Iubirea iubirilor este iubirea de mamă și nu există un ”prea târziu” pentru ea. Povestea de viață a Deliei Peteu, femeia care a devenit mama la 46 de ani, după 20 de ani de așteptări și 4 încercări FIV

Diagnosticul de infertilitate este o provocare, iar Delia a trecut prin mai multe încercări nereușite despre care mărturisește că au fost “grele și traumatizante”. Poate că de aceea înțelege cel mai bine ce se află în sufletul femeilor care își doresc din toată inimă să devină mame și a hotărât să consilieze femeile și cuplurile care se confruntă cu infertilitatea. Iar faptul că și-a ținut copilul în brațe la 46 de ani, după 20 de ani de așteptare, 3 ani în care și-a concentrat eforturile în această direcție și 4 încercări de fertilizare în vitro este cea mai bună motivație de a ne păstra speranța și de a merge mai departe pe drumul îndeplinirii visului de a fi părinte. Există speranță la capătul tunelului și două brațe mici se pot îndrepta către tine dornice să îți primească iubirea de mamă pe care o ai de oferit…

“De fiecare dată, când vedeam testul de sarcină sau analiza de sânge negativă, eram ca o leoaică rănită în inimă. Din cele 3 încercări nereușite, prima și ultima au fost cele mai grele. Cea de-a treia încercare s-a concretizat cu un rezultat pozitiv care s-a disipat în univers după câteva săptămâni. A fost cumplit. Cumplit. Îmi aduc aminte că m-am așezat pe jos pe parchet în fața icoanelor, plângeam și mă dădeam cu capul de parchet. De multe ori când trec pe culoar și trec cam de 100 de ori pe zi, mă întreb cum ar fi fost. El sau ea….”, ne-a mărturisit Delia deschizându-și inima în fața noastră. Dar povestea ei este una cu final fericit și vă invităm să o descoperiți în interviul de mai jos:

• Garbo.ro: Cum o percepi pe Delia ca femeie, cu toate experiențele sale de viață și tot ceea ce este ea acum? Cum te-au schimbat maternitatea și iubirea de mamă?

Delia Peteu: Delia este astăzi împăcată cu ea, cu deciziile ei și a celor care au luat decizii în numele ei, de la naștere și până în zilele noastre. Delia este conștientă de calitățile și defectele ei. Calitățile și le exploateză la maximum și defectele învață să le mai șlefuiască, astfel încât să nu lucreze împotriva ei. Cel mai important însă, a înțeles din propria experiență că trebuie să țină piept provocărilor vieții cu calm și înțelepciune. Dacă reușește de fiecare dată? Cu siguranță că nu, dar de fiecare dată încearcă.

Punct și de la capăt. Așa am simțit în momentul în care am devenit mamă; că îmi construiesc o nouă viață într-o nouă formulă și într-un nou context. Și până acum, sunt tare mulțumită de ce am reușit să construim împreună, ca familie; iar despre de iubirea de mamă, ce pot să spun…doar că este iubirea iubirilor.

• Cât de importantă este găsirea unui echilibru interior atunci când pornești pe acest drum, deseori anevoios, de a birui infertilitatea?

D.P.: Când pornești la acest drum, toate, dar absolut toate credem că va fi scurt și se va concretiza cu rezultatul dorit cât clipești, doar că pe marea majoritate dintre noi ne lovește în moalele capului realitatea și înțelegem că nu știm cât va dura drumul nostru. Atunci, care este soluția să ajungi la capătul lui, fiecare în felul ei? Echilibrul emoțional! Pe lângă că ne luptăm cu infertilitatea, mai trebuie să ne luptăm și noi cu noi ca să ne găsim acest echilibru emoțional. Cheia acestui echilbru emoțional este sprijinul. Sprijinul celor apropiați și sprijinul specializat. Sprijinul cuiva care a trecut prin asta și are cunoștințele necesare să te susțină și să te ghideze.

