou, in graba am luat o cartela dubla. Am mers cu metroul pana la Statia Victoriei, acolo am schimbat linia si am mers pana la Gara de Nord. Calatoria in sine nu a durat mult dar timpul se scurgea foarte repede ...

Eram chiar panicata sa nu piarda baiatul trenul, am coborat urgent din metrou si incercam sa ne strecuram prin puhoiul de oameni care se tara in fata noastra si cu totii aveau treaba in zona Garii; era deja ora 16 fara cateva minute, pentru noi era destul de tarziu. Am ajuns la o iesire dar erau 4 posibilitati , nu stiam care dintre ele ne-ar putea duce mai aproape de peron. In multimea pestrita de oameni, fiecare preocupat doar de problemele sale un barbat a intors capul spre noi cand eu am zis ca nu stiu pe unde sa o luam. Era o figura comuna, in jur de 50 de ani, putin mai inalt decat ceilalti tragand un troler greu dupa el, fara nimic extraordinar, doar ochi ii erau foarte albastri spre gri chiar.

Ne-a intrebat -unde vreti sa ajungeti?


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri