Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta: Fii bună ca să poți fi fericită!

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuță care circulă pe internet și care poate fi citită și în casa memorială de la Agapia este considerată a fi o adevărată lecție de viață și de înțelepciune pentru tinerele generații. Învățăturile și sfaturile pe care Alexandru Vlahuță le-a adresat fiicei sale, Margareta, la împlinirea vârstei de 17 ani vorbesc despre încercarea unui tată de a trasa fiicei sale câteva direcții de viață sănătoase și pline de caracter. Merită a fi citite de fiecare din noi!

Alexandu Vlahuță (1858-1919) s-a născut în Pleșești și este un scriitor cunoscut în literatura română în special pentru cartea “România pitorească”, dar și pentru poeziile sale.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta

Să trăieşti Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită!

Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi şi al doilea... al doilea, de! norocul şi celelalte pere mălăieţe care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi în tine înfloreşte şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea.

Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă - când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiţi... ATÂŢI CÂT MERITĂ.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi așa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepătimire (lesne-i de zis!), am putea ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei şi al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”.

Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină ca o conştiinţă curată.”

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani, ai să o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţişez cu drag,

A. Vlahuţă

„Când ai împlinit șaptesprezece ani.”

Foto homepage: Triff /Shutterstock

Garbo

Ultima actualizare: 23 Octombrie 2018 @ 05:10

• 
• 

Mai multe despre Garbo