• Care au fost cele mai grele și traumatizante momente din călătoria ta spre a deveni mamă? Au reușit să cicatrizeze aceste răni momentele tale cele mai frumoase din viața de mămică?

D.P.: Fiecare încercare nereușită a fost grea și traumatizantă. De fiecare dată, când vedeam testul de sarcină sau analiza de sânge negativă, eram ca o leoaică rănită în inimă. Din cele 3 încercări nereușite, prima și ultima au fost cele mai grele. Prima pentru că, așa cum am spus deja, eram ferm convinsă 100% că unul din cei 3 embrioni se va prinde și nu așteptam sub nici o formă să nu fie așa. Ăsta este unul din motivele pentru care spun celor care încep sau sunt deja pe acest drum, să spere cu o doză de realism. Nu este bine nici să fim super entuziasmate, dar nici să proiectăm că “nu va ieși nici de data asta”. Trebuie să încercăm să rămânem într-o zonă neutră; atât cât putem.

Cea de-a treia încercare s-a concretizat cu un rezultat pozitiv care s-a disipat în univers după câteva săptămâni. A fost cumplit. Cumplit. Îmi aduc aminte că m-am așezat pe jos pe parchet în fata icoanelor, plângeam și mă dădeam cu capul de parchet. De multe ori când trec pe culoar și trec cam de 100 de ori pe zi, mă întreb cum ar fi fost. El sau ea….

• Cum gestionezi tot tumultul vieții urbane și a pendulării între muncă, proiecte personale și viața de familie fără a te suprasolicita sau a pune prea multă presiune pe tine?

D.P.: Din fericire, proiectele personale sunt și munca mea, așa că atunci când faci ceea ce te împlinește și iți dă sens vieții nu îl percepi ca pe un efort, deși este un efort.

Este o provocare să reușesc să îmbin viața de familie și cea profesională din punct de vedere timp și adevărul este că nu pot să vă dau rețeta cea mai bună pentru că pun presiune enormă pe mine. Am zile când trag de mine ca de un elastic pe cale de a se rupe demult. În tot stilul ăsta hectic de viață reușesc să îmi fac timp și pentru mine dimineața, devreme. Îmi iau măcar 30 de minute pentru o apă cu lămâie și o meditație.

• Ce sfaturi ai avea pentru femeile de peste 30-35 de ani care își doresc să fie mame, dar nu au găsit încă persoana alături de care să pornească la acest drum și nici nu un statut financiar bun astfel încât să își permită proceduri precum congelarea ovocitelor? Și ele se lovesc adesea de prejudecățile celorlalți și de cuvinte precum “dar tu când faci un copil?” “"ai trecut de o anumită vârstă"," ai devenit prea pretențioasă”, “nu vezi că o să rămâi singură pe lume?” etc…

D.P.: În primul rand le-aș spune să le zică vreo 2 cuvinte elegante acestor binevoitori pe genul să-și vadă de treaba și de viața lor. Garantez că nu mai întreabă a doua oară. În al doilea rând, le-aș spune să-și traiască viața frumos, așa cum este la momentul respectiv. Și să nu dispere pentru că “disperarea” se simte de partea cealalată și este și mai greu să-ți găsești Jumătatea. Și singurătatea are enorm de multe avantaje numai că așa este în firea noastră a oamenilor, să tindem să vedem dezavantajele. Și în al treilea rând, le-aș spune să pună 200 ron deoparte în fiecare lună și în maximum 2 ani au strâns bănuți de o congelare de ovocite.

• Cum se resimte această experiență de a deveni părinți în interiorul unui cuplu? Îl sudează mai bine sau uneori poate fi o încercare pentru cei doi?

