Povestea de viață a primei femei architect din România, Maria Virginia Andreescu Haret

Un destin încercat de greutăți

Virginia Andreescu s-a născut într-o familie de artiști, fiind nepoata de frate a pictorului Ion Andreescu. Viața i-a pus la încercare puterea de caracter încă de la o vârstă fragedă, când, la doar 9 ani, și-a pierdut mama. Rămasă să aibă grijă de cei trei frați și de gospodărie, a reușit să își continue studiile, luându-și bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul” din București.

Cu sprijinul ministrului Spiru C. Haret, Virginia a obținut o licență specială la Școala Superioară de Arhitectură din București, pe care a absolvit-o pe 6 iulie 1919, cu mențiunea „foarte bine”. Aceasta a marcat un moment istoric, fiind prima femeie care a obținut diploma de arhitect în România. În paralel, a studiat Belle-Arte și a realizat numeroase acuarele, care fac parte acum din Colecția de Stampe a Bibliotecii Academiei Române.

O carieră remarcabilă

După absolvire, Maria Virginia Andreescu Haret a lucrat pentru Comisia Monumentelor Istorice între 1918-1921, iar ulterior pentru Ministerul Învățământului Public, unde a activat până în 1947. În acest minister, a atins cel mai înalt grad posibil pentru o femeie arhitect la acea vreme, acela de inspector general în arhitectură.

Pe plan internațional, Virginia a reprezentat România la numeroase congrese de arhitectură desfășurate la Bruxelles, Roma, Paris, Moscova și Berlin. Recunoașterea internațională a venit în 1981, în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, unde a fost menționată ca prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general.

Proiecte și realizări notabile

Printre realizările sale se numără numeroase clădiri care au marcat peisajul urban din România. A proiectat o serie de blocuri pe Calea Victoriei, fiind printre primele care au utilizat betonul armat, un material inovator la acea vreme. Alte lucrări importante includ pavilionul administrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București.

Virginia Andreescu Haret a fost, de asemenea, implicată în documentarea și editarea unor lucrări esențiale pentru arhitectură, colaborând cu editurile Tehnică și Arta. A participat la redactarea celor trei volume ale „Manualului arhitectului proiectant” publicate de Gheorghe Radu și Traian Chițulescu în 1954. În plus, a fost coautoare alături de Nicolae Ghyka-Budești la ampla lucrare „Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia” (1930).

Contribuții academice și publicistice

Pe lângă cariera sa profesională, Virginia Andreescu Haret a avut o activitate intensă în formarea tinerelor arhitecte. A fost parte din comisiile permanente ale Învățământului tehnic și a lucrat ca profesor în școlile tehnice ale Ministerului de Construcții. De asemenea, a colaborat cu reviste de specialitate precum „Arhitectura” și „Artele Frumoase”, aducând în prim-plan contribuțiile feminine în domeniul arhitecturii.

Maria Virginia Andreescu Haret a lăsat o moștenire durabilă în domeniul arhitecturii și a deschis noi perspective pentru femeile care doresc să urmeze această carieră. A încetat din viață pe 6 mai 1962, lăsând în urmă un patrimoniu bogat și o influență de necontestat în istoria arhitecturii românești și internaționale. Realizările și dedicarea sa continuă să inspire generații întregi de arhitecți și să fie un exemplu strălucit de excelență profesională și determinare.

Garbo

Ultima actualizare: 24 Iunie 2024 @ 10:06

• 
• 

Mai multe despre Garbo