Fragment din povestirea "Cum s-a facut de-am ramas fata batrana"
“Un lucru tin sa lamuresc de la bun inceput, caci nu vreau ca vreo persoana, implicata mai mult sau mai putin viata-mi, sa creada ca fac aici un proces de constiinta. Departe de mine gandul sa invinovatesc pe cineva pentru starea mea civila. Faptul ca am ajuns la 25 de ani si sunt fata batrana nu cade in responsabilitatea nimanui, decat a mea. Numai si numai din vina mea ma sucesc noaptea in pat pe toate partile, cu perna in brate - nu, nu va grabiti sa dati verdicte freudiene, asa dorm de cand aveam doi ani, lasati-mi putina inocenta - in loc sa-mi dorm somnul linistita, tot cu perna in brate, dar langa barbatul ales pentru o viata. Si daca e problema mea atunci, veti spune, ce ne intereseaza pe noi? Pai, eu sunt o fiinta altruista si vreau sa impartasesc experienta mea ca sa fie altora invatatura de minte. Asta e, imi pun viata in palmele voastre ca sa nu mai pateasca si altcineva ce-am patit eu, sa ia aminte si sa nu repete greselile mele. asta e singurul scop al marturisirii mele prezente.
Voi incepe sa va povestesc cum s-a facut de am ramas fata batrana prin a confirma un proverb, pe pielea mea si retineti-l. Asta e, e adevarata vorba "Alegi, alegi pana culegi". Numai ca na, eu nu mai am nici de unde culege. Buna filozofie de viata mai avea Ionela, colega mea de camera din camin, care s-a maritat in anul doi (...)
Trebuie sa recunosc ca nu sunt urata, asa cum probabil va imaginati, dar am limba ascutita si sunt pretentioasa. (...) Asa fac eu, privesc oamenii in ochi. Nu toti imi rezista, mai precis nici unul, mama zice ca nu e bine sa-i privesc asa direct, ca-i sperii si o iau la sanatoasa. - Adicatelea cum sa-i privesc, mai intr-o parte? Asa e bine? i-am raspuns eu si m-am uitat crucis, de mama s-a lasat pagubasa.
Sa nu credeti ca sunt o pudica, nu, Doamne fereste! si ca orice aluzie, mai directa ori nu la fecioria mea ma face sa ma imbujorez precum domnitele din vremea medievala. Daca asa credeti inseamna ca v-am facut o impresie gresita. Nu sunt o mironosita, doar ca, Doamne ce ma mai piscau, pe sub blugi, puricii luati din clasa. (...)”
Informatii despre autor
Carmen Musat-Coman s-a nascut in 1964 si locuieste in Bucuresti de la 20 de ani, lasand linistea padurii pentru agitatia citadina. Spera ca intr-o zi sa refaca traseul in sens invers. A absolvit in 1989 Facultatea de limbi straine, sectia franceza-romana, din cadrul Universitatii Bucuresti, si a predat franceza cateva luni intr-o comuna din tara, experienta care i-a inspirat povestirea care da si titlul primei ei carti. Din 1990 lucreaza in presa, perioada cea mai frumoasa considerand-o a fi intre anii 1997-2004, de redactor la revista Femeia. A colaborat cu diferite publicatii cu profil feminin, psihologic sau cultural si din 2006 este jurnalist independent.
Pampers continuă să fie alături de micii luptători prin donația de scutece Pampers special concepute pentru prematuri
Conducerea sub influența alcoolului și drogurilor: răspunderea penală și riscurile majore pentru șoferi și comunitate
Cum va fi lumea ta peste 10 ani? Un studiu despre sustenabilitate și viitor, prin ochii liceenilor români
Fără Bullying la peste 260 de grădinițe din București și din țară