D.P.: Îi sudează, dar este și o încercare. Îi sudează pentru că amândoi fac scut comun în jurul copilului, dar este și o încercare pentru că timpul pentru ei ca un cuplu se duce aproape spre zero. Sau cel puțin așa este în cazul nostru. Viața noastră gravitează în jurul lui Zeno și în ultimii 2 ani am petrecut 4 zile singuri, doar noi doi. Eu cred că fiecare cuplu este diferit în funcție de dinamica dintre cei doi, cât ajutor primesc și câtă dorință există de a face să meargă lucrurile.

• Ce te-a făcut să nu renunți niciodată la visul tău de a deveni mamă, ce te-a motivat să continui cu procedurile FIV, chiar dacă inițial rezultatele nu au fost cele scontate?

D.P.: Sunt tăuroaică! Eu nu prea am văzut tauri care să nu obțină ceea ce își propun. Plus că după prima încercare care a fost în același timp și prima nereușită, am avut o conversație eu cu mine și eu cu Jumătatea mea și am decis că vom face tot ce ne stă în putință să devenim părinți. Pentru că ne-am dorit enorm să devenim părinți.

• Care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgă un cuplu care se confruntă cu infertilitatea, însă care visează la a deveni părinți?

D.P.: Spunem că ne confruntăm cu infertilitatea dacă încercăm pe cale naturală timp de un an și nu ne iese și avem până în 35 de ani, iar dacă avem peste 35 de ani, 6 luni este perioada. Primul, singurul și cel mai important lucru este să mergem la un medic specialist în infertilitate.

• Ce rol joacă partenerul de viață în tot acest proces al devenirii din femeie mamă? Sunt convinsă că și bărbații se confruntă cu sentimente contradictorii; lor cum să le oferim susținere?

D.P. Partenerii noștri de viață joacă un rol foarte important în devenirea noastră ca mame, în devenirea noastră ca părinți. În primul rând, fără ei, mai greu să apară copilul. Și cu asta am spus tot; sau aproape tot.

În marea majoritate a cuplurilor, lupta se ține în interior, fară a împărtăși prea mult în afară, așa că partenerul de viață este esența suportului pentru femeie. Iar noi, ca femei, consider că putem să-i sprijinim, în primul rând nevorbind non stop despre asta și încercând să ne preocupăm în continuare să meargă relația noastră. Până la urmă, relația exista înainte de copil și fără relație nu există copil.

• Lupta cu infertilitatea poate da naștere unor frustrări, suferințe, sentimente de autoînvinovățire și chiar depresie. Cum să se ajute singure persoanele care se confruntă cu așa ceva și când să ceară ajutor specializat?

D.P.: Uitându-mă în urmă la mine și uitându-mă acum la minunatele femei cu care lucrez, cred cu tărie că este bine să apelăm la suport specializat de la bun început, tocmai ca să nu ajungem să ne confruntăm cu depresia, cu sentimentele de autoînvinovățire, frica, frustrările. Dar și pe parcurs este bine.

• Când ți-a dat târcoale deznădejdea, cum ai gestionat-o? Cum te-ai ridicat când ai căzut?

D.P.: Sunt o tipă puternică. Am o părere bună despre mine. Cred în mine. Cred că pot să mut munții din loc. Am trecut prin multe în viața asta. Am căzut de 6 ori și m-am ridicat de 7, ca să zic așa.. Am avut o viață frumoasă și înainte de această călătorie și m-am străduit să o păstrez frumoasă și în timpul ei, deși nu este neapărat foarte ușor din foarte multe motive. Am fost împăcată și cu gândul că poate nu vom reuși să devenim părinți, dar am luptat cu toată forța noastră să devenim.

Un mare MULȚUMESC către partenerul meu care nu m-a lăsat să cad. M-a motivat să mă ridic cu perspectiva unei noi încercări. Cu un weekend undeva frumos sau cu o vacanță; sau cu o vorbă bună. Contează enorm!

Pe Delia Peteu o puteți găsi pe site-ul personal https://www.deliapeteu.com/en/

Dana Negoiță

Ultima actualizare: 8 Martie 2022 @ 03:03

Mai multe despre Dana